INTERVIU RUXANDRA ION: „Să conduci 100 de oameni la filmări nu e simplu deloc!“
Nimeni nu e de neînlocuit, spune o vorbă. Ea e o excepţie. Câtă vreme nu a mai produs telenovele, întreaga piaţă a luat pauză. Acum, a revitalizat cu succes acest gen, iar vârful ei de lance se cheamă Fructul oprit, ajuns la sezonul 2 pe Antena 1
Pe Ruxandra Ion nu e uşor s-o prinzi la o cafea în oraş, pentru o discuţie relaxată. Aş zice că e mai degrabă imposibil. Cândva, după ce pentru ea se încheiase era Media Pro şi Buftea (unde a produs cele mai de succes telenovele româneşti din acei ani), am fi reuşit acest lucru lesne. Dar un om ca ea nu putea sta prea mult departe de platoul de filmare. Îţi dai seama doar după ce te priveşte câteva secunde că în spatele acelor ochi e o maşinărie întreagă. De idei, de creativitate, alimentate de o voinţă şi o ambiţie de fier. Nu degeaba pe platourile serialului difuzat de Antena 1, Fructul oprit, unde am reuşit s-o prindem în pauza de masă, i se spune Femeia de Fier.
V-aţi gândit că va mai exista acest al doilea început, atunci când părea că se încheiase o eră a telenovelelor la noi? Ruxandra Ion Păi, dacă nu m-aş fi gândit, nu m-aş fi apucat. Iubesc foarte tare ce fac. E marea pasiune a vieţii mele, care întâmplător e şi job. Şi nu poţi să te apuci de aşa ceva fără să te gândeşti că o să ai succes. Că n-ar avea logică! Sezonul 1 la Fructul oprit a mers bine şi am fost mulţumiţi pentru început, a fost o adaptare după un roman turcesc. Dar sezonul doi, pentru care lucrăm acum, e un produs original, de-asta a spart. Şi sigur că aşteptam cu tot sufletul momentul ăsta. În 2004, începeaţi povestea telenovelelor cu Numai iubirea, după ce învăţaserăţi totul despre telenovele de pe net. Pare incredibil... Da, sfântul Google a fost de mare ajutor. Pentru că nu mai făcuse nimeni în România aşa ceva. A fost o ambiţie a mea atunci. Anunţase Lazarov, Dumnezeul să-l odihnească, că vrea să facă un serial. Şi am zis: „Da’ ce, oi fi eu mai fraieră?!“. Şi am făcut eu înaintea lui. Acum, prin comparaţie cu acel 2004, cât de greu a fost începutul? A fost mult mai greu! Pentru că deja, când te-ai aşezat pe nişte standarde, sunt nişte aşteptări. Şi nu e vorba doar de mine, ci de toată echipa. Cu marea majoritate dintre ei am lucrat şi înainte, au venit după mine. Pentru toţi, ambiţia a fost mai sus decât atunci. Nu vă e greu să concuraţi împotriva Pro-ului, sufleteşte vorbind? Mi-a trecut. Pro nu mai e ProTV-ul meu. Cel pe care l-am iubit. Omul sfinţeşte locul şi oamenii Pro nu mai sunt acolo. Aşa că e o competiţie normală între profesionişti. Acest sezon al doilea la Fructul oprit vine la Antena 1 şi cu noutăţi în distribuţie. Aşa cum e Maia Morgenstern. Înţeleg că a convins-o Carmen Tănase să se alăture echipei. N-a fost vorba de convins. S-au întâlnit în aeroport. Maia i-a spus că-i place foarte tare serialul. Şi Carmen i-a zis: „Păi, dacă-ţi place de ce nu joci?“. „ Ei, asta e, dar ce, o s-o sun eu pe Ruxandra?