OK! Exclusiv  Anca Serea & Adrian Sînă: Primul Paşte cu Ava Stephanie

Se ia o mamă fermecătoare, de 33 de ani. Se adaugă nu unul, nici doi, ci nu mai puţin de patru co­pii adorabili, unul mai energic ca altul. E drept că micuţa Ava Ste­phanie, care a împlinit trei luni la două zile după şedinţa noastră foto, a fost mai preocu­pată cu somnicul şi lăpticul, dar a ştiut, to­tuşi, să pozeze ca o prinţesă

Se ia o mamă fermecătoare, de 33 de ani. Se adaugă nu unul, nici doi, ci nu mai puţin de patru co­pii adorabili, unul mai energic ca altul. E drept că micuţa Ava Ste­phanie, care a împlinit trei luni la două zile după şedinţa noastră foto, a fost mai preocu­pată cu somnicul şi lăpticul, dar a ştiut, to­tuşi, să pozeze ca o prinţesă în devenire. Nu-l uităm nici pe tatăl cântăreţ, cu tot cu costu­mul lui spilcuit, aşa cum doar italienii ştiu să se poarte. Rezultatul: un cadru perfect, ca-n tablourile lui Renoir, o poză de familie numai bună de pus în ramă. Sărbători fericite, Anca, Adi, David, Sarah, Noah şi Ava!

Când mă uit la familia voastră mare, la cei patru copii, parcă îmi aduceţi aminte de Angelina Jolie şi Brad Pitt. Şi ei au casa plină de copii, voi aveţi patru, cu doi în minus, dar pe-acolo...

Anca Mulţumim pentru comparaţie, ne simţim flataţi. E adevărat, am fost binecuvântaţi cu mi­nunile astea pe care le avem.

Minuni care sunt acum toate răcite.

Anca Da, un pic răcite. Sarah, de exemplu, pentru că merge la înot şi primeşte apoi, de fiecare dată, recompensă îngheţată sau suculeţ rece. Mănâncă vreo trei îngheţate pe zi. Avem congelatorul plin cu tot felul de îngheţate, cu tot felul de arome.

Să recapitulăm un pic „CV-urile“ copiilor. Câţi ani are fiecare?

Anca David are 12 ani, este în clasa a V-a, Sarah e la grupa zero la şcoala italiană, are şase ani şi un pic, Noah are un an şi zece luni şi Ava, trei luni.

Aşadar, David are problemele specifice unui preadolescent, Sarah, pe ale unui preşcolar, Noah este la perioada aceea plină de energie, iar Ava are şi ea nevoile unui bebeluş. Cum faci faţă la toate astea?

Anca Cu multă răbdare şi cu o energie care nu se termină niciodată. Şi cu ajutorul mamei. Dar sunt cuminţi, asta este marea calitate a copiilor mei. Ne înţelegem reciproc destul de bine. S-au format deja nişte echipe. Sarah face echipă bună cu Ava şi ne ajută mult. Îi dă câteodată să mănân­ce, se joacă, mă ajută la băiţă, îi aduce lucruşoare de îmbrăcat. Iar, pe de altă parte, David cu Noah au aceleaşi pasiuni, mingea şi fotbalul. Spre sur­prinderea mea, David are foarte multă răbdare pentru vârsta lui. Şi este şi atent, responsabil cu cei mici, îi supraveghează.

Sarah În afară de mine, pe mine nu mă suprave­ghează.

Anca Pe tine nu, că tu eşti mare. Uite, şi la baie îi combinăm. Noah face baie cu David. Nu vrei să ştii ce inundaţie fac! Şi Ava face după aceea, împreună cu Sarah. E totul organizat, altfel nu ne-am descurca.

Cum e cu nou-venita în familie, Ava Stephanie? Plânge, vă ţine nedormiţi?

Anca Nu, primele două săptămâni au fost un pic mai dificile, dar nu foarte, până şi-a reglat ea pro­gramul de somn. Acum, doarme, e uşor cu ea. Ul­tima masă o are pe la 12.30-01.00 şi doarme până dimineaţă, adică până pe la 7 jumate.

Dar tăticul ce relaţie are cu micuţa Ava?

Adrian Îmi zâmbeşte tot timpul. Şi este foarte cuminte.

Anca, ştiu că Adi este prins mereu între concerte. Nu-ţi doreşti câteodată să fie mai puţin plecat şi mai mult pe acasă?

