Tily Niculae, cuprinsă de trauma războiului: "Am fost paralizată de ceea ce se întâmplă. Nu puteam să mă opresc din plâns"
Tily Niculae recunoaşte că nu s-a mai putut opri din plâns după ce imaginea suferinţei a copleşit-o. Actriţa a fost impresionată de mamele care ajung cu copiii la graniţă, de oamenii aflaţi în buncăre, de morţi, dar a căutat să nu dispere.
“Zilele acestea am fost paralizată de ceea ce se întâmplă. Nu puteam să mă opresc din plâns şi din starea pe care o aveam. Imaginile care mă urmăreau: mamele care treceau singure graniţa ţării noastre, cizme ale copiilor scrise cu markerul- grupa de sânge, numele şi data de naştere, femei cu arme în mână, oameni în buncăre, morţi şi disperare. Am ales să ies din această stare şi să înţeleg că nu ajută pe nimeni cu nimic”, povesteşte Tily
Actriţa a încercat să nu dispere şi a adoptat o serie de reguli.
- Primul lucru am ales să-i spun adevărul Sofiei încă din a doua zi de la începerea Razboiului.
Cum am procedat? Informaţii simple, clare, adevărate, explicaţii pe înţelesul ei(ce înseamnă graniţe, teritorii, NATO, acest conflict) cu explicaţii vizuale pe o harta). Explicaţii ale titlurilor pe care le vedea pe TIK TOK şi nu numai, astfel încât, sa poată face diferenţa dintre scenariul şi percepţia ei, cu realitatea de la momentul respectiv. Ca părinte nu i-am creat aşteptări false pentru o situaţie şi o finalitate pe care nu o cunosc sau NU o controlez.
- Am încurajat-o sa mă întrebe pe mine sau pe tatăl ei, iar orice informaţia din partea vreunui prieten, coleg să vină să ne-o împărtăşească. În ideea în care-i explicam corect ceea ce a auzit.
- Am putut şi pot să-i arăt binele dintr-o situaţie dramatică a unui popor în suferinţă. Pornind tot de la imaginile care-i apar pe reţelele de socializare am ocazia să-i întăresc bucuria şi empatia pe care o are la cote maxime atunci când vede cum lumea întreaga reacţionează. Cum îi susţine, dar mai ales cum poporul din ţară unde ea trăieşte se organizează impecabil.
- Nu o las la televizor, încerc să fac să îşi continue viaţa normal. Pandemia a fost deja mult prea mult, iar acum o situaţie fără precedent+informaţii nepotrivite pentru vârsta ei ar afecta-o. Sunt liniştită atât cât pot, iar dacă am stări de anxietate nu o păcălesc. Îmi exprim emoţiile şi astfel ea ştie că putem comunica.
- Aleg să postez doar informaţii adevărate pentru a nu produce haos. (vb aici de transporturi, colectare alimente, etc)
- Nu intru în panică.
- Dar nici nu neg realitatea celor de lânga noi, care mâine, poate fi realitatea oricăruia dintre noi.