“ (râde) Când am aflat, am scris un rol special pentru Maia, o să vedeţi, apare în episodul 4, este absolut fascinantă. Ameţitoare este! Eu sunt îndrăgostită de ea. Printre noutăţile sezonului 2 se numără şi Ioana Blaj. Ea şi fiul dvs., Ducu, lucrează aici. Cine stă cu cei doi copii ai lor, nepoţii dumneavoastră? Tocmai le-a sosit bona din Filipine. Ioana are un rol micuţ, revine după o pauză de patru ani în care a stat acasă. Şi a avut nişte emoţii îngrozitoare, ca să nu dezamăgească... Auzise ea că eu sunt rea pe platou. Şi nu sunt deloc. Adică sigur că am momente, dar niciodată cu actorii. La echipă mă mai răţoiesc. Nu e mai dificil să lucrezi cu cei din familie? Nu ştiu ce să zic. Adică boala mea de televiziune, care a apărut imediat după ’89, au luat-o toţi. Amândoi băieţii mei asta fac. Ducu e producător executiv la Fructul oprit. Dacă stau să mă gândesc, cred că pentru ei e mai greu, pentru că sunt mai exigentă cu ei. Consider că, dacă tot sunt din familie, trebuie să fie model, să fie cei mai buni, cei mai serioşi. Asta nu e simplu. Şi sunt mai rea cu ei decât cu ceilalţi. Cu Ducu vă mai certaţi? În Buftea se mai întâmpla. Acum, nu. Cred că s-a maturizat şi el. Asta voiam să spun, a devenit tată... Da. Şi el oricum e un producător excelent, în perioada asta dintre seriale a trăit din publicitate, are propria firmă. Şi soţul dvs.? Soţul meu a fost regizor de emisie. A avut mici roluri în multe dintre proiectele mele. Şi aici joacă ceva foarte mic. E pensionar şi suferă foarte tare că stă acasă. Păi, cred că nu-i e uşor cu o soţie care e mereu la filmări. Mă ajută foarte mult. El face cumpărăturile, şi pe cele personale. Absolut tot ce am nevoie îi pun pe listă, că eu n-am timp de nimic. Chiar de nimic, şi sâmbăta lucrez. Vă sfătuiţi când sunt probleme pe platou? Încerc să las problemele în pragul casei. Dar sunt momente când mă mai descarc. Şi apoi îmi vine să-mi dau două perechi de palme, că el n-are nicio vină că eu vin acasă încărcată cu tot felul de stresuri. E o meserie cu mult stres. Să conduci 100 de oameni nu e simplu deloc. Să fii şi şef, şi psiholog, şi prieten, şi părinte. Şi pe nepoţi când îi vedeţi? Ne vedem în fiecare duminică. Ion, soţul meu, e fericit, îi vede mai des, se duce la ei de două-trei ori pe săptămână. Eu îi văd duminica, când ne strângem cu toţii la masă: şi familia lui Ducu, şi familia celuilalt băiat, Cosmin. Aţi muncit o viaţă întreagă pentru ceea ce ar putea fi bazele unei dinastii. V-aţi vedea nepoţii în acelaşi domeniu? Păi, cel mai mare dintre nepoţi, Victor, care are 16 ani, a plecat acum la Londra, la o şcoală de TV, film şi media. Nu ştiu ce se va întâmpla cu ceilalţi, va fi doar opţiunea lor, dar e complicat, când trăieşti în mediul ăsta, să nu fii atras. Şi cred că pasiunea se moşteneşte. Sunteţi căsătorită de la 19 ani. Ducu are doi copii cu Ioana Blaj, dar au ales să nu se căsătorească. Trăim alte vremuri? Cred că da. Şi e opţiunea lor. Am încercat, la început, să dau un sfat, nu să mă amestec, Doamne fereşte. Dar ei au hotărât asta şi se înţeleg foarte bine. La fel ca şi Cristina Ciobănaşu cu Vlad Gherman, care trăiesc cu noi în casă. Noi am luat-o pe Cristina copilul