Oprah Winfrey, regina mass-media. Dramele trăite şi succesul în televiziune

15 ianuarie, 2020

După o carieră plină de exclusivităţi în presă, lifestyle, actorie, literatură şi filantropie, aşteptăm un breaking news legat de alegerile prezidenţiale din 2020. Numai cea mai înaltă funcţie în stat i-ar lipsi lui Oprah din CV!

Este prima multi-miliardară de culoare din lume şi cea dintâi femeie care să deţină şi să producă propriul show TV. Moderatoarea celui mai de succes talk show din istoria televiziunii americane, The Oprah Winfrey Show, are propria revistă glossy (O, pe coperta căreia apare la fiecare număr), conduce un canal TV, OWN, şi este cel mai mare filantropist de culoare din istoria Americii, fundaţia ei, Angel Network, strângând peste 50 de milioane de dolari pentru victimele uraganului Katrina şi educarea fetelor din Africa de Sud. Cea mai influentă femeie de pe suprafaţa pământului, conform Life, i-a adus lui Barack Obama cel puţin un milion de voturi doar prin simpla ei susţinere (fenomen denumit „efectul Oprah“), transformă orice carte promovată de ea în Oprah’s Book Club într-un bestseller şi a fost cea care l-a convins, în 1994, pe preşedintele Bill Clinton să facă o lege care să permită crearea unei baze de date, la nivel naţional, cu privire la pedofili. Tot atunci numele ei a fost introdus în National Women’s Hall of Fame, iar, în 2013, a primit cea mai însemnată onoare acordată unui civil, Medalia Prezidenţială a Libertăţii, pentru contribuţiile aduse Statelor Unite.

Cinci ani mai târziu, deţinătoarea unui doctorat onorific primit din partea universităţilor Harvard şi Duke şi a unei nominalizări la Oscar (cu The Color Purple - 1985) a devenit prima afro-americancă cu un premiu Golden Globe, acordat pentru realizările ei de-o viaţă. Ce-ar mai rămâne de bifat? Probabil cea mai înaltă funcţie în statul american. După discursul de pe scena Globurilor de Aur 2018, când a criticat aspru rasismul din SUA, toată lumea a presupus că intenţionează să candideze la preşedinţia Statelor Unite în 2020. Iar Oprah n-a negat nici până-n ziua de azi zvonul: „Doamne, dacă crezi că ar trebui să intru în cursa prezidenţială, trebuie să-mi dai de veste, iar semnul pe care-l aştept trebuie să fie atât de clar, încât chiar şi eu să-l înţeleg“, îi arde ei de glume în revista People. Până primim noi vreun semn de la ea cu privire la o eventuală reprofilare, putem detalia realizările care o recomandă pentru o carieră politică la cel mai înalt nivel, punând accentul pe impactul incontestabil pe care Oprah Winfrey îl are asupra culturii secolului al XXI-lea. După ce a revoluţionat talk showul tabloidizat şi a dat naştere unui adevărat fenomen, „oprahficarea“ – termenul folosit de The Wall Street Journal pentru a descrie confesiunea publică ca formă de terapie –, nimic din ceea ce presupune comunicare şi compasiune nu-i este peste poate. Şi asta pentru că a dobândit de mică darul vorbirii şi al persuasiunii. Învăţată să citească şi să scrie de bunica Hattie Mae Lee, în grija căreia o lăsase mama ei de numai 18 ani, micuţa Oprah n-avea mai mult de trei ani când a început să recite pasaje din Biblie la biserica din apropierea casei şi să vorbească în faţa credincioşilor.

La cinci ani, a început grădiniţa, dar a intrat prematur la şcoală tocmai pentru că era un copil precoce. Un an mai târziu, când bunica s-a îmbolnăvit, fetiţa a ajuns din nou în grija mamei, care era nevoită să se bazeze pe ajutor social atunci când nu-i mai ajungeau banii câştigaţi ca menajeră. Ajunsă la capătul puterilor, mama Vernita Lee a trimis-o pe Oprah la tatăl ei, Vernon Winfrey, care, neputând avea copii cu noua lui soţie, şi-a concentrat atenţia asupra noii şcolăriţe. I-a amenajat un dormitor şi un pat numai al ei, fiind pentru prima dată când micuţa se bucura se asemenea răsfăţ, şi o ducea adesea la bibliotecă.

