Interviu Andi Vasluianu: "Nu credeam c-o să fiu un tată atât de implicat!"

30 mai, 2017
Vasluianu 1 jpeg

E concluzia unuia dintre cei mai talentaţi actori români din generaţia nouă – unul care a găsit formula magică a echilibrului între familie şi alergatul la filmări, teatru, sau, după, caz, la Cluj...

image

La Cluj, unde anul acesta va fi prezent cu o peliculă care va reprezenta una dintre atracţiile Festivalului Internaţional de Film Transilvania: Breaking News, în regia Iuliei Rugină. Este doar una dintre poveştile emoţionante pe care TIFF-ul ţi le oferă la cea de-a 16-a ediţie. Pe www.tiff.ro vei descoperi multe alte motive să vii la Cluj în perioada 2-11 iunie. Noi ne-am oprit asupra Breaking News şi a lui Andi Vasluianu, aproape nelipsit de la TFF în toată istoria sa de 16 ani. Şi, la fel cum festivalul s-a dezvoltat şi s-a maturizat, şi pe el l-am regăsit în cea mai bună versiune a sa de până acum: cea a actorului capabil să-şi împartă resursele între cele două mari pasiuni ale vieţii sale - actoria şi familia pe care şi-a întemeiat-o cu Laura Fierascu, cea care i-a dăruit în 2013 o fiică pe nume Maia.

Te pregăteşti de TIFF, cu un film care se anunţă una dintre atracţiile festivalului: Breaking News, în regia Iuliei Rugină. Cum te-ai înţeles cu Iulia?

Iulia e un fel de soră mai mică. Ne ştim de mulţi ani, eu am făcut cu ea un scurt metraj când era studentă. Ştiu că ea avusese în minte pe altcineva pentru acel scurt metraj şi verişoara mea, Oana Răsuceanu, a zis: Hai să-l chemăm pe Andi. Şi am venit cumva de pe o zi pe alta să o ajut pe Iulia. De-atunci ne-am împrietenit şi ne-am tot întâlnit.

Şi acum, în cazul Breaking News, aş întreba-o pe Oana, coautoare la scenariu, dacă l-a scris avându-te în minte?

E un scenariu care a avut o viaţă lungă. Cred că sunt vreo opt ani de când au tot scris la el, în aceşti ani tot modificându-se. Când au ajuns la forma finală cu Libra Films, m-au chemat, Iulia zicând că aş fi potrivit.

Ce ţi-a plăcut la acest personaj? Din câte am citit, pentru că abia aştept să-l văd la TIFF, e o poveste care te-a solicitat emoţional. Un jurnalist îşi pierde operatorul şi apoi face un documentar despre viaţa lui...

E cumva obligat de către post să facă un in memoriam. Se duce la casa natală de celui dispărut şi acolo începe să descopere un om pe care nu-l cunoştea de altfel. Întâmplarea făcuse să plece ca jurnalist cu el pe teren pentru prima dată atunci când omul a murit.

Sursa lui principală de informaţie e fiica de 15 ani a celui dispărut. Cum a fost pentru tine povestea? Cred că nu foarte comodă, fiind tată de fată...

Îţi dai seama că sunt nişte momente emoţionante în film. Nu le divlug. Dar evident că te gândeşti cum e să rămână un copil singur. Dacă eşti normal la cap empatizezi cumva cu genul ăsta de treabă. Dar mai mult decât atât e transformarea asta a lui dintr-un om rece, un profesionist cinic, ajunge să-l apese lucrurile astea şi începe să se îndepărteze de zona asta de hienă TV şi să simtă lucrurile. Despre asta e, de fapt, filmul. Asta a vrut şi Iulia. Să se vadă un om care se transformă.

Andi Vasluianu, în rolul din filmul Breaking News.

Tu eşti mulţumit de cum ţi-a ieşit rolul ăsta?

Nu am văzut filmul.