nostru de suflet, pentru că dacă nu ne-a dat Dumnezeu o fetiţă, ne-am luat-o singuri. Asta v-a completat un tablou de familie într-o căsnicie de peste 40 de ani. O viaţă de om! Aşa e. Am lucrat amândoi, eu şi soţul meu, în Teatrul Mic, care era cel mai bun teatru din vremea aia. Apoi, imediat după Revoluţie, eu am plecat la TVR, pentru că în teatru nu se mai întâmpla nimic. Unul dintre spectacolele Teatrului Mic a fost cedat către TVR. Regizor era Galgoţiu, eu eram asistentă de regie şi am fost trimisă să predau spectacolul. Exact în zilele alea a apărut un concurs de regizor de emisie. Am învăţat două nopţi, m-am dus şi am luat concursul. Aşa am început, peste opt luni, Abracadabra. Dacă stăm să ne gândim, atunci aţi început o carieră alături de Magicianul Marian Râlea, care joacă acum în Fructul oprit. Mi se pare fantastic să ai aşa o colaborare... Ţin foarte tare la el, e un actor excepţional. Dar azi a întârziat un pic şi l-am certat... (râde) Adunaţi pe platouri oamenii care vă sunt dragi. Dar dacă s-ar întâmpla să vină la un casting fosta dvs. noră, Diana Dumitrescu, ar avea şanse sau ar fi dezavantajată?
Dacă s-ar potrivi cu rolul n-ar fi, în niciun caz, dezavantajată. E actriţă. Şi nu e rea. Dar nu a fost la casting. La proiectul ăsta a fost un casting dificil. Absolut toată lumea a dat probe. Şi a durat luni de zile. Foarte grele sunt castingurile la noi. Dar nici nu prea am dat greş, zic eu cu modestia care mă caracterizează. (râde)
Complicată întrebare. Majoritatea actorilor cu care am lucrat. Sau, ca s-o iau de la început, Purcărete, cu care am avut o colaborare excepţională în teatru, şi Cătălina Buzoianu. Îi iubesc pe amândoi, m-au învăţat multe lucruri. Apoi Adrian Sârbu. Aş fi nesimţită dacă n-aş spune asta. Datorită lui m-am apucat de prima telenovelă, el m-a ambiţionat şi a tras de mine să fac asta.
Nu pot spune asta, foarte rar ne auzim. În primul rând, n-am timp de nimic. Eu prieteni nu mai am decât pe platou, pentru că, de când fac meseria asta, prietenii s-au depărtat de noi. E greu să înţelegi că n-avem timp, că mereu suntem obosiţi.
A fost complicat. După ce ai o viaţă atât de activă, brusc să... Am dat atunci jos 30 de kg, dintre care 20 le-am pus la loc când m-am întors la filmări, din cauza stresului. Dar nu slăbisem de supărare, ci pentru că aveam mult timp, mergeam la aqua gym, ţineam regim...
Da! Dar n-am să dau nume niciodată.
Unii, da. Unii, nu.
Cine a încercat să revină nu şi-a regăsit locul uşor! Dar au fost mulţi oameni şi-n acea perioadă care mi-au rămas alături cu sufletul. Aici pot da nume. Adela Popescu e doar un exemplu. Altul e Oana Zăvoranu, pe care jur c-aş lua-o într-un proiect, pentru că ea cu mine a fost brici. A făcut o treabă excepţională.
Rea nu cred. (râde) Mai nou, mi-au spus Femeia de Fier. Nu sunt comodă la lucru. Dau foarte mult şi pretind foarte mult. Şi oamenii dau. Sunt momente când greşesc. Şi eu greşesc, suntem oameni.
Absolut! Am făcut asta de mai multe ori. Dar probabil că greşesc un pic mai puţin decât ceilalţi. (râde)
Ioana Alina Avram
Foto: Sorin Stana
