Acasă la Aylin Cadîr! „Nașterea lui Amza ne-a dat peste cap cu totul“

Are acelaşi aer de puştoaică, doar că acum este căsătorită şi ţine de mână un băieţel de doi ani şi jumătate, iar în braţe un prunc de numai patru luni.

Ne-am întâlnit la final de februarie, chiar în ziua în care iarna s-a dezlănţuit cu furie, după o perioadă de primăvară incertă. A fost interesant să descopăr micul univers otoman al lui Aylin Cadîr (32), construit atât de frumos în jurul familiei pe care o formează cu avocatul Traian Paicu (36), cu obiecte dragi, care-i amintesc de copilărie şi de lumea cu poveşti turceşti şi arome orientale. De altfel, şi conversaţia noastră s-a purtat la o cafea cu aromă de mastic, în timp ce Pavel (2 ani şi ju­mătate) se juca în colţul său de la fereastră şi privea uimit la fulgii de nea de-afară, iar mezi­nul Amza (4 luni) îşi cerea dreptul la intimitate cu mama sa.

OK!: Locuiţi aici dintotdeauna?
Aylin Nu, doar de vreo trei ani. La parter stau părinţii lui, iar la etaj stăm noi.

Am văzut că, la parter, aveţi o adevărată expoziţie de tablouri.
Da, părinţii lui Traian au o pasiune pentru artă. Şi ei, şi fratele lui Traian, Victor, sunt co­lecţionari de tablouri, sculpturi. Tatăl lui Trai­an ne-a adus şi nouă lucrări reprezentând tă­tari, dervişi, peisaje din Balcic, Dobrogea… Şi tangenţial, ne-am cultivat şi noi pasiunea asta de-a colecţiona.

Nu pot să nu observ că faptul că toată familia e strânsă sub acelaşi acoperiş e ceva ce ţine şi de cultura din care vii tu.
Da, aşa este. Familia este cea mai importan­tă şi e bine să îi ai aproape. Părinţii mei au ră­mas la Constanţa şi vin din când în când la noi. Tata e foarte legat de Constanţa.

Dar la bunici ai mai ajuns?
Ajungem destul de greu pentru că ei locu­iesc într-un sat din Dobrogea. Ai mei merg mai des la ei.

Povesteai, la un moment dat, că e vorba despre un sat populat numai de turci, ceea ce pare incredibil în era „satului global“.
Da. Acolo pare că timpul stă în loc, nu există sistem de canalizare, oamenii se duc şi-şi iau apa de la cişmea, animalele merg la păscut ca pe vremuri… Sufletul meu se trage de acolo, lucrurile acelea mi-au rămas dragi.

Se vede şi din microclimatul pe care l-ai creat aici.
Da. Sincer, atunci când am amenajat acest spaţiu, soţul meu mi-a dat voie să fac tot ce-mi trece prin cap şi i-a plăcut tot ce-am adus cu mine: soba de teracotă, covorul persan, ta­piseria, şemineul şi coloanele din dormitor…

Cât la sută eşti turcoaică?
Sunt 100% turcoaică şi 100% româncă. (râde) Mi-e foarte greu să răspund la întrebarea asta. Sunt
turcoaică pentru că aşa am crescut, pen­tru că în casă am învăţat să vorbesc turca, ai mei sunt turci şi vorbim turceşte atunci când nu vrem să ne înţeleagă ceilalţi. Ciudat e că atunci când am fost la Istanbul, cei de acolo nu considerau că sunt turcoaică, li se părea că nici n-arăt a turcoaică, spuneau că am mai de­grabă trăsături de tătăroaică.

Povesteai de bunica ta că făcea târlici, şerbet, halva, cuscus… Tu ce ştii să faci tradiţional turcesc?
Ştiu să fac cafea turcească, să fac câteva preparate specifice bucătăriei turceşti, ca orez cu lapte, supă de linte, lahmacun… Dar când gătesc, nu fac neapărat mâncare turcească. Mama face sarmale şi ciorbe. Când vine la noi, petrece mult timp în bucătărie. (zâmbeşte)

Pe Traian l-ai obişnuit cu mâncărurile condimentate?
Traian e foarte pasionat de bucătăria tur­cească, nu neapărat datorită mie, ci pur şi simplu îi place foarte mult şi chiar mergem des într-un restaurant din Bucureşti cu spe­cific turcesc. Îi place mult o omletă turcească, pe care i-o fac şi eu acasă.

Dar prietenii se aşteaptă să le oferi ceva tradiţional?
Nu neapărat, deşi eu le mai gătesc. Acum sunt şi la dietă…

Ce dietă? Nici n-ai zice că ai făcut doi copii!
Mi se tot spune treaba asta şi nu mă satur să o aud, poţi să-mi mai zici. (râde) Realitatea e că mă îngrăşasem foarte mult în timpul celei de-a doua sarcini şi a trebuit să iau măsuri.

Mai contează pentru tine atât de mult imaginea asta?
Da, pentru că tipologiile pe care le joc pe scenă sunt de adolescente sau amante. Joc rolul lui Marlene în Dineu cu proşti, cu Ion Caramitru şi Horaţiu Mălăele, tânăra văduvă Noemi în Allegro, ma non troppo, o joc pe Mai­treyi la 16 ani în spectacolul lui Chris Simion, Maitreyi, iar în spectacolul lui Răzvan Mazilu joc rolul unei fete de 18 ani, aşa că nu pot arăta oricum, e în job description.



INAPOI LA PRIMA PAGINA