Monica Gabor: ”Irina vrea să se mute în America”

La un an de la întâlnirea de la Bucureşti, am revăzut-o acasă la ea, în Malibu, unde viaţa ei se-aşază lin, alături de o nouă familie.

Monica Gabor (30) a părut mereu că știe ce vrea de la viaţă. Desti­nul a dus-o mai întâi în paradisul de la Izvorani, iar acum în cel din Malibu. Monica, însă, îşi are bine stabilit reperul sosirii ei în Statele Unite, cu toate visele în bagaj şi cu gândul de a-şi schimba ra­dical viaţa. Și da, i-a reuşit şi asta, dând podiumul de modă pe bucuria de-a lucra cu copiii şi de-a le preda engleza imigranţi­lor. Din ecuația noii sale vieți fac parte iubitul ei, Mr. Pink, și fiul acestuia, Antony (7), dar și fiica ei, Irina (11), care va reîntregi, peste vară, patrulaterul acestei noi familii.

OK!: Ne revedem la tine acasă. Spune-mi ce ai făcut de când nu ne-am văzut.
Monica: Am fost ocupată cu şcoala şi, mai nou, predau imigran­ţilor. Sunt studenţi din 32 de ţări şi, atunci când profesoara mea de engleză, Esther Caporale, nu are cum să ajungă la şcoală, eu sunt cea care o suplineşte. Sunt singura în care are încredere şi sunt foarte mândră de acest lucru, pentru că eu vin dintr-un oraş mic, Bacău, şi am ajuns să predau engleza în Beverly Hills. Mă duc în continuare la şcoală şi ca student şi-mi place să învăţ lucruri noi, pe care mai apoi să le pot împărtăşi altora.

Când ai ajuns în America, şi tu, şi mama ta, şi fiica ta, Irina, făceaţi cursuri de engleză, dar la niveluri diferite.
Engleza mea era foarte bună, aveam un certificat de vorbitor de limbă engleză avansată încă de la 18 ani, dar am vrut să o perfecţionez, pentru că atunci când vii aici ţi-e teamă să vor­beşti, pentru că nu vrei să greşeşti. Aşa că am preferat să învăţ mai mult, să am exerciţiul conversaţiei, al cursivităţii, al tonali­tăţii… Şi uite că, într-un final, eu am ajuns să predau. Profesoara mea spune că e foarte mândră de cine am devenit.

Cât de mândră eşti tu de tine?
Sunt mândră de mine, pentru că am avut curajul să plec din România într-un moment în care aveam şansa să lucrez la An­tena 1, cu care eram în discuţii pentru a prezenta Duminica în familie, după ce Mihaela Rădulescu se mutase la Monaco. Dar eu plănuiam, în secret, împreună cu mama, cu Irina şi cu tatăl ei, să ne mutăm în America.

De ce secret, când toată viaţa ta a fost atât de expusă?
Pentru că voiam să opresc viaţa pe care o aveam atunci, nu mai eram fericită. Eu, una, nu cred că sunt făcută să fiu persoa­nă publică, pentru că atunci când eşti atât de expus se scriu tot felul de lucruri despre tine, iar pe mine mă afectau toate astea. Aveam nevoie de o schimbare majoră. Prietenii mei n-au înţe­les la început de ce. „Cum? Te muţi din casa asta frumoasă, ai şoferi, ai zece angajaţi care stau după tine?“. Doar că presiunea era atât de mare, încât credeam că n-o să mai rezist mult.

Acum ai intrat în viaţa altei celebrităţi, doar că din L.A.
Nu chiar. Pink e o persoană respectată şi da, lumea îl ştie în Los Angeles, dar nu e genul care să fie recunoscut pe stradă. Adică putem merge la un supermarket fără ca lumea să se uite la noi, să ne facă poze, să ne agaseze. Asta i-a plăcut şi Irinei când a venit aici. Mi-a spus: „Doamne, n-am mai fost niciodată atât de fericită şi de liberă într-un supermarket! Nimeni nu se uită la noi! Putem face ce vrem. Putem chiar să dansăm, uite!“.

Cât de acasă se simte aici, cu tine?
Ei îi place foarte mult în America. Anul trecut, când a venit la noi, pur şi simplu n-a mai vrut să plece. Aici se simte acasă şi simte că are o familie, îl numeşte pe Pink „daddy“, deşi eu nici­odată nu i-am spus să îi spună aşa – nu mi-aş permite, pentru că îl respect pe tatăl Irinei. Totuşi, la ea a venit în mod natural, e foarte ataşată de Pink şi vrea să se mute în America. Dar i-am spus că trebuie să se consulte şi cu tatăl ei pentru că, la urma urmei, Iri a crescut-o și a făcut şi face mari sacrificii pentru ea.