Anca Nu, pentru că mi-aş da seama că aş fi destul de egoistă. Iar el munceşte pentru noi, în primul rând, pentru familia noastră. Şi face nişte efor­turi supraomeneşti, nu e simplu ce face el. Avem nişte planuri de care ne ţinem, avem copiii, tre­buie să le asigurăm viitorul, trebuie să ne gândim şi la ziua de mâine. Abia de-acum, de vreo lună jumătate, are o perioadă foarte bună, cu foarte multe concerte. Noi ne bucurăm, iar atunci când este acasă, încercăm să-i facem o atmosferă, să se simtă liniştit şi relaxat. Îi facem tot timpul câte o surpriză, îl aşteptăm cu grătar, cu un tort, ieşim undeva cu copiii.

Adi, ai fost în turneu în India şi am înţeles că pleci acum iar, în Pakistan. De ce aşa de departe?

Adrian Am un turneu care cuprinde mai multe concerte, în mai multe ţări. Mâine plec în Kazakh-stan, în Almaty, am fost în India, urmează Pakis­tan, Turcia, Doha, Kenya. Programul de zbor e partea cea mai dificilă a turneelor, dar sunt obiş­nuit. Mi-a plăcut în India, am mai fost de multe ori acolo, oamenii sunt foarte primitori şi căldu­roşi. Acum am fost într-un oraş care este cel mai vizitat din India, se numeşte Jaipur. Am vizitat şi am fost invitat la masă într-un sat vechi tradiţio­nal indian. Dar n-am putut să mănânc, mâncarea lor este prea condimentată pentru mine. Concer­tele au fost foarte frumoase şi se pot vedea pe Youtube, pe canalul meu, TvAkcent. Am cântat piesele noi şi am avut o reacţie foarte bună.

Apropo de Akcent, în ce formulă cânţi tu acum? Ştiu că nu eşti în relaţii prea bune cu Mihai şi cu Sorin. Şi ei se folosesc de numele Akcent când se promovează.

Adrian Akcent sunt eu, acum. Ei nu au niciun drept asupra numelui. Este o marcă înregistrată. Au încercat să facă contestaţie pe cale judecăto­rească şi li s-a respins cererea. Numele exista îna­inte ca ei să facă parte din formaţia asta. Acum ei se recomandă ca ex-Akcent. Nu am o problemă cu asta, n-ai cum să renegi trecutul unei persoane, chiar şi al lor. Problema e alta, că au folosit numele formaţiei pe nişte postere, ca şi cum ar fi fost vorba de un concert Akcent. Mă întrebau oamenii dacă vin acolo şi am fost nevoit să clarific lucrurile şi să spun că nu, Akcent nu va fi prezent, ci altcineva. Ideea e că ei nu au niciun drept de autor pe niciun cântec şi, automat, nu le pot cânta.

Akcent eşti tu. Cine îţi mai este alături pe scenă?

Adrian Sunt eu, acompaniat de instrumentişti. Sau mai sunt variante cu dansatori. Tocmai am lanst un EP, se numeşte „Around The World“, cu şase piese noi, pe care le promovez acum. Despăr­ţirea asta de băieţi nu mă împiedică să creez în continuare, să compun, să produc, să lansez ar­tişti noi. Maxim este proiectul meu, e în top 10 în România acum. Că ei au înţeles, după atâţia ani în care n-au făcut nimic, că vor să facă şi ei muzică… să facă. Mai ales că, după atâţia ani în care am fost ca fraţii, iar eu i-am ajutat foarte mult, ei au făcut nişte lucruri urâte. Spre exemplu, şi-au deschis un studio şi mi-au luat oamenii mei din studio, oame­nii cu care eu munceam pentru Akcent. I-au luat fără ştirea mea. Prietenia noastră s-a terminat în momentul acela. A fost un punct de trădare ma­ximă. Eu în faţa lor n-am nicio datorie pentru că eu am făcut totul pentru noi, i-am implicat în tot, am ales să împart cu ei succesul, chiar dacă ei n-au avut niciun aport creator sau care să dezvolte suc­cesul, în afară de a sta pe scenă cu mine. Au stat 12 ani fără să facă nimic. Şi cu toate acestea am ales să împart succesul cu ei. Până în momentul în care ei au hotărât să înceapă să-mi ia mai mult decât aveau dreptul. Dar eu am preferat să nu ripostez, să nu apar pe la televiziuni să dezvolt subiectul pentru că nu-mi place chestia asta, cancanul ăsta.

Cei mici ascultă muzica lui Adi? Îi cunosc piesele?

