Negru sau alb, gay sau hetero, obscen sau habotnic? Cine a fost, cu adevărat, Prince?

„Cu profundă tristeţe vă confirm că legendarul muzician Prince Rogers Nelson a murit în această dimineaţă la reşedinţa lui din Paisley Park.“ Aşa a sunat anunţul de anul trecut, pe 21 aprilie, al publicistei artistului, anunţ care a şocat o lume muzicală care de-abia îşi revenise după pierderea unor alţi mari.

Prince a murit la 57 de ani

Am putea să-l plasăm pe Prince, fără să greşim, la nivelul rivalului Michael Jackson, şi el plecat prea devreme dintre noi, la doar 50 de ani. La fel ca Regele Muzicii Pop, minionul superstar de doar 1,58 m, născut în acelaşi an precum Jackson, 1958, îşi trăia apusul vieţii într-un semi anonimat, singuratic şi înconjurat doar de angajaţi, cu o sănătate şubredă pe care o puteai ghici în fizicul lui emaciat. Avea doar 57 de ani, anul trecut, când a fost găsit inconştient într-un lift din complexul rezidenţial în care locuia, într-o suburbie a oraşului Minneapolis.

S-a vorbit iniţial despre o gripă severă, însă, ulterior, s-a stabilit că moartea lui Prince a fost cauzată de o supradoză accidentală cu analgezicul Fentanil. Ultimele informaţii despre descoperirile făcute de anchetatori în casa artistului, după moartea acestuia, ne confirmă gradul de dependenţă la care a ajunsese Prince. Numeroase cutii de analgezice şi opiacee, prescrise pe numele unor prieteni ai lui Prince, au fost găsite în momentul decesului acestuia, iar Prince obişnuia să ia aceste analgezice cel puţin cu câteva luni înainte de moartea sa.

Suntem reticenţi că vom afla adevărul despre ce l-a ucis cu adevărat pe Prince, căci cel care a fost un maestru al fuziunii unor curente muzicale grele precum funk, rock, R&B şi pop, a reuşit să-şi creeze o aură de mister în jurul lui, una care n-a putut fi străpunsă într-o carieră de 40 de ani.

Cine a fost, până la urmă Prince sau „The Artist Formerly Known As Prince“?

Prince şi prima lui soţie, Mayte Garcia

Era mai mult negru sau mai mult alb, gay sau heterosexual, un extrovertit care o ţine numai în petreceri sau un timid fără prieteni adevăraţi? Ce ştim cu siguranţă este că a fost o legendă a muzicii, una cu un stil flamboaiant, în  salopetele lui cu vedere la pieptul păros şi ghetele cu toc ostentativ, şi care încălca adesea, pe scenă, limita dintre senzual şi porno. Dar şi una care a vândut mai mult de 100 de milioane de discuri în toată lumea, a câştigat şapte premii Grammy, un Golden Globe şi chiar şi un Oscar pentru coloana sonoră din filmul Purple Rain (1984), în care a şi jucat.

Nu ne ajunge spaţiul pentru a înşira hiturile acestui ultimul icon al muzicii negre, dar nu putem să nu-i oferim recunoaşterea pentru hituri cu care am crescut şi pe care le-am iubit. A fost „Purple Rain“, a fost „Kiss“, „1999“, „When Doves Cry“, „Cream“, „The Most Beautiful Girl in the World“ şi altele, şi altele.

Şi a fost Prince Rogers Nelson, Prinţul Muzicii Pop, născut şi crescut în Minneapolisul pe care nu l-a părăsit nici până în ultima lui zi de viaţă. Legendarul artist a văzut lumina zilei într-o familie de muzicieni, care s-au despărţit când micuţul Prince avea doar 10 ani, lăsându-i pe el şi pe sora sa mai mică, Tika, mai mult pe drumuri. Apropierea lui Prince de muzică s-a datorat nu doar backgroundului artistic, ci şi încercării lui de a scăpa de hărţuirea l-a care îl supuneau colegii de clasă, din cauza fizicului fragil şi bolnăvicios, cauzat şi de desele crize de epilepsie. Prince, căruia i se spunea în oraşul natal „Micuţul“, a vrut să se răzbune pe colegii răutăcioşi devenind cât de ostentativ şi de gălăgios a putut. Şi a putut!

A debutat pe când avea doar 19 ani, cu albumul „For You“ (1978), unul ale cărui piese se auzeau ca şi cum ar fi fost cântate de o întreagă formaţie. În realitate, era doar Prince, la toate instrumentele. Mărirea  „Micuţului“ din Minneapolis a fost una rapidă, iar după un al treilea album cu o copertă la limita cenzurii, pe care Prince poza în chiloţi tanga („Dirty Mind“), a urmat celebrul „1999“, vândut în peste trei milioane de copii. Vorbim de discul care l-a propulsat pe talentatul muzician până la statul la care l-am regăsit azi, cel de superstar. Apogeul l-a cunoscut odată cu lansarea albumului „Purple Rain“ (1984), unul dintre cele mai bune din istoria muzicii, vânzările fiind pe măsura succesului: peste 22 de milioane de copii.

