Iubita şi ultima muză a lui Truffaut, Fanny Ardant vine la TIFF: „Singurul lucru în care am crezut vreodată cu adevărat a fost iubirea!”

Franţuzoaica de 69 de ani va primi la Cluj Premiul pentru Întreaga Carieră. O carieră care a avut la bază excelenta colaborare cu tatăl copilului ei, genialul regizor François Truffaut. A iubit trei bărbaţi, fiecăruia i-a dăruit câte o fiică. Totuşi, de ce nu s-a căsătorit niciodată enigmatica Fanny?

Născută în Saumur Maine-et-Loire, Fanny a fost fiica unui militar ataşat , crescută apoi la Monaco până la 17 ani, când s-a mutat în Aix-En-Provence pentru a se înscrie la Insistutul de Studii Politice de acolo. Curând, însă, interesul ei s-a mutat spre actorie, îndrăgostindu-se nebuneşte de actorul Dominique Leverd, cu care a avut primul copil, o fiică. Astfel, la prima ei apariţie într-o peliculă, în 1976, Fanny era deja mamă. Iar din momentul în care l-a întâlnit pe Truffaut şi a devenit muza lui, cariera ei a intrat pe o pantă ascendentă, iar calea către succes deschisă. „Când am citit scenariul filmului din 1981 The Woman Next Door, al lui Francois Truffaut, am fost complet uluită de ideea că poţi muri din iubire. Singurul lucru în care am crezut vreodată cu adevărat, cu riscul de a fi sentimentală,  a fost iubirea. Dacă sunt la o cină plictisitoare, întotdeauna îl întreb pe bărbatul de lângă mine, fie că e ambasador sau preşedintele Republicii: Vă iubiţi soţia? E singurul subiect interesant”, spune Fanny. Rolul din The Woman Nex Door i-a adus prima nominalizare la trofeul Cesar pentru cea mai bună actriţă în rol principal în 1982. Doi ani mai târziu era deja nominalizată a doua oară pentru Vivement Dimanche! (peliculă ce va fi proiectată la TIFF). Dar colaborarea cu Truffaut a însemnat şi încheierea relaţiei cu Dominque.  Fiindcă era limpede de ce lucrurile funcţionau atât de bine: Truffaut şi Ardant se iubeau şi deveniseră, în 1983, părinţii unei fetiţe, Joséphine Truffaut.

Ardant şi Truffaut

Ulterior, cariera ei a continuat să înflorească. A lucrat cu regizori importanţi precum Claude Lelouch, Alain Resnais, Costa Gavras, Sydney Pollack, Franco Zeffirelli sau Ettore Scola şi i-a avut ca parteneri pe ecran, printre alţii, pe Gérard Depardieu, Vittorio Gassman, Jean Rochefort, Catherine Deneuve, Harrison Ford şi Cate Blanchett. În 1997 a câştigat Cesar-ul pentru cea mai bună actriţă cu rolul din Pedale douce. Un alt rol memorabil a fost cel al Mariei Callas, din Callas Forever (2003), în regia lui Franco Zeffirelli.

Ardant şi Zeffirelli

Cea de-a treia relaţie Fanny a avut-o cu producătorul italian Fabio Conversi, dăruindu-i şi lui o fiică. Şi totuşi, Ardant nu s-a căsătorit niciodată. “Motivul pentru care nu m-am căsătorit niciodată este că tarăl şi mama mea s-au iubit mult, iar noi am fost o familie perfectă. Căsuţa din prerie era nimic pe lângă noi. Iar eu cred că m-am temut că nu mă pot ridica la înălţimea lor. Pentru mine, o familie adevărată, în care te cerţi dar şi râzi, în care femeia şi bărbatul sunt cu adevărat apropiaţi, este o adevărată lucrare de artă. Este precum Notre Dame sau Westminster Abbey. E greu de obţinut aşa ceva”, explică actriţa.

Nu e o  persoană tocmai comodă în conversaţie. “Perfer bărbaţii femeilor. Prefer să stau de vorbă cu un bărbat prost, decât cu o femeie inteligentă”, a spus Fanny, la un moment dat, atrăgându-şi imediat furia feministelor. Îmbrăcată în negru din cap până-n picioare, marea doamnă a cinematografului francez arată, însă, cât se poate de stăpână pe sine, iar criticile de acest gen nu au afectat-o niciodată.

Ajuns la cea de-a 17-a ediţie, TIFF îi dedică artistei franceze un medalion de autor – intitulat Close-up Fanny Ardant – care include două interpretări de excepţie din cele peste 100 de roluri făcute în cinema şi două dintre filmele pe care le-a regizat până-n prezent.

În 2009, Fanny Ardant debutează în regie cu Cenuşă şi sânge (Cendres et sang), coprodus de Libra Film. Filmul a fost turnat, în proporţie de 90% în România, iar din distribuţia internaţională fac parte şi actori autohtoni printre care Adrian Păduraru, Ion Besoiu, Răzvan Vasilescu, Tudor Istodor şi regretata Olga Tudorache. Proiecţia de la TIFF îi este dedicată acestei mari actriţe dispărute anul trecut dintre noi.

Celălalt film regizat de Fanny Ardant prezentat în programul TIFF este Divanul lui Stalin (Le divan de Stalin, 2016), adaptare a romanului omonim scris de Jean-Daniel Baltassant, ce surprinde ultimele zile ale liderului sovietic (jucat de Gerard Depardieu), urmărind povestea unui tânăr artist angajat să realizeze un monument în onoarea acestuia.

Una dintre cele mai recente şi mai temerare apariţii pe marele ecran e cea din Lola Pater (r. Nadir Moknèche, 2017), film lansat anul trecut la Locarno. Fanny Ardant interpretează cu o dezinvoltură care arde ecranul un transsexual care se reconciliază cu fiul său, pe care l-a părăsit atunci când a decis să facă operaţia de schimbare de sex. Încă din stadiul de scenariu, mama regizorului i-a spus acestuia: „Nu pierde timpul căutând. Există o singură actriţă care poate juca acest rol. Nu două, nu trei, ci una singură: Fanny Ardant."

“Cei care iubesc viaţa iubesc cinema-ul”, spune Fanny, pe care o aşteptăm cu emoţie la Cluj.

Foto: Getty Images