Mihaela Bărluţiu, Nicole din ”Lacrimi de iubire”, despre povestea ei de succes: ”Dacă am vinde compania am deveni milionari”

Cei mai mulţi o ştiţi din două telenovele româ­neşti, "Lacrimi de iubire" şi "Iubire ca-n filme". Noi am revăzut-o pe Mihae­la Bărluţiu acasă, în Los Angeles, şi, deşi nu mai joacă de mult, face în schimb jocurile în business-ul cu maşini de lux din Beverly Hills, unde compania ei şi a soţului său, Valentin, Black Exclusive, se dezvoltă pe zi ce trece. Şi pe cât de buni sunt ca parteneri de afaceri, pe atât de împliniţi sunt ca parteneri de viaţă, având, după 11 ani de relaţie şi 6 de căsătorie, două fetiţe: Nicole (8) şi Jasmine (3).

Mihaela şi-a botezat fiica cea mare cu numele personajului său din telenovelă, Nicole.

Tu erai „creaţa“ din telenovele. Unde e părul creţ? Mihaela Mi l-am îndreptat astăzi, îl mai schimb din când în când. (zâmbeşte)

Ai vrut să nu te recunoaştem, dar nu te-ai schimbat foarte mult, mai ales după doi copii.

Dar să ştii că am mai pus nişte kilograme, nu mai sunt cum eram. Eram super slabă în tele­novele, când aveam vreo 15 ani şi jumătate.

A trecut ceva vreme şi acum te găsesc cu o fetiţă de 8-9 ani şi cu încă una de 3.

Da. Şi gata, cred că aici mă opresc.

Fetele sunt americance.

Da, sunt născute aici.

Cum, după ce ai fost pe val în România, unde a fost o nebunie cu primele telenovele româneşti, pe tine valul te-a adus tocmai peste Ocean?

A fost un pic cam ciudat, pentru că eu ve­nisem doar pentru o vacanţă la Vali, pe care l-am cunoscut în România. Mi se terminase contractul în perioada aia, n-aveam nimic nou semnat şi am zis că vin să stau doar o lună. Şi am rămas! Dar nu ştiu cum am rămas! Totul a fost spontan.

Ce-ai găsit aici? În afară de Vali.

N-am găsit nimic foarte frumos la început, nici măcar nu mi-a plăcut. Dar m-am obişnu­it treptat. După care am început să vizitez cu Vali America, am fost la New York, la Miami şi a început să-mi placă.

Când s-a terminat vacanţa şi a început, practic, treaba?

Eu am început să mă implic în business-ul lui Vali cam la şase luni de la venirea mea. Mă plic­tiseam foarte rău acasă, voiam să mă angajez şi el mi-a zis: „Vino şi ajută-mă la companie.“ Vali avea, la vremea aia, o limuzină de zece persoa­ne şi încă două SUV-uri şi lua contracte de la diferite hoteluri din Beverly Hills. Doar că, la un moment dat, a pierdut toate contractele pe care le avea din cauza unui fost partener care, la vremea aia, a profitat de ocazie că noi eram plecaţi în Alaska, unde am deschis o altă com­panie, tot cu transporturi – luam piloţii de la avion, îi duceam la hotel şi de la hotel la avion – şi ne-a pus beţe în roate.

Dar tu erai foarte tânără. Ştiai un pic de engleză, ceva actorie şi ai nimerit în managementul transporturilor.

Da, le-am învăţat pe parcurs. Vezi tu, ţine un pic şi de felul tău de-a fi, de cât de repede înveţi.

Înţeleg că voi angajaţi români.

Da. Însă, după interviul pentru

, multă lume cred că a înţeles greşit lucrurile. Pentru că noi angajăm, într-adevăr, români, dar nu putem aduce efectiv oameni din România. Legal, nu avem cum. Doar dacă ei vin aici şi au acte în regulă, ar putea să vină să lucreze la noi, să-i pregătim...

Cât de lesne vin acum lucrurile? Mai aveţi parte de alergătură?

Da, e din ce în ce mai mare alergătura, pen­tru că, cu cât creşte compania, cu atât ai mai multe probleme. Noi avem acum cinci divizii: Valet, Transportation, Bus-urile acelea mari, Car rental şi Apartments. Este foarte mult de muncă şi e greu să te împarţi peste tot.