Te întreb pentru că speram la un răspuns afirmativ. Fiindcă acum patru ani spuneai că nu eşti mulţumit de niciun rol de-al tău.

Da. La fel cred şi acum. Dar asta nu e o chestie nasoală. Şi e şi firească. Nu e nimic nenatural. Nici falsă modestie.

Dar tu îţi argumentai nemulţumirea prin faptul că simţeai că nu intrasei suficient de mult în nicio poveste. Asta deşi prin martie îţi aminteai de un rol care te-a lăsat cu atacuri de panică.

Păi nu, aia era în teatru. La teatru ai timp să faci asta, la film nu, pentru că se dă cut, stop, s-a terminat secvenţa. Mai departe... Dar aia a fost de mult, aveam 28 de ani la vremea aia, eram puştan, la începutul meseriei cumva şi nu ştiam cum să abordez un rol. Credeam că aşa e normal, să te arunci cu toată fiinţa şi să începi să-ţi imaginezi lucruri... Dar nu, asta nu presupune să sari pârleazul şi să crezi că nu mai eşti cine eşti. Adică nu renunţi la tine. Tu îţi asimilezi o chestie ca şi cum ar fi a ta. Nu crezi că eşti altcineva, aşa cum am ajuns eu atunci. Credeam că fac un fel de method acting pe vremea aia. Ceea ce acum cred că e penibil şi ridicol. Mi se pare că nu eşti actor dacă faci asta... Dacă joc un drogat, mă apuc să mă droghez toată perioada filmărilor?! Nici nuştiu dacă mai scap după aia... (râde) Cred într-un anumit soi de documentare, dar păstrând o normalitate. Ce nu înţelege lumea care nu se ocupă de asta e că ce facem noi e o meserie. Nu o nebunie. Are şi o tehnică în spate, nu doar inefabil. Uite, meseria asta e comparabil cu ce face magicianul – care, însă, are întotdeauna în spate trucurile.

Vei veni la TIFF?

Absolut. Filmul va rula pe 9 iunie.

A câta oară eşti la TIFF?

Am lipsit un singur an.

Ai o istorie frumoasă la Cluj. Ai avut nişte moment speciale acolo. Dacă-mi amintesc şi de pelicula „Despre oameni şi melci”, care a şi avut parte de o promovare foarte mişto...

Da, din punctul ăsta de vedere, îi mulţumesc lui Tudor Giurgiu. Cred că el e unul dintre puţinii regizori care pompează în actori, mai mult decât în el ca regizor. Îşi iubeşte actorii. Asta e senzaţia. Mai mult decât ceilalţi, care am impresia că se iubesc mai mult pe ei decât pe actori. Sau produsul lor mai mult decât pe cei care l-au ajutat să-l facă. Iar TIFF-ul este unul dintre cele mai mari festivaluri de film din Europa.

Cum ţi-a schimbat felul de concentrare şi pregătire pentru un rol perioada de când ai devenit tătic?

Sunt mai eficient, cred. Pentru că ai timp mai puţin pentru tine. Mimi Brănescu a pbservat chestia asta şi mi s-a părut foarte bună observaţia lui. Înainte să ai copil, eşti liber, faci ce vrei. Îţi bei cafeaua când vrei... El vorbea asta apropo de scriitură. Scria când şi când... Când ai copil, du-l la grădinţă, spală-l, îmbracă-l... Ai o grămadă de lucruri de făcut şi foarte puţin pentru tine şi atunci trebuie să eficientizezi totul.

Adevărul e că tu te-ai implicat în creşterea fiicei tale, Maia, mai mult decât m-aş fi aşteptat. Eşti tentat să crezi că, într-o familie, actorul e tipul ăla care face pe genialul şi vrea mai mult timp pentru el.

Nu cred asta. Pentru mine a fost o revelaţie legat de ea. N-am crezut niciodată că o să fiu un tată atât de implicat, dar pur şi simplu m-am îndrăgostit total.