Costumele de scenă ale artistului erau, în anii de început, şocante

Dar fostului copil bolnăvicios, batjocorit şi bătut de băieţii de la şcoală, îi plăcea să şocheze şi o făcea cu mare măiestrie, aşa cum promisese în copilărie. A mers până acolo încât a pozat cât se poate de gol pe coperta discului „Lovesexy“, din 1988, sau a scris un cântec despre masturbare, care a supărat-o atât de tare pe soţia preşedntelui Al Gore, încât a cerut monitorizarea rimelor pornografice din melodii. Lucru care a dus, într-un final, la ceea ce cunoaştem astăzi sub denumirea de „Explicit Content“.

Prince era excentric şi în acţiuni, nu doar în imagine şi în textele pieselor sale. Tonkins Anderson, un coregraf american care a lucrat cu artistul pentru proiectele lui muzicale, Vanity 6 şi Apollonia, îşi aminteşte: „La începutul carierei lui Prince, formaţia care îl acompania se schimba la fiecare nou album. Prince obişnuia să angajeze nişte muzicieni, mergea cu ei în turnee, aveau un mare succes, apoi, când se întorcea acasă, îi concedia pe toţi şi angaja alţii.“

Dar aşa era Prince şi aşa îi plăcea lui să apară în ochii celor care îl venerau: bizar, lasciv, obscen, obsedat de culoarea mov, identificându-se cu nişte simboluri imposibil de pronunţat, preferând un look efeminat, cu machiaj intens care includea întotdeauna creionul de ochi şi genele false. Prince ştia să seducă şi să se joace cu minţile fanilor săi, fie că era vorba despre femei sau bărbaţi.

Dar cu femei, şi încă cu unele foarte frumoase şi-a trăit Prince pasiunile din afara scenei, deşi gesturile lui, ca să nu mai vorbim de acea imagine lipsită de orice masculinitate, trădau o afinitate pentru bărbaţi. Până la urmă, Boy George a declarat că s-a culcat cu el…

S-a vorbit despre iubiri cu Kim Basinger, Madonna, Sherilyn Fenn sau Carmen Electra, însă cele două frumuseţi care au avut onoarea să devină doamnele Nelson nu răspundeau la nume celebre. În 1996, s-a căsătorit cu dansatoarea şi back-up vocalista sa, Mayte Garcia, cea care i-a dat naştere, mai târziu, unui băiat, botezat Amiir. Un copil care a trăit doar o săptămână, decedând din cauza sindromului Pfeiffer, o anomalie genetică a craniului. După încă o sarcină care nu a mai ajuns la bun sfârşit, Prince şi Mayte au divorţat, în 2000, iar muzicianul nu a mai avut niciodată vreun copil.

Prince şi cea de-a doua lui soţie, Manuela Testolini

După divorţ, Garcia a mărturisit că relaţia lor a fost ciudată. Astăzi, însă, tonul ei este schimbat: „Acest om reprezenta totul în viaţa mea. L-am iubit atunci, îl iubesc acum şi-l voi iubi mereu. Este cu fiul nostru acum“. La doi ani distanţă, în 2001, Prince făcea pasul spre altar a doua oară, alături de femeia de afaceri canadiană Manuela Testolini, o frumuseţe brunetă cu 19 ani mai tânără decât el. Au divorţat şi ei amiabil, cinci ani mai târziu, în 2006.

Manuela a descris şi ea mariajul cu Prince ca fiind un roller-coaster. Numai atribute tari, aşadar, despre ce înseamnă să fii partenera unui astfel de artist extravagant. „De fapt, sunt cât se poate de normal“, s-a apărat el într-un interviu, acum zece ani.„Poate puţin cam iritabil, dar nimic ieşit din comun. Deşi s-au scris atâtea despre mine, lumea n-o să ştie niciodat ce e adevărat şi ce e este greşit. Şi eu prefer să-i las în ceaţă.“

Cine s-ar fi aşteptat ca un astfel de artist, care le-a încercat pe toate la vremea lui, să renunţe dintr-o dată la stilul acela de viaţă rock'n'roll, atât de scandalos, pentru a devenit adeptul cultului religios Martorii lui Iehova, în 2001? Mai mult, câţi dintre vecinii lui din suburbia oraşului Minneapolis s-ar fi aşteptat să-l vadă pe legendarul artist la uşa lor, cu propunerea de a vorbi despre credinţă?

În ultimii ani, viaţa lui Prince s-a redus la complexul Paisley Park, reşedinţa cu exterior neprietenos în care trăia şi înregistra materiale noi. Acolo, artistul plecat dintre noi în aceeaşi zi în care Regina Elisabeta îşi aniversa cei 90 de ani, obişnuia să ţină concerte exclusiviste, pentru care vecinii lui plăteau circa 40 de dolari. Cu toate acestea, acest public ales pe sprânceană nu avea garanţia că Prince va şi apărea în faţa lor, să le cânte. Câteodată, fanii îl aşteptau toată noaptea, degeaba. Odată cu trista zi de 21 aprilie 2016, este sigur că artistul nu le va mai cânta vreodată…