Din păcate, fericirea fetiţei n-a durat mult. Oprah a ajuns să locuiască din nou cu mama sa, care, între timp, îl născuse pe cel de-al treilea copil al ei şi avea nevoie de tot ajutorul din lume. Când nu contribuia la treburile casnice, Oprah se descurca de minune la şcoală, sărind din nou un an şcolar. Iar timpul care-i mai rămânea liber şi-l petrecea fascinată în faţa televizorului. Atunci, pe la finalul clasei a III-a, s-a gândit Winfrey pentru prima dată cum ar fi viaţa ei dacă ar deveni faimoasă. Însă visul era departe de-a se îndeplini…

De fapt, anii care au urmat aproape că au distrus-o pe Oprah. Şi asta pentru că, la 9 ani, au început abuzurile sexuale. În timp ce ea avea grijă de fraţii ei, verişorul ei de 19 ani a violat-o. Iar, după ce întregul calvar s-a încheiat, agresorul a scos-o în oraş ca să-i cumpere o îngheţată şi să-i spună răspicat că trebuie să ţină totul secret. Ceea ce a şi făcut. Şi-atunci şi-n alte dăţi când a mai fost supusă aceloraşi orori.

„Am fost violată la 9 ani de către un văr, apoi încă o dată de un alt membru al familiei şi încă o dată de alt membru al familiei“, a rupt ea tăcerea în 1986, în timpul emisiunii care-a consacrat-o. Nimeni n-a ştiut până atunci despre secretele îngrozitoare pe care le purtase cu ea. Şi, cum n-a putut vorbi nici măcar cu mama ei, adolescenta Oprah a început să răbufnească pe ici, pe colo. Chiulea de la şcoală – cu toate că avea privilegiul de-a frecventa un liceu de albi, datorită capacităţii ei intelectuale –, se culca cu băieţi la nimereală, fura bani din poşeta mamei şi fugea deacasă. Vernita n-a perceput comportamentul rebel al fiicei ca pe un semnal de alarmă, ci ca pe o povară de care s-a descotorosit fără să ezite. Trimisă înapoi la tatăl ei, Oprah şi-a dat seama că rămăsese însărcinată. Avea 14 ani şi nicio intenţie să-i spună tatălui despre sarcina ei. Asta până-n luna a şaptea, când sarcina nu mai putea fi ascunsă. În ziua în care i-a mărturisit tatălui că urmează să devină mamă, a intrat prematur în travaliu şi l-a adus pe lume pe Cannan, care n-a supravieţuit mai mult de două săptămâni. Devastată de pierderea suferită, adolescenta şi-a găsit alinarea în cărţi. La 16 ani, i-a căzut în mână autobiografia Mayei Angelou, I Know Why the Caged Bird Sings, care a reuşit să-i schimbe percepţia despre viaţă. „Nu mai citisem niciodată ceva care să rezoneze atât de mult cu tot ceea ce trăisem eu“, a declarat Winfrey ulterior. Plină de speranţă, a reluat şcoala şi cursurile de vorbire în public, la care excela. A câştigat, în 1970, un astfel de concurs, iar premiul a constat într-o bursă universitară de patru ani. Un an mai târziu, a fost selectată să participe la o conferinţă despre tineret, în Colorado, iar, la întoarcerea ei în Nashville, a povestit despre întreaga experienţă la un post de radio local. Inutil să mai spun că a făcut o impresie grozavă, având în vedere că a primit pe loc prima ei ofertă profesională. La 17 ani, a început facultatea, păstrându-şi, în acelaşi timp, şi jobul de ştirist la radio, iar, un an mai târziu, a fost desemnată Miss Black Tenessee. La 19 ani, a devenit cea mai tânără ştiristă TV şi prima femeie de culoare care să prezinte ştirile la WLAC-TV din Nashville. În ’76, s-a mutat la Baltimore pentru a modera primul ei talk show, People Are Talking, iar, după opt ani de experienţă în faţa camerelor de filmat, a început o emisiune matinală, în Chicago. În numai câteva luni, şi-a şi depăşit concurenţa, ridicând audienţa emisiunii A.M. Chicago de pe ultimul loc pe primul. Nu mai era decât o chestiune de timp până să i se dea pe mână propriul show TV şi să înceapă să scrie istorie în televiziune! The Oprah Winfrey Show a început în 1986 şi a fost difuzată timp de 25 de ani. Distribuită iniţial de 120 de posturi TV şi cu o audienţă de 10 de milioane de telespectatori, emisiunea a strâns un profit de 125 de milioane de dolari numai în primul ei an de existenţă. Iar Oprah a luat acasă nu mai puţin de 30 de milioane. Un superstar TV se născuse, iar ABC, postul care producea talk show-ul, a trebuit să recunoască acest lucru atunci când Winfrey a cerut drepturile de proprietate ale emisiunii. La scurt timp de la crearea revoluţionarului format TV, care a instaurat confesiunile personale ca noua formă de entertainment, faimoasa moderatoare şi-a creat propria companie de producţie TV, Harpo Productions, şi a început să realizeze singură emisiunea. A, şi să facă grămezi de bani în tot acest timp. În ultimul an de realizare a talk show-ului, emisiunea era difuzată în peste 100 de ţări, numai în SUA fiind preluată de 212 posturi TV. Pe lângă calităţile evidente de jurnalist empatic şi iscoditor, Winfrey a dat întotdeauna dovadă de un extraordinar simţ al afacerilor. Deţinătoarea unei averi de 2,7 miliarde de dolari a profitat de orice ocazie ivită ca să-şi dezvolte imperiul media. Imediat după încheierea The Oprah Winfrey Show, în 2011, Oprah şi-a lansat propria reţea TV în parteneriat cu Discovery Communications. Începuturile au fost dificile din punct de vedere financiar