Interviu

OK! a fost acasă la Ana Barbu: "Ne-am decis într-o zi să cumpărăm apartamentul!"

OK! a fost acasă la Ana Barbu: "Ne-am decis într-o zi să cumpărăm apartamentul!" camera-retro icon Vezi galeria 6 poze

Vedeta şi adorabila ei fetiţă, Lara Amelie, ne-au primit în noua lor casă, undeva departe de lumea dezlănţuită.

Multe s-au întâmplat în viaţa fostei prezentatoare TV de la ultima noastră întâlnire din iarnă. E drept că, între timp, a venit o pandemie peste noi toţi, una care dă semne că va mai rămâne actuală, mult timp de-acum încolo. Important este ca noi să facem ce-au făcut şi Ana şi familia ei. Să mergem mai departe şi să nu ne oprim viaţa de frica incertitudinii. Prospătă soţie şi mamă, vedeta şi-a schimbat, în tot acest timp, atât jobul, cât şi casa. Primul s-a dovedit că n-a fost o alegere inspirată, după cum veţi citi în rândurile de mai jos. Locuinţa, în schimb, este ce trebuie, iar noi suntem martori în acest sens. Ana a fost atât de drăguţă să ne fie gazdă într-o zi ploioasă de toamnă şi să ne invite să admirăm frumuseţile toamnei de pe imensa ei terasă, una cu vedere la un iaz liniştit, aşa cum este, de fapt, şi atmosfera în complexul de locuinţe noi în care s-a mutat din luna august. Fetiţa în vârstă de un an a Anei ne-a cucerit iremediabil, cu această ocazie, în timp ce soţul Alex a absentat motivat din cadru, din cauza jobului full time.

Când ne-am întâlnit în luna februarie, de-abia născuseşi şi locuiai alături de soţul tău, Alex Gheorghiu, şi cea mică, Lara Amelie, într-un apartament mai mic. Azi, te vizităm în casă nouă, cu o privelişte care ne face invidioşi. Când v-aţi mutat?

Ana Barbu Ne-am mutat exact când am anticipat eu şi nu soţul meu, care a fost mai optimist şi credea că vom face mutarea în iunie. Ne-am mutat la sfârşitul lui august, căci pandemia ne-a încurcat planurile. Am eliberat un apartament de două camere şi am făcut trecerea la acest apartament de trei. Partea bună e că nu am luat mobila după noi. Partea mai puţin bună este că nu ne-am dat seama câte poate strânge o familie într-un an şi jumătate. Am făcut şase drumuri cu maşina.

Cât de mare este noua casă?

Apartamentul are 100 de mp utili, cu un balcon generos de 40 de mp, cu o privelişte superbă, care face toţi banii. Are trei camere. Iniţial, livingul era mai mic, iar camera copilului puţin mai darnică. Noi am fost nişte părinţi mai răi şi am luat din suprafaţa camerei fetiţei şi am lăsat un spaţiu mai mare în zona de living. Aici se află şi dressingul. Menţionez că eu nu am foarte multe haine, căci nu sunt dependentă de cumpărături. Soţul meu are mai mulţi pantofi decât mine, lucru care mă indispune. Anul trecut, cât am fost gravidă, mi-am luat doar două perechi de pantofi, pentru că mi se umflaseră picioarele, şi câteva rochii de gravidă.

Ce-ţi place cel mai mult legat de amenajarea acestei locuinţe noi?