Anca Da, cel mai înfocat fan este Noah. Să-l ve­deţi cum cântă „Andale, Andale“! Şi sunt foarte sinceri. Când Adi e pe cale să scoată o melodie nouă îi întreabă ce părere au, mai ales pe David. Ţine cont foarte mult de ce simţim noi şi cum îi percepem muzica.

Adi, spune-ne şi tu, casa plină cu copii îţi dă o energie creatoare? Agitaţia celor mici nu e un element perturbator pentru un artist?

Adrian Eu chiar îmi iau energia de la copii. Şi poate că sună ciudat, dar cu siguranţă că şi eu le dau energie lor. Ei mă fac să fiu mai bun, să fiu mai atent cu paşii pe care-i fac în viaţa mea, cari­era mea, cu alegerile mele. Am şi elementele mele de linişte, când vreau. Eu am nevoie de linişte doar în studio, când creez.

La un moment dat, tu şi Anca plănuiaţi să plecaţi în America. Aţi renunţat la gândul ăsta?

Anca Nu am renunţat, dar nu era un plan pentru viitorul foarte apropiat. Din păcate, situaţia actu­ală în România nu este foarte roz şi ne gândim în primul rând la viitorul copiilor. Ar fi bine să în­cercăm, cel puţin, ca ei să studieze în altă parte, când vor fi mari. Dar nu se va întâmpla în viitorul apropiat, probabil când vom mai îmbătrâni, dacă se va întâmpla. Şi nu musai în America.

Unele publicaţii vă dau pe tine şi pe Adi deja soţ şi soţie. S-a întâmplat cumva nunta în secret, fără să aflăm noi?

Nu, dar n-ar fi imposibil, oricum. Noi în­cercăm să fim destul de discreţi şi nu ne place să trăim pentru alţii. Spre exemplu, şi botezul Avei va fi unul foarte restrâns, cu prietenii şi familia.

Va fi un dublu eveniment: botez şi nuntă în acelaşi timp?

Nu cred. Cred că vor fi două evenimente separate. Cel puţin aşa mi-aş dori eu. Noi suntem deja ca soţ şi soţie. Nu avem nevoie de încă un act. Şi nu ştiu de ce am face chestia asta acum. N-avem nevoie de o certificare din partea nimănui. Nişte acte sau o ceremonie în plus nu ştiu dacă vor schimba ceva. Dar dacă el îşi va dori sau copi­ii, în mod special...

Văd pe degetul tău un inel deosebit. Ai fost cumva cerută în căsătorie?

Nu, e un dar. Nu are nicio semnificaţie. Am primit mai multe daruri de la Adi, printre care multe bijuterii.

Am observat că băiatul tău cel mare, David, îţi seamănă foarte mult. Este longilin, slăbuţ, are trăsături elegante, ca ale tale. Poate face pe viitor meseria de model. Sau a fost deja recrutat?

A fost, când era mai mic. A făcut nişte re­clame atunci. Acum, nu mai este atât de preocu­pat. Dar n-ar fi o idee rea, dacă lui i-ar plăcea, eu l-aş susţine, până la o anumită vârstă. Şcoala, clar, este pe primul loc. Deocamdată face înot şi a făcut tenis. Iar eu nu-i oblig să facă ceva ce nu le place.

Nu pot să nu observ cât de în formă sunteţi toţi, de la mamă, la tată şi până la copilaşi. Ce mâncaţi ca să arătaţi aşa traşi printr-un inel? Ce se găseşte în frigiderul familiei Sînă-Serea?

Multă mâncare gătită. Noi ne bazăm foarte mult pe mâncarea gătită de mama, ca de exemplu supă, rasol de vită, paste. Feluri din astea mai greu de digerat mâncăm doar de Sărbători. Mâncăm carne în cantităţi mai mici, preferăm carnea de curcan, peştele. Iar de Paşte, avem pe masă toate preparatele tradiţionale. Eu gătesc de două ori pe an, de Paşte şi de Crăciun, şi atunci le prepar tot meniul, integral.

Adrian Eu ajung în ţară chiar în prima zi de Paş­te. Vom sta la masă cu toţii, dar noi facem asta foarte des, n-o să fie ceva foarte diferit.

Diferit o să fie că va găti Anca. Sarah, spune-ne, din ce-ţi prepară mama ta, ce-ţi place cel mai mult?

Sarah Paste cu ton!

Foto: sorin stana. Make-up: Marina Chiorean. Hair stylist: Nicoleta Zamfir. Vestimentaţie: M. Marquise. Mulţumim Restaurantului Ago, Şoseaua Nordului nr. 7-9, telefon: 0721.001.322