pentru OWN, însă lucrurile au început să se schimbe din 2013, când Winfrey a realizat o exclusivitate cu Lance Armstrong, ciclistul american care fusese descoperit dopat în 2012. În decembrie 2017, Discovery a devenit proprietarul majoritar al OWN, iar Oprah a rămas directorul executiv al canalului TV. Pe lângă televiziune, miliardara de culoare şi-a extins expertiza în literatură, cu clubul ei de lectură şi toate cele 10 cărţi scrise până acum, în actorie, jucând în filme precum The Color Purple (1985) şi The Butler (2013), şi multe alte domenii de activitate. În 1999, a co-fondat Oxygen Media, o companie ce produce servicii de programare pe Internet pentru femei. Primul număr al revistei O a fost publicat de trustul Hearst în 2000, iar, în 2017, Oprah a lansat O That’s Good, un brand de pizza congelată şi alte preparate, toate pe gustul ei. Ce mai, femeia face o avere din confesiuni intime şi emoţie pură, dar şi din piure de mazăre şi pizza, cărţi, producţii TV, filme, stil de viaţă sănătos, orice, you name it! Şi, pentru a fi cât mai convingătoare, primul exemplu oferit publicului avid de poveşti emoţionante este chiar ea. După ce şi-a crescut simţitor audienţa cu ajutorul unor confesiuni personale zguduitoare (în ultimul sezon al emisiunii ei, a dezvăluit că are o soră vitregă, Patricia, despre care de-abia aflase), s-a menţinut în atenţia publicului cu regimurile de slăbire urmate, dar şi cu rateurile evidente. „Pur şi simplu, m-am înfometat în ultimele patru luni“, a recunoscut în 1988, când atribuia pierderea a 30 de kg dietei lichide. În 1992, luase deja înapoi toate kilogramele pierdute, pentru ca, 3 ani mai târziu, să se afişeze cu 40 de kg în minus. Pe nerăsuflate, au fost editate bestsellere despre dieta şi antrenamentul urmate de vedetă, însă adevărul e că greutatea ei a continuat să fluctueze. Încântată de promisiunile celor de la Weight Watchers, nu numai că le-a urmat sfaturile, dar a şi cumpărat 10% din afacerea lor, în 2015. Anul acesta, vedeta TV a făcut public faptul că, în 2017, fusese diagnosticată cu pre-diabet, iar sperietura a determinat-o să slăbească din nou. În prezent, continuă să-şi monitorizeze glicemia şi tensiunea – care au ajuns la un nivel normal după ultima scădere în greutate – şi să acorde o atenţie mărită alimentaţiei sale. Proprietara unor case de toată frumuseţea în California, Hawaii, New Jersey, Florida şi Colorado, Oprah şi-a stabilit „sediul central“ în Chicago, unde insistă să se gospodărească aproape singură. „Peste tot călătoresc cu pâinea mea şi cu avocado crescut de mine în grădină“, a dezvăluit de curând, întreţinând imaginea femeii moderne, pline de resurse. Vedeta îşi împarte vila din Illinois şi viaţa cu partenerul ei de cursă lungă, Stedman Graham (68), specialist în PR. Cei doi şi-au început idila pe la mijlocul anilor ’80 şi s-au logodit în 1992, dar n-au ajuns nici până-n ziua de azi la altar. I-a împiedicat o lansare de carte, care s-a nimerit fix în ziua în care planificaseră săşi unească destinele. Dedicată nesfârşitelor ei responsabilităţi profesionale, Winfrey şi-a tot amânat nunta cu Stedman. „Ştiu că nu mă crede nimeni, dar subiectul nunţii nu apare niciodată între noi. Pur şi simplu, nu e o problemă. Relaţia noastră funcţionează şi aşa“, ţine Oprah să ne convingă. Şi adevărul e că nimic nu l-ar putea împiedica pe mogulul media să obţină ce şi-ar dori, dacă mariajul s-ar afla printre priorităţile sale. După toate eşecurile lamentabile din trecutul ei amoros, e prima dată când Winfrey se simte destul de încrezătoare încât să nu se mai agaţe cu disperare de partenerul ei de viaţă. Serios! Pe primul ei iubit, Anthony Otey, l-a copleşit cu scrisori de dragoste şi cu planuri iminente de măritiş, după care, studenta noastră l-a întâlnit pe William „Bubba“ Taylor, prima ei mare dragoste, de care n-a avut, însă, norocul să se bucure până la adânci bătrâneţi. După cinci ani de relaţie, Taylor şi-a luat „Adio!“ de la iubita sa când ea s-a mutat în Baltimore pentru a-şi începe cariera TV, în 1976: „Ea îl implora în genunchi să n-o părăsească“, a declarat un apropiat de-ai fostului cuplu. „Am ţinut mult unul la altul. Ne-a unit o dragoste profundă, pe care n-o voi uita niciodată“, a recunoscut Oprah ulterior. Mai departe, John Tesh a părăsit-o pentru că nu mai făcea faţă presiunii la care cuplul lor interrasial era supus, după care Lloyd Kramer, un reporter de la WJZ-TV, i-a dat papucii imediat ce i-a ieşit în cale o nouă oportunitate profesională şi s-a mutat în NY. „Lloyd era cel mai tare!“, îşi aminteşte Winfrey mustăcind. „Omul acela m-a iubit chiar şi cheală!“, face ea referire la perioada în care îşi pierduse podoaba capilară din cauza unui permanent nereuşit. Tot el a fost cel care a susţinut-o atunci când producătorii o admonestau că nu-şi putea reţine lacrimile când relata tragedii, la pupitrul ştirilor. Sensibilitatea ei avea să-i deschidă lui Oprah uşi nebănuite în televiziune şi nu numai, pe când despărţirea lui de ea i-a facilitat lui Lloyd o carieră cinematografică înfloritoare.

