Rodica Lazăr din “Valea mută”: “M-am simţit puţin nesigură când am tras cu arma”

Are rolul principal în miniseria “Valea mută”, care a debutat pe 23 octombrie pe HBO. Un rol care i-a dat multe emoţii şi o poveste incitantă, care te va prinde – dacă n-a făcut-o deja!

Rodica Lazăr joacă rolul procuroarei Elena Zamfir în serial "Valea mută".

“Valea Mută” explorează relaţia dintre doi adolescenţi care oscilează între prietenie şi atracţie, în timp ce sunt prinşi într-o serie de evenimente care îi pun în pericol: ei devin martorii unor crime comise într-o pădure de lângă Braşov. Iar Elena Zamfir, personajul interpretat de Rodica Lazăr, mătuşa şi mama adoptivă a unuia dintre adolescenţi, procuror criminalist, preia cazul crimelor din Valea Mută. Un scenariu incitant, cu o distribuţie pe măsură: alături de Rodica Lazăr, îi poţi vedea pe Emilian Oprea, Mihai Călin şi Adrian Păduraru. Dacă ţi-a plăcut serialul “Umbre”, sigur vei gusta şi această nouă producţie HBO. Despre această poveste şi despre… văile şi munţii vieţii de actriţă am stat de vorbă cu Rodica Lazăr cu ocazia lansării miniseriei HBO “Valea mută”.

Ce te-a atras la proiectul “Valea mută”? Personajul, întâi. Apoi povestea. Faptul că era HBO, faptul că regiza Marian. Au fost mai multe 'atracţii'.

M-am simţit putin nesigură când am tras întâi cu arma. Secvenţele în care erai nevoit să joci fără parteneri.

Da, am avut emoţii. Sunt genul care nu s-ar uita dacă nu ar fi nevoie.

Dar îţi mai aminteşti cum a fost prima dată când te-ai văzut într-un rol în film? E vorba de „Binecuvântată fii, închisoare”, nu?'

Cred că au fost mai întâi filmele de studenţie. Le vedeam pe ecran mare la Cinemaiubit. E posibil ca 'Amen' să fi fost înainte de 'Binecuvântată fii, închisoare!' Nu mai ştiu exact; oricum a fost şocant. Nu pot spune că m-am obişnuit.

M-am dus la cercul de teatru de mică. Totuşi, multă vreme am crezut că voi fi jurnalist/scriitor. Am şi făcut un an de filosofie-jurnalistică. Ajungând în Bucureşti am văzut foarte mult teatru şi nu a mai fost cale de-ntors. Părinţii au aflat că nu mai sunt la jurnalistică după ce m-am mutat la teatru. Am facut un an la particular, la doamna Adriana Popovici. Nu au avut încotro. Pe urmă s-au obişnuit. În principiu, părinţii mei nu m-au obligat niciodată să fac ceva. Au avut încredere în mine.

De la Oneşti ai venit la Bucureşti, unde joci şi la Bulandra şi Godot. Păstrezi în continuare teatrul în viaţa ta. Ştiu actori care au ales între film şi teatru. Tu îţi găseşti aşa echilibrul? Cum te îmbogăţeşte teatrul?

Teatrul a fost primul. În ultimii ani am făcut mai mult film şi asta m-a salvat de la golul pe care îl simţi când nu ai treabă la teatru. Adevărul e că nu am ales şi nici nu vreau. Am fost norocoasă şi le-am luat aşa cum au venit. Echilibrul de care spui, s-a stabilit de la sine. Sunt recunoscătoare pentru asta. Teatrul mă îmbogăţeşte în multe feluri, unele de care nu sunt conştientă, poate. Mă ţine vie. Şi mai tânără. Cred că orice faci cu pasiune are acest efect pentru orice om.

Da, contează, foarte mult. Un regizor bun poate să dea valoare unui script/text mai puţin inspirat. E valabil şi pentru teatru şi pentru film.

Rodica spune că s-a înţeles excelent cu echipa producţiei HBO.

Ne-am întâlnit la 'Orizont', da. Faptul că am lucrat iar împreună e cea mai bună dovadă că ne-am înţeles bine. Colaborarea de la 'Orizont' a făcut ca cea pentru 'Valea Mută' să fie şi mai uşoară. Sper că asta crede şi Marian. Cu Emilian sunt prietenă şi a fost o înţelegere foarte bună între noi, de la prima probă. E un actor pe care îl respect şi iubesc.

Am lucrat în mai multe producţii româneşti. Niciodată nu aş pleca din ţară, decât pentru un proiect. Sau vacanţe.

Te regăseşti în anumite trăsături ale Elenei Zamfir, personajul tău din „Valea mută”? „Deloc dispusă la compromisuri”. Aşa e, printre altele, Elena Zamfir. Spune-mi cum e Rodica Lazăr în realitate. Ai reuşit să scapi de compromisuri în lumea asta reală?

Mă regăsesc în anumite trăsături ale Elenei Zamfir, desigur: are fata mea. Cum sunt eu în realitate? Sunt eu. Sunt compromisuri pe care le-am făcut şi compromisuri pe care nu. Unele pe care sper să nu le fac niciodată.

Pe 30 octombrie împlineşti 38 de ani. Îţi urez „La muţi ani” în avans. Şi te întreb dacă ţi-ai face un bilanţ până la vârsta asta, ai fi mulţumită?

Mulţumesc. Nu împlinesc 38. (râde) Încerc să nu mă gândesc prea mult la asta, la bilanţuri. Dar dacă trebuie să îl faci, e mai bine să alegi să fii mulţumit. Asta e, atât ai făcut. Puteai face mai mult, mai bine? Poate. Poate nu. Trimiti un CV şi te mai gândeşti, dar trebuie doar să te motiveze.

O să o las să aleagă ce vrea, aşa cum şi pe mine m-au lăsat ai mei. Sper să aleagă bine pentru ea. Despre actorie i-aş spune ca e foarte solicitantă- chiar şi când nu lucrezi. Îţi poate aduce multă bucurie,  dar şi o grămadă de frustrari.  Lucrul minunat despre această artă - nu ştiu să îl spun. Pot doar să spun că e o meserie pe care o iubesc şi pe care aş vrea să o fac toată viaţa.

Ce fel de mamă ţi-ai propus să fii?

Nu mi-am propus să fiu în nici un fel ca mamă. De multe ori, habar nu am ce fac. Creştem împreună.

Asta pe care mi-ai adresat-o. (râde)

foto: Adi Marineci pentru HBO România