N-ai crezut dar îţi doreai foarte tare...

Îmi doream, dar n-aveam de unde să ştiu cum voi funcţiona eu şi ce se va întâmpla în mine. Poate că bănuiam sau visam cum va fi. Dar nu ştiam exact cum va fi, pentru că sunt şi momente grele, nu nu mai lapte şi miere.

Cum e Maia? E cuminte sau e copilul atomic?

Ştii cum e vorba aia, "Babă frumoasă şi copil cuminte nu există". Nici nu mi-ar plăcea să fie prea cuminte. Mie mi se pare că e aşa cum trebuie. Are şi momente în care e extrem de matură, şi momente în care e copilul de aproape patru ani, cu fiţele ei şi cu momentele ei de nervi... Dar o las să fie ea însăşi. E libertatea pe care eu n-am avut-o şi pe care vreau s-o ofer copilului meu. E un efort, pentru că fără să vrei ai şi tu limite, dar îmi dau seama că merită efortul ăsta. Nu mă interesează dresajul. Vreau să-şi spună părerea, să-i dezvolt personalitatea...

Laura e la fel ca tine în privinţa asta?

Cumva Laura m-a îndreptat spre zona asta, psihologic vorbind. Ea e cea care a văzut lucrurile mai bine. E meritul ei fără discuţie. Şi am învăţat de la ea foarte multe, pentru că de multe ori eu aveam nişte ticuri primite de acasă, dar mi le-am anulat şi mi-am dat seama că-i o tâmpenie ce fac. Chiar dacă Maia e nervoasă, eu trebuie să-mi păstrez calmul... Laura are o răbdare fantastică cu Maia. De la ea am învăţat răbdarea asta. Chiar dacă e obosită, ştie să-şi anuleze problemele ei, ca să-i fie bine Maiei.

Ce altceva ai învăţat de la ea?

Ştii că mi-e greu să mă gândesc... Pentru că am ajuns să confundăm lucrurile, ce e de la mine şi ce e de la ea. Pentru că suntem atât de bine împreună. Am căpătat dinamica aia foarte bună pentru a convieţui şi a fi împreună. Eu mă sfătuiesc cu ea în tot ce fac.

Şi când vine vorba de un rol?

O, da. Absolut. De multe ori citeşte şi ea scenariile. Şi discutăm ce să fac, să iau, să nu iau un rol, dacă mi-ar face bine sau nu. Ea e şi impresarul meu. Ea se ocupă, ea discută, eu nu mai vorbesc cu producătorii... Iniţial îl aveam pe Dragoş Bucur şi îi dădeam 10%. Şi am zis că de ce să-i dau lui Bucur 10%, e mai rentabil să-i dau nevesti-mii 100%... (râde)

Faptul că la voi copilul a venit repede a fost bine sau solicitant pentru cuplu?

Cred că a fost un pic de inconştienţă din partea amândurora. Dar la noi a funcţionat. Aşa a fost să fie. Am avut noroc. Şi am fost, totuşi, destul de normali la cap amândoi, încât să ne asumăm. Adică n-a venit şi ne-a speriat. A fost greu, fără discuţie. Primele şase luni, cel puţin, nu sunt aşa de simple. Sunt complicăţele. Nu dormi noaptea...

E celebră declaraţia asta a ta înainte de a o cunoaşte pe Laura că vrei acea iubire care să te apuce de gât... Dar că nu ştii cum să-ţi păstrezi echilibrul fiindcă ai vrea să ai şi libertate în continuare.

Libertatea apare atunci când iubeşti, de fapt. Aşa văd acum lucrurile.

E paradoxal ce spui..

Da, pentru că atunci eşti fericit. De fapt, asta înseamnă libertatea. Să fii fericit. Să nu mai ai ce demonstra, să fii tu însuţi total. Să-ţi arunci toate măştile şi să fii pur şi simplu.

Foto: Vali Mirea