Recunoşti personajul? E o artistă celebră: Casetofonul era cumpărat "pe sub mână", de la shop

Sorana Darclee păstrează în suflet amintirea acelor ani. Primul dans cu tată ei, primul sfat primit de la cea care i-a dat viaţă.

 “Bunica mea a croşetat rochiţa de pe mine ( tricotat/crosetat- una din astea două că nu fac diferenţa între ele). Şi acum pentru generaţia ‘80, casetofonul ăla era “ţâţă de mâţă”, cumpărat ‘pe sub mână, de la shop’. La telefon nu cred că vorbeam cu cineva dar sigur CINEVA mă asculta”, spune Sorana.

Amintirile copilăriei sunt legate cel mai mult de tatăl ei. Medicul stomatolog Rachid Mohamad era eroul ei. “Oricât de grea era o zi, în braţele lui îmi găseam liniştea şi eram protejată. Îmi e dor să mă sarute de noapte bună, să se asigure că nu sunt monştri sub pat şi să pupe toate cele zece păpuşi cu care dormeam. Am primit un singur sfat de la tatăl meu. Să imi trăiesc viaţa în aşa fel încât să o pot povesti copilului meu. Toate lucrurile frumoase din lumea asta nu îmi ajung să-l pot descrie. Şi astăzi dansez cu tine tată, pentru că eşti tot ce a mai rămas din inima mea. Te-aş vrea aici, macar pentru o zi. Şi oricât de mult de iubesc, te vreau mai mult ca să te vadă mama. Îi este greu”.

Povestea părinţilor ei s-a născut treptat. „Tata, refugiat din Siria, era student la Stomatologie când a cunoscut-o pe mama. A stat 10 ani în Germania şi apoi a venit în România la facultate. Într-o zi, a văzut-o pe mama pe stradă şi s-a îndrăgostit de ea. A urmărit-o o perioadă să vadă dacă e cuminte, apoi început să o curteze. Mama nu l-a plăcut din prima. Apoi l-a cunoscut bunica, Italianca, şi i-a zis mamei că e un bărbat foarte bun. Tata, care nu îşi văzuse mama de la 18 ani, de când a fugit din Siria, a perceput-o pe bunica mea ca pe o mamă”, mărturisea fosta componentă a trupei A.S.I.A.