Mocheta din dormitor şi accentele aurii din casă. Mocheta este detaliul meu preferat din casă. Am făcut un compromis cu soţul meu, pentru că avem gusturi destul de diferite. El a vrut un decor gri industrial. Eu mă săturasem de industrialul din cele două camere unde am stat înainte şi voiam ceva luminos, generos, alb. Am vrut ceva mai cosy, mai familiar. De amenajarea apartamentului s-a ocupat designerul Laura Boghiu, care a fost şi în echipa emisiunii "Visuri la cheie". Compromis am făcut şi în cazul mochetei, îmi place foarte mult, aş fi pus şi în băi. Aşa am văzut în casele din Los Angeles, oraşul meu preferat: am stat acolo şi la Airbnb, şi la prieteni. Toţi au mochetă acolo. Dă un aer foarte călduros casei. Şi nu păstrează praful, aşa cum zic mulţi. Dimpotrivă: când ai parchet, tot praful se ridică în aer, iar mocheta îl absoarbe, tot ce trebuie să faci tu este să-l aspiri bine. Multora li s-a părut interesant şi faptul că, în zona televizorului, am urcat parchetul şi pe perete.

Cum de aţi ales această zonă, Băneasa, şi acest complex de locuinţe noi?

Noi suntem mai hotărâţi de fel, doar soţul meu m-a cerut de nevastă după două luni. Şi cu casa a fost la fel, nu în două luni, ci în două zile. Într-o duminică, ne întorceam de la munte şi, pe drumul de întoarcere, am văzut afişe de promovare a acestui complex din spatele Aeroportului Băneasa, La Gloire. Mi s-a părut interesant. Mă credeţi sau nu, dar marţi sau miercuri semnam deja antecontractul cu ei. Eram însărcinată pe atunci şi ne gândeam că n-o să mai avem loc toţi într-un apartament de 50 de mp. Eu am mai locuit cu un fost prieten în zona aceasta, îmi place foarte mult. Mai erau cinci apartamente libere, al nostru cu suprafaţa cea mai mare. Eu mi-am dorit să nu fie la stradă, că am stat 20 de ani deasupra unei intersecţii, la Rosetti, când nu existau nici termopane.

Cum s-a acomodat fetiţa ta aici? Ce mai face ea?

Lara Amelie a împlinit un an pe 30 octombrie. Este o nebună şi jumătate. Nu-i un copil foarte liniştit, ce-i drept. Dar eu nu-i zic nimic, poliţistul cel rău este soţul meu. Dar este şi un ajutor de nădejde pentru tine? El vine mai târziu acasă. Uneori poate ajunge şi la 18, alteori şi la 21, când se duce la box. Mă ajută. El îi face baie lui Amelie şi asta de când s-a născut cea mică. O schimbă de pamperşi, i se spune vidanjorul. (râde)

Între voi cum mai merge? Totul s-a desfăşurat atât de rapid: nunta, sarcina, venirea pe lume a fetiţei.

Da, ieri am făcut doi ani de relaţie şi am sărbătorit prin curăţenie în toată casa, că veneaţi să faceţi poze. (râde). Dar deşi ne cunoaştem de puţin timp şi relaţia noastră a fost ca o loterie, ne înţelegem bine. Un copil schimbă, oricum, o relaţie foarte mult. Un copil poate să şi despartă un cuplu: îţi întinde nervii la maximum, te privează de somn, sarcinile cad mai mult în seama mamei, care ajunge să prindă ură pe tatăl care doarme. Soţul meu mă ajută şi e empatic, dar când îl vedeam cum doarme când cea mică plângea din camera ei, tot îmi venea să-i bag cuţitul în spate. Glumesc.

În ce fel mai sunteţi tu şi soţul tău diferiţi, în afară de preferinţele pentru design interior?

Este destul de greu să convieţuiască un partener cu OCD (tulburare obsesiv-compulsivă), mai exact cu obsesia pentru ordine, şi o tipă ca mine, care este la polul opus: împrăştiată ş.a.md. Asta a fost provocarea cu care am venit în casa nouă. La început, au fost neînţelegeri destul de dese pe tema asta, mai ales că eram şi cu cea mică pe cap. Eu nu sunt genul care strânge imediat după ce foloseşte un lucru, detest chestia asta: îl strâng mai târziu. Pe când soţul meu este genul care ia o linguriţă, o spală, o şterge şi o pune la loc. Asta mă scoate din sărite. Chiar mă întreabă de ce mă plâng că am un bărbat ordonat. Asta a fost o provocare pentru amândoi, căci el consideră că el este cel care trăieşte într-o normalitate. I-am replicat că, dacă o să stea o zi întreagă cu copilul, o să vadă că n-o să mai poată să strângă tot aşa, ca-ntr-o sală de operaţie. Nu poate să mai arate casa ca a unui burlac. Asta a fost la început, acum am găsit calea de mijloc.

