News

Omar Sharif s-a stins din viaţă la 83 de ani. Citeşte despre destinul zbuciumat al legendarului actor egiptean!

de admin

Omar Sharif s-a stins din viaţă la 83 de ani. Citeşte despre destinul zbuciumat al legendarului actor egiptean!

Legendarul actor egiptean Omar Sharif, cunoscut în special pentru rolurile din filme cult precum Lawrence al Arabiei şi Doctor Zhivago, a murit, astăzi, la vârstă de 83 de ani.

"A murit în urma unui atac de cord suferit în această după-amiază într-un spital din Cairo", a declarat agentul său, Steve Kenis, cu puţin timp în urmă. Asta după ce, în luna mai, fiul actorului a anunţat că marele star egiptean suferă de Alzheimer. O ironică suferinţă la care actorul pare să fi fost condamnat după o viaţă trăită ca pentru a uita de marea iubire pierdută, consumându-şi nopţile prin camere de hotel şi cazinouri, unde şi-a ruinat averea la bridge şi ruletă.

Vă invităm să ne amintim de destinul zbuciumat al celui care a fost Şeriful seducţiei, în acest material publicat într-un număr recent al revistei OK!.

Acum trei ani, când s-a aniversat o ju­mătate de secol de la lansarea producţiei Lawrence al Arabiei, care l-a trans­format instantaneu într-un super­star, Omar Sharif avea încă acea sclipire tulburătoare în privirea lui lichidă, declarând plin de şarm: „Lawrence rămâne o peliculă extraordinară, dar eu n-am fost foarte bun în acel film. N-am cre­zut atunci că cineva se va duce să vadă trei ore şi 40 de minute de deşert, fără femei!“. Nici atunci nu renunţase la atitudinea de seducător, în ciu­da vârstei. „Priveşte mâinile astea. Sunt bătrâne, dar atât de fine. Bune doar pentru mângâiat“, a comentat el, descriind în aer formele unui trup de femeie. Acele curbe sinusoidale care i-au de­scris, de fapt, întreaga viaţă. Mai mult decât şi-ar fi dorit, poate. Şi mai puţin decât a putut. Din 2012 şi până acum, însă, memoria lui Omar a cedat tot mai mult, ştergând încet, dar sigur, filă cu filă de amintiri amoroase. Dar şi replică cu replică din orice scenariu pe care şi l-ar fi asumat. Dacă pe-atunci încă mai pregătea roluri precum cele din Un château en Italie sau Rock the Casbah, acum acest lucru n-ar mai fi posibil. Omar ascundea de ceva vreme boala care-i măcina memoria.

La începutul acestui an, însă, lucrurile au fost mai evidente ca oricând după ce, în ianuarie, ma­rea actriţă egipteană şi dragostea vieţii lui, Faten Hamama, a murit la 83 de ani. Fiul său, Tarek, l-a înştiinţat despre dispariţia mamei lui. Omar a căzut pradă suferinţei. Dar după câteva zile, l-a întrebat pe Tarek ce mai face Faten. Era limpede că tatăl lui nu se mai putea preface în faţa nimă­nui, iar Tarek a anunţat într-un interviu pentru El Mundo că faimosul lui tată suferă de Alzhei­mer. Din fericire, Omar a apucat să-şi aştearnă amintirile pe hârtie în două autobiografii since­re şi foarte îndrăzneţe, The Eternal Male şi Life in Bridge. Din nefericire, viaţa zbuciumată pe care a descris-o în aceste volume nu şi-a găsit un curs al alinării la anii bătrâneţii.