Pe de altă parte, şi tu ai făcut un sacrificiu, renunţând la ea pentru a-i fi bine ei şi a păstra liniştea în familie.

Când n-am mai avut-o lângă mine, da. Ea era tristă în Româ­nia, eu eram aici şi număram zilele: „Astăzi sunt deja 40 de zile de când nu mai suntem împreună“. Dar vorbim în fiecare zi pe reţelele de socializare, ne descărcăm sufletul şi atunci ne simţim mai bine.

Mr. Pink cum priveşte situaţia asta?
Păi, de-abia aşteaptă să se mute Irina aici.Azi e mai linişte în casă, dar de obicei gătim, ne jucăm, mergem la piscină, facem totul îm­preună. Şi e frumos, avem o familie. Numai că, pentru Irina, familia asta a fost doar în vacan­ţe, iar ea o vrea pentru mai mult timp, ceea ce e firesc. I-am spus că, pentru a putea rămâne, trebuie să facem totul ca la carte, cu viză, cu tot felul de lucruri… Ne este amândurora foar­te, foarte greu, dar ne vom întâlni în iulie.

Cum arată programul vostru de vacanţă? Tu nu ai, practic, doar un copil, ci doi.
Da, am doi copii. Dar în primele două săptă­mâni după ce ajunge Irina aici, de obicei stăm doar noi două, ori aici, în Malibu, ori în apar­tamentul din Beverly Hills, şi gătim, vorbim mult, facem slime-uri şi filmăm videoclipuri pentru canalul ei de YouTube, Irina’s Vlogs.

Antony nu stă cu voi tot timpul?
Ba da. Doar că, atunci când am cursuri, stau în Beverly Hills de luni până vineri şi ne aju­tă Annie, prietena noastră din casa de alături, care îl duce şi îl aduce de la şcoală, îl duce la karate. Fac şi eu uneori lucrul acesta, iar vine­rea oricum mă întorc în Malibu şi sunt lângă el imediat ce termină orele. Oricum, vine vacan­ţa şi vom fi nonstop împreună.

Câţi ani are acum?
Şapte ani. E măricel acum. Suntem foarte apropiaţi. Pink spune mereu că Antony e mai apropiat de mine decât de el. (zâmbeşte)

De ce ni l-ai prezentat atât de târziu?
Pentru că, mai ales după un divorţ, ai nevoie de timp ca să creezi din nou acea legătură de încredere.

Pe de altă parte, ţi-a satisfăcut nevoia de-a fi în rol de mamă, cât n-ai fost lângă Irina.
Da. A fost un avantaj faptul că l-am avut aici. Până acum doi ani, a stat cu mama lui în China şi a venit la noi când avea cinci ani şi jumătate, după care da, i-am devenit mamă.

Faptul că ai o fată ar trebui să-l pregătească pe el, dacă ar mai veni şi alţi copii.
Da, aşa este. Şi el, şi Irina au decis deja că vom avea gemeni, fată şi băiat. (zâmbeşte)

Dacă era să mă iau după tabloide, trebuia să te găsesc şi măritată, şi însărcinată.

Da, în nouă luni! (râde) Nu sunt nici căsă­torită, nici însărcinată şi nici nu mă grăbesc defel, dar ne dorim copii.

Dar inelul de pe degetul tău?
Inelul mi l-a dat Pink ca pe o promi­siune că va avea grijă de mine pentru toată viaţa şi e, cumva, o promisiune făcută mamei mele. Mama tocmai de­cedase şi pentru el acel moment a fost unul de trezire: „Acum nu o mai ai pe mama ta, aşa că mă simt responsabil şi îi promit mamei tale că voi avea grijă de tine pentru totdeauna“. Pentru mine, e un inel care arată câtă încredere are în mine şi cât de mult mă iubeşte.

Dar te-a cerut?
Nu m-a întrebat atunci dacă vreau să fiu soţia lui. Mi-a spus cu alte ocazii, dar acest inel nu mi l-a dat în mod spe­cial pentru logodnă.

Înţeleg de ce tu nu te grăbeşti. Dar el?
El n-a fost căsătorit, dar îşi doreşte. Iar copiii ne-au ajutat să ne apropiem şi mai mult. El vede cum mă comport cu Antony şi crede că sunt o mamă bună.

Mr. Pink are o casă frumoasă. Cumva, viaţa ţi-a dăruit o altă vilă de lux.
Da. Nu ştiu cum, pentru că eu când am venit din România, din vila cu 13 ca­mere…

Aici câte sunt?
Nu ştiu. Am renunţat să mă mai in­tereseze astfel de lucruri, pentru că am realizat că nu asta mi-aduce feri­cirea. Când am venit, stăteam într-un apartament cu un dormitor, cum spun americanii, şi eram foarte fericită, pen­tru că nu mă mai agasa nimeni.