Erai între joburi când am vorbit ultima dată. Ai plecat de la Digi24 la un proiect nou.

Este vorba despre proiectul Aleph News, al lui Adrian Sârbu. Mi-am dat seama că pentru proiectul acesta trebuie o implicare mai mare, lucru imposibil când ai un copil de aproape un an. Nu aveam cum să dau randament, pentru că nu dormeam nopţile şi aveam jurnal la prima oră de dimineaţă. Am lucrat la ei din februarie până în septembrie, mi-a prins bine această perioadă. A fost o decizie de comun acord să reziliem contractul. Nu mai făceam faţă efectiv. Acum, am nişte proiecte în social media, aş vrea să scriu şi o carte. Pentru un job full time cred că de-abia la anul voi fi disponibilă, când copilul va merge la creşă. M-am luptat destul de mult cu anxietatea şi nopţile nedormite sunt un mare minus pentru mine. În plus, în decembrie, vrem să plecăm o lună în concediu toţi trei, în Tenerife. Aşa că este bine că sunt liberă de contract.

Vorbeai de anxietate. Ai reuşit să treci peste problema aceasta? Ştiu că mergeai la psiholog şi pentru depresie postnatală.

Am avut perioade mai bune. Acum, la începutul toamnei, sunt şi perioade mai proaste. Poate din cauza vremii, a nopţilor nedormite. Încă mai fac psihoterapie. Dar nu pot spune că asta mă ajută foarte mult, ci sportul. Am o antrenoare care vine la mine de trei ori pe săptămână. În vară, făceam sport o zi da, o zi nu, cu un antrenor vecin cu mine. Făceam exerciţii pe iarbă, în grădina blocului. Voi începe şi yoga cu o doamnă, mi-a recomandat-o cineva care a trecut prin nişte momente mai proaste şi a ajutat-o. Mi-ar plăcea să ajut şi eu la rândul meu, cu nişte cursuri despre anxietate. De câte ori am postat ceva pe subiectul ăsta, îmi scriu zeci de fete pe zi. E un subiect foarte delicat şi tabu chiar în România, ţinut încă sub plapumă. Poate fac ceva pe tema asta, nişte întruniri. Mai nou, o prietenă se duce la o clinică cu medicină integrativă, undeva în Elveţia. Şi mă bătea gândul să merg şi eu acolo, să văd ce şi cum. Medicina asta modernă nu-ţi ia doar boala şi ţi-o analizează, ci te ia pe tine ca întreg.

Soţul tău cum priveşte aceste stări ale tale?

Mă susţine, bineînţeles, deşi nu-mi înţelege stările, pentru că nu s-a confruntat cu aşa ceva. Am avut noroc că el este o fire foarte echilibrată. Acum provocarea este ce fac eu cu copilul meu şi nu vreau să fac greşelile mamei şi să mă răstesc la ea. Niciodată nu am avut acest impuls. Şi motive au existat, căci nu este cel mai liniştit copil din lume. Dar nu trebuie nici s-o laşi să se urce în capul tău. Soţul meu, care a fost crescut de bunici, este foarte echilibrat. Din ce am învăţat până acum, e clar că un copil nu trebuie să fie sufocat de către mamele foarte posesive. Copilul trebuie să creadă că şi el contează şi de aceea trebuie să-l laşi să decidă şi el pentru el, ca să aibă încredere în el, mai târziu.

Un al doilea copil?

Sub nicio formă! Niciodată.

Make-up: Izabela Tiu, hairstyle Dragoş Olteanu/gett’s artistic team, stilist Madena, vestimentaţie BSB, maison du satin, steve madden, garcia/collective

Comentarii

Modifică Setările