La scurt timp după aniversarea lui Lawrence al Arabiei, Omar s-a întors, bătrân şi obosit, în Egip­tul natal. Părăsise Parisul atât de romantic, dar trist pentru o fostă glorie ca el, care-şi trăise acolo singurătatea într-un hotel. Celebrarea celor 50 de ani de la lansarea peliculei care a scris o filă de istorie în cinematografie şi care a fost rampa lui de lansare a reprezentat un soi de sărbătoare cu gust amar. Lansat în 1962, filmul i-a adus faima internaţională, dar şi despărţirea de Faten, după opt ani de căsnicie. O separare forţată de braţele ispititoare ale Hollywoodului. Omar a ştiut atunci că nu-i va mai putea fi fidel lui Faten. Iar ea a re­fuzat să-l urmeze în America. Şi aşa avea să în­ceapă pentru el un drum al rătăcirilor, pe care nu şi-a mai găsit niciodată liniştea.

Născut sub numele de Michel Chalhoub în Alexandria, în 1932, viitorul star a fost fiul unui bogat comerciant de lemn şi al lui Claire Chalho­ub, o mondenă cu sânge rece, singura femeie din Egipt care juca cărţi până-n zori cu Regele Faro­uk. „El credea că ea îi aduce noroc“, povestea, la un moment dat, Omar. „Ea era mascota lui. Re­gele venea adesea la noi acasă. Iar ea stătea toată noaptea trează cu el la masa de joc. Noaptea juca cărţi, ziua îmi dădea scatoalce pe spinare. A făcut asta până când aveam vreo 14 ani. A fost o femeie extraordinară – a trăit până în 1998. Am fost foar­te apropiat de ea, deşi m-a bătut toată copilăria!“, a spus Omar. Iar acest portret al unei mame mon­dene, cartofore, viclene, seducătoare şi severe se va reverbera cutremurător în portretul fiului. Căci Omar i-a moştenit nu doar severitatea – n-a excelat în meseria de părinte – ci şi viciul cărţi­lor. Ba chiar Sharif a dus mai departe pasiunea mamei, transformând-o într-un mod de viaţă, în dependenţă, în balsam şi otravă. „Nu cred că aş putea trăi fără să am în mână un pachet de cărţi“, va ajunge să spună el.

Dornică să-şi pregătească fiul pentru o viaţă în cercurile mondene ale Egiptului, Claire l-a trimis la Victoria College, internatul din Cairo pentru toţi copiii familiilor avute. Ruperea emoţională de familie a pus pecetea asupra viitorului bărbat, care va perpetua la nesfârşit trăirile de la Victo­ria College: va tânji mereu după o familie, dar va iubi în egală măsură singurătatea, izolarea. Tot în anii şcolii şi-a şi descoperit dragostea pentru actorie. Nu neapărat spre fericirea tatălui său, în faţa căruia a făcut o întreagă scenă a sinuciderii, tăindu-şi venele fiindcă nu era lăsat să studieze ce-i plăcea. În fapt, Omar îşi exersa chiar talen­tul de actor, ulterior povestind că îşi păcălise ta­tăl cu aşa-zisul lui gest extrem. Aşa a ajuns să se înscrie la prestigioasa şcoală dramatică londone­ză RADA, fiind remarcat chiar în ultimul an de studii şi distribuit în filmul egiptean The Blazing Sun, alături de nimeni alta decât Faten Hamama. Potrivirea a fost perfectă din prima secundă.

Cei doi s-au îndrăgostit, iar povestea lor a de­butat furtunos, căci la acel moment, Faten (foto sus) era cea mai cunoscută şi iubită actriţă din Egipt – dar nimeni nu o sărutase pe marele ecran până la Omar. Care a îndrăznit acest lucru! Pentru ea, Omar şi-a abandonat religia catolică şi s-a con­vertit la Islam, căsătorindu-se în acelaşi an. Trei ani mai târziu s-a născut fiul lor, Tarek, iar cei doi au devenit perechea de aur a Egiptului, alcătuind familia perfectă şi jucând împreună în mai multe filme. Curând, însă, ispita hollywoodiană avea să le distrugă paradisul: pentru Lawrence la Arabiei avea să fie nominalizat la Oscar şi să câştige un Glob de Aur. Cutia Pandorei s-a deschis, însă, după ce l-a cunoscut pe partenerul lui din această peliculă, Peter O´Toole. „Filmam în deşertul ior­danian. In zilele libere, beam cu el 48h non-stop şi mergeam la vânătoare de femei în fiecare bar, în fiecare club!“, a scris el în The Eternal Male.