Şi când te-ai mutat din nou la vilă, n-ai făcut iarăşi ochii mari?
N-am făcut ochii mari, pentru că experi­mentasem deja acele lucruri şi nu era ceva care să mă impresioneze. M-am uitat la omul care vrea să-mi ofere aceste lucruri. Când m-am măritat prima oară, eram doar un copil îndră­gostit. Acum mă voi căsători doar dacă cred cu tărie că vom fi împreună pentru totdeauna.

Oricum, observ că Mr. Pink şi-a decorat frumos casa. Ce anume din această vilă îţi aparţine ca idee, ca design, ca alegere?
Ca să fiu sinceră, el s-a ocupat de tot. A fă­cut chiar şi un living special pentru mine şi am apreciat că a luat picturi cu figuri religioase, pentru că ştie că sunt catolică şi a încercat să-mi creeze un spaţiu familiar. Dar eu n-am avut nicio pretenţie. Personal, i-am adus o fructi­eră din România, ceva vintage şi drăguţ, care i-a plăcut foarte mult. I-am luat-o când ne-am cunoscut, pentru că îi place stilul european. Are mobilier franţuzesc, candelabru Baccarat, dacă ar fi aici ţi-ar explica în detaliu…

Dar ca persoană, l-ai schimbat în vreun fel?
În primul rând, ne-am schimbat reciproc. Am învăţat să fiu mai răbdătoare, mai calmă, iar eu pe el l-am făcut să fie familist.

Cum arată weekendurile voastre?
Stăm acasă şi gătim mâncare chinezească, am învăţat să fac mai multe feluri de la Pink. De obicei, mai vine câte un copil pe la noi şi se joacă cu Antony la piscină sau mergem pe pla­jă, la un loc de joacă, la un ceai, citim, mergem la Universal Studios, la Disneyland…

Dar locurile tale preferate din L.A.?
Eu stau mai mult acasă.

Nu ieşi la shopping, să-ţi iei o bluză, un parfum, un ruj?
Nu prea, că am de toate. Fac şi cumpărături online, dar în 99% din cazuri iau ceva pentru copii sau pentru Pink. Nu prea-mi cumpăr lu­cruri, pentru că deja am prea multe şi dau din ele. Nu e ca în România, să am evenimente şi să am nevoie de haine noi mereu.

Dar ai mai participat cu Pink la lansări?
Da, tot timpul m-a implicat în afacerile lui. Suntem o familie şi mereu îmi spune că ce e al lui e şi al meu. Dar, în general, prefer să stau cu copiii, să râdem, să ne jucăm, să facem puzz­le-uri… M-am schimbat, sunt alte lucruri care mă fac fericită acum. Ştiu că sună plictisitor.

E uimitor, pentru că toată lumea crede că Pink ţi-a pus lumea la picioare, că ai o viaţă glam, te-ai întâlnit şi cu Paris Hilton…
Nu, nu, nu! Suntem foarte cu picioarele pe pământ. Avem o viaţă foarte simplă, nu mă îmbrac elegant în fiecare zi, am făcut-o doar pentru shootingul de azi, sunt foarte casual în general şi am o viaţă normală. Noi facem curat, avem grijă de casă şi de apartament. El se ocupă de afaceri, eu sunt cu şcoala. Nu-mi pierd timpul stând pe la cafenele. Doar pentru sora mea, Ramona, îmi fac mereu timp, ne ve­dem după ore, mergem la sală.

Am văzut că şi ei îi place tot mai mult aici.
 Îi place, da.

Ea unde stă, cu tine sau în apartament?
Stă peste tot. Are şi locul ei… Dar face ce vrea, aici e binevenită oricând, are şi cheia ei, eu am cheile ei. Suntem o mare familie şi sun­tem foarte relaxaţi. Avem până şi cheile veci­nei! (râde)

Da, aici pare un sat de lux în care treceţi de la unii la alţii cu cafeaua în mână.
Păi, aşa facem. Dacă eu gătesc, le duc lor, dacă ei gătesc, îmi aduc mie mâncare sau ne strângem să gătim împreună.

Cât de diferită eşti faţă de tot ce ai visat că ai putea deveni vreodată?
A, sunt mult mai bine decât mi-aş fi imaginat vreodată. N-am ştiut că o să ajung atât de de­parte, pentru că nu am văzut atât de departe. Dar sunt fericită şi mulţumită de cine sunt azi.

Există şi mai departe de atât?
Da, normal! Câţiva copii, poate şi o afacere… Acum, însă, vreau să continuu să merg la şcoa­lă, să mai copilăresc, să mă bucur de viaţă.

Întreaga ședintă foto în Galerie! (Foto: Sorin Stana)

Un proiect realizat cu sprijinul Eturia! (www.eturia.ro)



INAPOI LA PRIMA PAGINA