A dat lumea telenovelelor pe cea a afacerilor.

Jobul tău propriu-zis care e în companie?

De controller. Eu sunt aia rea din companie.

Adică sunt cea care rezolvă lucrurile atunci când se împotmolesc, când trebuie lua­tă o decizie importantă, când trebuie acceptat un contract foarte mare. Am avut chiar acum un contract de închiriere pentru 100 de maşini şi noi aveam în flota noastră doar 75, iar 25 a trebuit să le luăm din alte părţi. Şi atunci tot eu trebuie să vin cu semnătura.

Pe mâna soţului tău ce rămâne?

El e mai mult entertainer. Lui nu-i place munca de birou şi e mai mult pe teren. Chiar acum o lună, a fost în Bahrain, la Formula 1, cu clienţii. El e cel care aduce clienţi tot timpul, el se întâlneşte cu ei. Mă mai duc şi eu la prânz sau la cină cu ei, dar el e omul nostru de le­gătură.

Spune-mi despre clienţii voştri A-listers.

Păi, l-am avut client pe Tom Cruise – chiar Vali l-a condus, la un moment dat, la câteva petreceri şi cred că am vorbit şi eu cu el la te­lefon. Spun asta pentru că, atunci când vor­besc la telefon, nu ştiu cine e la celălat capăt la firului, până nu se trezeşte cineva din birou să-mi spună. Chiar acum o lună a sunat pro­ducătorul Rihannei. Am avut-o drept clientă şi pe Jennifer Lopez, care a cerut patru SUV-uri, unul pentru ea, iar celelalte pentru bodygu­arzi. Am dus-o la o petrecere în Beverly Hills, a mai avut o petrecere de weekend pentru care i-am dat şi transport, şi valet...

Lumea are impresia că sunteţi milionari.

Nu suntem. Vezi tu, lumea interpretează un pic greşit, pentru că o afacere dacă valo­rează 10 milioane nu înseamnă că tu ai cash 10 milioane. Oricum, ne gândim să vindem ju­mătate de companie şi avem câteva oferte de la companii destul de mari. Probabil dacă am vinde toată compania, am deveni milionari.

Şi după aia ce?

După aia nu ştiu, ne întoarcem în România.

Mi-aş dori să deschid o grădiniţă în Ro­mânia exact pe sistemul de aici. De exemplu, Jasmine merge la o grădiniţă privată de unde n-o pot lua fără semnătură, de unde n-o poate lua nimeni altcineva dacă nu este pe listă cu I.D., cu poză, cu absolut tot. Şi au foarte mul­te activităţi, sport câte o oră pe zi, au şi masă, dormitor. Iar învăţătoarea îmi trimite în fieca­re seară tot ce a făcut ea în ziua aia. E foarte organizat. Plus că mie mi-e dor de România! Avem şi câteva proprietăţi acolo... Chiar am momente în care îmi vine să mă urc în avion şi să vin acasă. Dar mi-e teamă să vin cu o in­tenţie foarte bună, mai ales că eu pun suflet în tot ceea ce fac, şi mă lovesc de sistemul care îţi pune piedici nonstop. Nu cred că aş rezis­ta! Dar, dacă aş vinde compania, aş lua-o de la început cu o afacere pe care s-o fac să aibă succes.

Şi ce-ai face dacă Ruxandra Ion, care a făcut un nou serial, ţi-ar oferi iar un rol?

Ooo! Mi-e dor de cameră, de atmosfera de pe platou! Noi chiar eram ca o familie, petre­ceam câte 12 ore pe împreună. Mi-e dor de co­legii mei şi vorbesc cu ei pe Facebook.

O ai pe Adina Galupa la doi paşi de tine.

Da, am aflat şi eu acum!

Am să-i scriu pe Facebook! Chiar mi-aş dori să mă văd cu ea, dar mi-aş dori şi să ne întâlnim toţi cei din

şi, de ce nu, să se facă partea a doua!

Micuţele Jasmine şi Nicole

De ce anume îţi mai este dor, atunci când eşti aici şi ai, practic, totul? Până şi pe mama ta o ai aici.