Glonţ după glonţ, Omar ţintea la fix şi în viaţa amoroasă, şi în cea profesională. Femeile îl ado­rau pentru look-ul exotic, care i-a adus roluri de toate etniile. Au urmat Căderea Imperiului Roman, cu Sophia Loren, The Yellow Rolls Royce, cu Ingrid Bergman, Genghis Khan, Doctor Jivago, cu care a obţinut un nou Glob de Aur, Noaptea Generalilor, Funny Girl, alături de Barbra Streisand, Mayerling, cu Catherine Deneuve. Deja, fetele nu-şi mai pu­teau stăpâni valurile de iubire. Omar a povestit, la un moment dat, despre admiratoarea din Dallas, care a intrat peste el înarmată şi l-a forţat să se dezbrace şi să facă dragoste cu ea. N-a putut, însă, s-o satisfacă sub ameninţări... Şi oricum, pasiuni­le de la filmări îl osteneau.

Căci Sharif se înamora superficial, cum avea să spună chiar el, de fiecare parteneră de pe platou­rile de filmare. Pe Sophia Loren a adorat-o de la distanţă, cu Streisand s-a iubit patru luni, cu Berg­man la fel. Mariajul lui n-avea cum să reziste în astfel de condiţii. Iar după divorţul finalizat abia în 1974, Omar a continuat să caute femeia ideală. Dar n-a mai reuşit s-o găsească, continuând s-o iubească pe Faten şi alegând un mariaj pe viaţă cu bridge-ul şi ruleta. O dependenţă care i-a ruinat averea şi l-a forţat la alegeri nefericite de roluri doar pentru a câştiga bani ca să-şi acopere datori­ile – fapt care i-a umbrit o bună parte din carieră. Adesea, Omar ajungea să-şi sune cu taxă inver­să agentul pentru a-l anunţa că e dator cu plata pentru un rol, după o noapte la cazinou. Aşa a şi ajuns, de fapt, să-şi vândă casa din Paris şi să se mute la hotel. „Nu posed nimic în afară de câte­va haine. Sunt singur şi falit. Totul ar fi putut fi atât de diferit dacă aş fi reuşit să găsesc femeia potrivită“, a decretat el, la un moment dat. Când alegerea rolului nu a fost dictată de presiunea banilor, Omar a impresionat mereu, aşa cum a fost prestaţia din 2003, din pelicula Monsieur Ibrahim, care i-a adus un premiu César.

Dublate de consumul de alcool, nopţile lui la cazinou au culminat, uneori, cu episoade de violenţă, Omar fiind chiar arestat în Grecia după ce a vandalizat un restaurant. Iar în 1999, o jurnalistă italiană a uluit lumea, declarând că actorul e tatăl fiului ei, Ruben, născut în 1969. Răspunsul starului a picat asemenea tăişului de lance: „Am avut cu ea o scurtă aventură – vor­bim de câteva minute. Nu-l consider pe Ruben fiul meu, deşi accept că a fost probabil conceput cu lichidul meu seminal. Dar aşa, e posibil să am 100.000 de copii!“. Nici pentru Tarek n-a fost un tată senzaţional, deşi acum, după o lungă şedere într-un hotel la Marea Roşie, a revenit alături de familie, în Cairo. Conaţionalii lui i-au iertat deja toate derapajele şi l-au primit înapoi cu bra­ţele deschise. Fiindcă, la urma urmei, el a fost cel mai important reprezentant al Egiptului la Hollywood. Iar succesele pe care Omar a înce­put să le uite, egiptenii nu le vor uita niciodată.