Tânăra ştiristă şi-a găsit alinarea în braţele unui bărbat însurat care n-avea nici cea mai mică intenţie să divorţeze. „Cu cât mă respingea mai mult, cu atât îl doream mai mult. La final, eu eram din nou pe podea, plângând şi implorându-l să nu mă părăsească“, adaugă Oprah la trecutul ei surprinzător. Neîncrederea în sine şi depresia lui Winfrey se adânceau pe măsură ce trecea de la un bărbat care n-o merita la altul. Până pe 8 septembrie 1981, când şi-a propus să pună capăt propriei suferinţe. I-a scris, aşadar, celei mai bune prietene, Gayle King, o scrisoare de „Adio!“, în care a rugat-o să-i ude plantele în lipsa ei, după care s-a pregătit săşi încheie socotelile cu viaţa. „Nu m-am putut sinucide“, subliniază Oprah evidenţa. „Nu-mi puteam scoate din minte că ceva minunat s-ar putea întâmpla, iar eu aş fi pierdut totul.“ Şi avea dreptate. Ceva extraordinar avea să i se întâmple, iar acel ceva se numeşte Stedman Graham. Totuşi, până să-l întâlnească pe actualul ei logodnic, Winfrey şi-a mai încercat norocul cu câţiva bărbaţi nepotriviţi: „Cocaina pe care o fumam împreună nu era o problemă la fel de mare ca dependenţa mea de acei bărbaţi.“ Iar urmările acelor idile toxice se văd şi-n ziua de azi: „Motivul pentru care am început să mă îngraş e pentru că aveam nevoie ca lumea să mă placă. Mă cuplam cu bărbaţi egoişti şi răi, care mă tratau prost, iar eu nu credeam că merit mai mult.“ Până într-o bună zi, când „Regina Mass-media“ a început să pretindă calitate nu numai la birou, ci şi acasă. Şi a primit. Criticul cinematografic Roger Ebert a fost cel care a sfătuit-o să-şi producă singură emisiunea, iar cineastul Reginald Chevalier a cucerit-o, în 1985, cu cine la lumina lumânării şi plimbări romantice. Însă niciunul nu era Graham, eternul ei logodnic şi companion, care-i urmăreşte din umbră evoluţia şi continuă să-i încurajeze succesul fenomenal.