Cred că mi-e dor foarte mult de fructe. Da, pentru că cele de aici nu au niciun gust. Doar cele locale sunt bune, restul nu. Şi mi-e dor de cei doi fraţi ai mei, care sunt încă în România. Unul dintre ei lucrează cu mine pe partea de rezervări, deci mă aud cu el în fiecare zi. Celă­lalt stă la Sibiu, mi-aş dori să fim mai aproape. Şi, pentru că am copilărit la Băile Felix, mi-e dor să mă mai duc pe la bunici.

Am înţeles că aveţi şi aici ceva rustic, în Las Vegas.

Este un ranch, pe care, când l-am cumpărat, ne-am gân­dit la el ca la o investiţie. Mi-a plăcut că e o casă exact în stilul country, avea animale în stânga şi-n dreapta şi e con­struită pe jumătate de acru, iar celălalt jumătate de acru e gol – şi eu m-am gândit că mai putem construi o casă acolo.

Să lăsăm afacerile şi să vorbim şi despre plăcere...

Păi, în fiecare weekend, sunt cu copiii, mer­gem la Disney... Timp liber am puţin şi, cam o dată pe lună, mai ies în Beverly Hills, mă mai duc la cumpărături fără să ştie nimeni. Mai zic că am treabă, mai ales dacă prind o zi mai libe­ră, şi plec.

Profit şi de faptul că o am pe mama mai tot timpul aici şi mă ajută cu fetele. Iar când am documente pe care trebuie să le citesc, le iau cu mine la o cafenea, unde stau două-trei ore... Cam astea sunt activităţile. Los Angeles-ul este un oraş pentru familişti, nu ca New York-ul, care este pentru burlaci, unde poţi să ieşi în baruri în căutare de partener. Nici nu mi-aduc aminte când am fost ultima oară în vreun bar sau club, plus că aici cluburi­le închid la ora 01.00.

Dar tu şi Vali aveţi timp şi de voi doi?

Avem timp. Uite, el de mic a visat să meargă în croazieră cu vaporul şi, atunci când apare vreun program de trei zile în Mexic (care e foarte aproape), mai mergem câteodată.

Deci mai e loc de romantism.

Da. El chiar îmi spune de multe ori că parcă acum ne-am cunoscut.

E ceva în ce nu ai succes? Ai succes în afaceri, ai bifat celebritatea pe TV, ai o familie fericită. În ce nu-ţi merge?

În sănătate. După ce am născut-o pe Jas­mine, am descoperit că am boala Hashimoto. Practic, sistemul meu imunitar îmi atacă glan­da tiroidă şi rămân fără hormonii T3 şi T4. Aşa că acum trebuie să iau T3 şi T4 în fiecare di­mineaţă, pe stomacul gol, toată viaţa. Singurul dezavantaj e că trebuie să mă duc la fiecare 3 luni la analize şi că durează vreo trei-patru ani până când îmi găseşte exact doza care să-mi echilibreze tiroida. Eu, după ce am citit foarte mult despre asta, am început să-mi iau uleiuri pe care mi le pun seara la gât, în jurul tiroidei, şi am înţeles că trebuie să învăţ să ţin boala sub control. Nu mănânc nimic din familia var­ză, broccoli... Nu cred că aş mai avea voie să rămân însărcinată. Mi-a spus şi medicul: „Nici măcar să nu îndrăzneşti să rămâi gravidă fără să mă anunţi!“

În afară de sănătate, îţi mai lipseşte ceva?

Vezi tu, când eram mică îmi doream să am cea mai scumpă maşină şi apoi am avut-o, am văzut cam tot ce mi-am dorit să văd, mi-am luat tot ce am visat să-mi iau... Acum am ajuns la vârsta la care astea deja nu mai sunt visuri. Îmi doresc pentru copiii mei să facă o şcoală foarte bună, să ajungă două femei de succes, să nu se bazeze pe soţii lor...

Ca părinte, nu te mai gândeşti la tine, te gândeşti la viito­rul copiilor. Şi primul gând când mă trezesc dimineaţa e că poate ar trebui să muncesc un pic mai mult, tot pentru ele!