Laura Cosoi, marcată de evenimentele trăite "Cosmin este plasa mea de salvare, gura mea de aer"
Îi duce dorul tatălui său, dar încearcă să îşi aline suferinţa cu lucrurile frumoase din jur. Laura Cosoi speră că va veni o zi când amintirile urâte vor rămâne în urmă. Când toate se prăbuşesc, actriţa îşi găseşte alinarea lângă cel care de nouă ani îi e întotdeauna aproape, soţul ei Cosmin.
“Sfarsitul de an 2020 a fost tare greu pentru noi. Atat de greu incat imi era teama sa o spal pe Luna de frica sa nu pateasca ceva si sa moara. De fapt tot anul a fost un roller coaster de stari. A fost cu bune, dar si cu multe frici, anxietati, panici. Eu sunt un om optimist, peste medie as spune, dar in ultima perioada imi era din ce in ce mai greu sa vad plinul paharului. Poate ca a obosit si optimismul si a cerut o pauza. Acum sa revina in viata mea cu forte proaspete. Tot in 2020 am intampinat si probleme despre care nu am povestit. Nu pentru ca le pun sub pres, ci pentru ca vreau sa treaca repede si vreau sa-mi amintesc de lucrurile minunate care mi se intampla, pentru se intampla in fiecare zi, cumva”, povesteşte Laura.
Cu toate astea, actriţa recunoaşte că anul trecut i-a adus în viaţă şi o minune, pe micuţa Vera. “Tragand linie, cel mai frumos si plin de insemnatate moment din viata anului 2020 a fost faptul ca am dat viata si Vera a venit in lumea noastra ca o adevarata minune! Tare mult am asteptat-o si evident ca ne-a dat o lectie din prima: rabdare, dragi pariniti si surioara! Cel mai greu moment a fost plecarea lui tati la Domnul si desi timpul trece dorul creste! Nu exista clipa sa nu ma gandesc la el, la viata lui, la noi impreuna, la lucrurile atat de prezente din relatia noastra chiar si acum, cand nu mai este!
Durerea nu va trece, stiu, dar sper sa gasesc lumina de la capatul tunelului si sa nu ma mai intreb nimic, ci sa iau totul asa cum vine! Greu, foarte greu...Langa mine insa este Cosmin. El este plasa mea de salvare, omul cu care vorbesc pana raman fara cuvinte, gura mea de aer, echilibrul, forta si dragostea nemarginita! Dupa 9 ani stiu ca el este baza familiei noastre!
Si peste toate astea, se aseaza in bratele mele Rita care imi sterge lacrimile si ma mangaie. Este atat de mica, dar buna si inteleapta! Ce minune de copil, cum se ingrijoreaza daca ma aude suspinand si cum ma anunta ca Vera are nevoie de mine...
Toate astea fac parte din viata, invat sa le imbratisez, sa ma bucur ca am trait stari de implinire desavarsita, ca am depasit momentele de cumpana, ca pot sa zambesc in continuare!
Pe lumea asta suntem energie, emotie, muzica, aer, apa, iubire...viata! Sa ne bucuram de ea!”
