Mihaela Bărluțiu, Nicole din ”Lacrimi de iubire”, despre povestea ei de succes: ”Dacă am vinde compania am deveni milionari”

Cei mai mulți o știți din două telenovele româ­neşti, „Lacrimi de iubire” şi „Iubire ca-n filme”. Noi am revăzut-o pe Mihae­la Bărluţiu acasă, în Los Angeles, şi, deşi nu mai joacă de mult, face în schimb jocurile în business-ul cu maşini de lux din Beverly Hills, unde compania ei şi a soţului său, Valentin, Black Exclusive, se dezvoltă pe zi ce trece. Şi pe cât de buni sunt ca parteneri de afaceri, pe atât de împliniţi sunt ca parteneri de viaţă, având, după 11 ani de relaţie şi 6 de căsătorie, două fetiţe: Nicole (8) şi Jasmine (3).

Mihaela și-a botezat fiica cea mare cu numele personajului său din telenovelă, Nicole.

Tu erai „creaţa“ din telenovele. Unde e părul creţ?
Mihaela Mi l-am îndreptat astăzi, îl mai schimb din când în când. (zâmbeşte)

Ai vrut să nu te recunoaştem, dar nu te-ai schimbat foarte mult, mai ales după doi copii.
Dar să ştii că am mai pus nişte kilograme, nu mai sunt cum eram. Eram super slabă în tele­novele, când aveam vreo 15 ani şi jumătate.

A trecut ceva vreme şi acum te găsesc cu o fetiţă de 8-9 ani şi cu încă una de 3.
Da. Şi gata, cred că aici mă opresc.

Fetele sunt americance.
Da, sunt născute aici.

Cum, după ce ai fost pe val în România, unde a fost o nebunie cu primele telenovele româneşti, pe tine valul te-a adus tocmai peste Ocean?
A fost un pic cam ciudat, pentru că eu ve­nisem doar pentru o vacanţă la Vali, pe care l-am cunoscut în România. Mi se terminase contractul în perioada aia, n-aveam nimic nou semnat şi am zis că vin să stau doar o lună. Şi am rămas! Dar nu ştiu cum am rămas! Totul a fost spontan.

Ce-ai găsit aici? În afară de Vali.
N-am găsit nimic foarte frumos la început, nici măcar nu mi-a plăcut. Dar m-am obişnu­it treptat. După care am început să vizitez cu Vali America, am fost la New York, la Miami şi a început să-mi placă.

Când s-a terminat vacanţa şi a început, practic, treaba?
Eu am început să mă implic în business-ul lui Vali cam la şase luni de la venirea mea. Mă plic­tiseam foarte rău acasă, voiam să mă angajez şi el mi-a zis: „Vino şi ajută-mă la companie.“ Vali avea, la vremea aia, o limuzină de zece persoa­ne şi încă două SUV-uri şi lua contracte de la diferite hoteluri din Beverly Hills. Doar că, la un moment dat, a pierdut toate contractele pe care le avea din cauza unui fost partener care, la vremea aia, a profitat de ocazie că noi eram plecaţi în Alaska, unde am deschis o altă com­panie, tot cu transporturi – luam piloţii de la avion, îi duceam la hotel şi de la hotel la avion – şi ne-a pus beţe în roate.

Dar tu erai foarte tânără. Ştiai un pic de engleză, ceva actorie şi ai nimerit în managementul transporturilor.
Da, le-am învăţat pe parcurs. Vezi tu, ţine un pic şi de felul tău de-a fi, de cât de repede înveţi.

Înţeleg că voi angajaţi români.
Da. Însă, după interviul pentru România, te iubesc, multă lume cred că a înţeles greşit lucrurile. Pentru că noi angajăm, într-adevăr, români, dar nu putem aduce efectiv oameni din România. Legal, nu avem cum. Doar dacă ei vin aici şi au acte în regulă, ar putea să vină să lucreze la noi, să-i pregătim…

Cât de lesne vin acum lucrurile? Mai aveţi parte de alergătură?
Da, e din ce în ce mai mare alergătura, pen­tru că, cu cât creşte compania, cu atât ai mai multe probleme. Noi avem acum cinci divizii: Valet, Transportation, Bus-urile acelea mari, Car rental şi Apartments. Este foarte mult de muncă şi e greu să te împarţi peste tot.



INAPOI LA PRIMA PAGINA