Sfânta care urnește mulțimile, cunoscută în popor ca Sf. Vineri. Cine a fost cuvioasa Parascheva

Anual, la Iași pe 14 octombrie românii stau la cozi infernale pentru a ajunge să atingă și să se roage la moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva.

De ce are sfânta acest impact colosal în popor?

Oamenii care așteaptă să ajungă la raclă mărturisesc cu mâna pe inimă că Sfânta le ascultă rugăciunile. Parascheva se spune că este sfânta care nu s-a lăsat îngropată. Cumva, dorința sa a fost să rămână mai aproape de oameni prin moaștele sale.

Părintele Ioan Istrati este doar unul dintre preoții care au vorbit despre minunile săvârșite de Cuvioasa de la Iași, supranumită Sf Vineri în popor sau sfânta care nu s-a lăsat îngropată.

Dacă Sfânta Muceniță Parascheva, prăz­nuită la 26 iulie în Calendarul Ortodox, este cu­noscută în popor cu numele „Sfânta Vineri”, Cuvioasa Maică Parascheva a fost nu­mi­tă, mai cu seamă în Moldova, „Vinerea Mare”. Ca un simbol al unității Ortodoxiei de pre­tutindeni, viața de după moarte a Sfintei Pa­­rascheva arată că sfin­țenia ridică din nea­mul său pe omul ce s-a ase­­mănat cu Dum­ne­zeu, făcându-l lumină de iu­bire și apropiere între toți cei care măr­tu­ri­­sesc și viază întru aceeași credință. Mărturie des­pre cinstirea adusă de strămoșii noștri Sfin­tei Parascheva sunt bisericile ctitorite cu hra­­mul „Cuvioasa Parascheva” nu numai în Mol­­­dova, dar și în Tran­silvania și în Țara Ro­mâ­­nească, se arată în doxologia.ro.

Pe pagina sa de Facebook, Părintele Istrati oferă adesea lămuriri duhovnicești.

“Cand tovarășa Elena Ceaușescu striga în fața Bisericii Sfintei Vineri (adică Parascheva):

Dați jos porcăria, își semna singură condamnarea la moarte.” a scris Pr Ioan Istrati.

Și iată de ce:

“Prin anii 1950-1954, comuniştii au vrut s-o îngroape pe cuvioasa, pentru că mulțimea de credincioşi care venea să se închine zilnic să nu-i mai deranjeze. S-au sfătuit în secret şi într-o dimineaţă au trimis oameni să sape groapă în cimitir. Când au început să sape, cerul, care până atunci era senin şi însorit, s-a întunecat cu nişte nori mari şi negri, a început un vânt năprasnic, cu ploaie şi gheaţă cât oul de porumbel, cu tunete şi fulgere, de credeai că-i rade Domnul de pe faţa pământului. Îngroziţi, oamenii au alergat cu mic cu mare la Mitropolie să se roage Cuvioasei Parascheva să mijlocească ea la Bunul Dumnezeu, ca să nu-i prăpădească.

Au chemat preoţii, au tras clopotele şi au făcut cu toţii acatistul şi paraclisul Cuvioasei şi alte rugăciuni către Domnul şi Maica Domnului, încât toată biserica era numai lacrimi şi suspine. S-au rugat până târziu. Furtuna s-a potolit.”

Iată ce mai scrie părintele în spațiul online.

”Lecția Sfintei Parascheva.

An de an, mii și mii de oameni o întâlnesc, unii cu probleme grave, alții veniți cu treburi la Iași, studenți credincioși, oameni cu procese grele, bolnavi incurabili, așa încât rândul format la trupul ei sfânt nu se sfârșește niciodată.

La cumpenele anilor, atunci când se apropie sesiunile de iarnă ori vară, rândul devine de-a dreptul impresionant, arătând cum devin oamenii dependenți de har și de cer mai ales în perioade de examen al vieții lor.

Și mai ales atunci când se apropie sărbătoarea Sfintei Parascheva, rândul sparge tiparele Bisericii, se prelungește afară din ea și devine procesiune a credinței și a umilinței către preamilostiva fecioară.

Unii s-ar întreba de ce atâta înghesuială, de ce atâta zbucium la Moaștele Sfintei? Oameni din Iași, care pot să o venereze în fiecare zi a vieții lor, nu ar putea sta deoparte atunci când sutele de mii de pelerini din toate colțurile țării se strâng sub aripile ei, în cuibarul Bisericii?

Dar întocmai cum se întâmplă în viața de zi cu zi, așa e și cu cinstirea Sfinților. Când e ziua de naștere a cuiva și îl cauți, îi aduci o floare, îl îmbrățișezi și îi urezi cele mai alese doriri, e mult mai important pentru tine și pentru el decât i-ai spune aceste lucruri în fiecare zi.

Mai există un înțeles ascuns al acestei aglomerări de oameni la hramul Sfintei. Este „dumnezeiescul Har, care pe cele neputincioase le vindecă și pe cele cu lipsă le plinește“, care se revarsă din ceruri peste credincioșii aflați în rugăciune la picioarele Cuvioasei.

Lecția ei pentru noi este o lecție de smerenie, de credință nestrămutată și de dorire de cele cerești. În tainița sufletului ei, rugăciunea s-a transformat în ocean de iubire și de unire cu Dumnezeu. Necunoscută de nimeni, dăruitoare de cele pământești și de cele cerești, într-o umilință desăvârșită, dornică de Locurile Sfinte și de Rai, Cuvioasa Parascheva a devenit prin iubirea Stăpânului un adevărat focar de credință a Balcanilor. Europa de Est întreagă celebrează nașterea ei întru veșnicie. Epivata, Tracia, Bulgaria, Serbia, Grecia și România, toate aceste țări sunt pline de Biserici ridicate în cinstea ei, de oameni care-i poartă numele.

Nu ostenește nicicând să dăruiască vindecare, alinare și ajutor miilor de pelerini. Nu se supără când sute de mii de mâini o ating, o sărută și îi cer ceva. Nu încetează să asculte pe oameni și să le ducă durerile la Tronul bucuriei, acolo unde se șterge toată lacrima de pe toată fața.

Și oamenii au simțit-o. Dintre miriadele de închinători, puțini sunt cei care să nu aibă de povestit o minune, o istorie sfântă, o vindecare, o picurare de lumină în viața lor sau a celor dragi, un semn dumnezeiesc, o străfulgerare de cer în rugăciune. Moldova toată – și nu numai – este minunea Sfintei Parascheva. În țesătura de har a istoriei, milioane de oameni au primit har de la Dumnezeu prin rugăciunile ei. Generații întregi de oameni i-au sărutat trupul firav, clădindu-și veșnicia prin credința în Dumnezeu Care este minunat întru Sfinții lui. Așa că sufletul ei blând și smerit, firav în bătaia vântului de dincolo de răsărit, e mai măreț și mai impunător decât orice putere de pe acest pământ. E ca un munte înalt, care stă cu culmile la Tronul lui Dumnezeu, și ale cărui poale ating Moldova și întreaga creștinătate.

Așa că atunci când veți săruta mâinile sfinte ale Cuvioasei, gândiți-vă câte milioane de oameni le-au sărutat și au primit mângâiere, lumină și bucurie. Și să aveți credință că vă veți vindeca de boala întunericului înstăpânit în lume prin păcat.”, a scris părintele Ioan Istrati pe Facebook.