INTERVIU ANDREEA BĂNICĂ: „Când apar copiii, apar și contrele!”

Citeste tot despre:

,

O după-amiază în grădina familiei Andreei Bănică este pe cât de amuzantă, pe atât de istovitoare. Aşa se şi explică de ce, între două concerte, mesele fiului Noah şi şcoala fiicei Sofia, Andreea a început să bea cafea, un obicei pe care nu-l avea până acum doi ani

Cafeaua e măsura de urgenţă la care Andreea a recurs pentru a-şi reîncărca bateriile şi a face faţă programului cu doi copii, dar şi cu multe concerte, evenimente şi filmări de clipuri, pentru care trebuie să arate impecabil. Cum se împarte între scenă şi familia pe care şi-a întemeiat-o cu Lucian Mitrea? Cum rezistă căsnicia lor? „În viaţa oricărui cuplu, când apar copiii, apar şi contrele“, recunoaşte Andreea. Cu atât mai mult cu cât vorbim de o familie întemeiată de doi oameni care se iubesc din timpul liceului. Dar, oricâţi s-ar întreba cum poate rezista atât de mult un cuplu în ziua de azi, ei sunt imaginea familiei clasice, cu tot ce înseamnă zile perfecte şi zile mai puţin bune — imaginea aceea pe cât de rară, pe atât de preţioasă. Ce se întâmplă în culisele acestor poze adorabile cu familia la picnic, ce planuri de vacanţă au şi ce mai pregăteşte Andreea în studioul de înregistrări am discutat în cele ce urmează.

Cum e viața în patru, Andreea?
Andreea Super, n-ai văzut cum e la noi în casă? Mereu e agitație, fiecare e-n legea lui. Şi aud din toate părţile: „Andreea!“. (râde)
Cum decurge o zi obişnuită din viaţa ta?
Ah, nici nu mai ştiu! (râde)
Noah vă lasă să dormiţi?
Da, din punctul ăsta de vedere nu am nicio problemă. Copilul se trezeşte la 9-9:30, depinde de ora la care se culcă. De exemplu, aseară s-a culcat la 9 şi s-a trezit azi la 10.
Doarme ceva.
Cum se trezeşte începe să ţipe prin casă, să se joace… Şi nu mai putem dormi. Dar eu mai dorm cu dopuri în urechi, stai liniştită. (râde) În general, mă trezesc ori eu, ori se trezeşte Lucian, o pregătim pe Sofia pentru şcoală, ori o duce Lucian la şcoală ori avem şofer… Dacă nu o duce, se mai bagă jumătate de oră în pat, că altfel îl vede Noah şi nu mai scapă… (râde) Şi aşa începe dimineaţa. Eu nu prea plec dimineaţa de acasă. Sunt cu Noah până în prânz. Îl adorm şi apoi plec să-mi fac treburile. Dar, uite, în perioada asta, nici nu mai pot ajunge la studioul de înregistrări, pentru că am de terminat o piesă. Noah doarme între 13 şi 16. Până în 13 trebuie să apuc să fac ceva. Mai facem o mâncare, trebuie să vedem ce-i dăm şi lui Noah, toată mâncarea să fie proaspătă, totul bio, căutat, alergat după alimente, ales cu grijă. Apoi vine Sofia de la şcoală: „Mi-e foame!“ sau „Mama, am lecţii!“. Apoi, Noah vrea la plimbare, merg cu el în parc şi cu bona, care ne ajută foarte mult. Având probleme cu spatele, greul cam ea îl face. În braţe nu mai pot să-l iau pe Noah de ceva vreme. Mă cam chinui din punctul ăsta de vedere, dar asta e, mergem mai departe.


De când ai probleme cu spatele?
De vreo patru luni. Mi s-a spus să nu mai ridic greutăţi mari. Şi atunci mă feresc. I-am luat un ham lui Noah, ca să-l ţin de ham când mai ies cu el eu singură, pentru că altfel nu pot să-l controlez când mă aplec, când mă ridic, pentru că rămân acolo.
Înţeleg că nu mai poţi face nici sport. Cum te menţii în formă?
Cu mai puţină mâncare. Alimentaţie disciplinată, zahăr cât mai puţin sau deloc, la ceai pun miere sau fructoză. În rest, uite, la prânz, dacă mi-am făcut o porţie de ficăţei, îi mănânc goi, fără nimic altceva. Nu pun carbohidraţi lângă carne. Dacă mănânc cartofi, mănânc doar cartofi. Şi încerc să mă menţin aşa, pe linia asta de plutire, pentru că, până la urmă, organismul are nevoie de varietate. Şi atunci nu refuz anumite alimente, doar că le consum în cantităţi mici şi nu le asociez cu altele.
Revenind: un program ca ăsta vă şi testează pe tine şi pe Lucian ca cuplu. Cum e: vă certaţi mai des sau, din contră, vă înţelegeţi?
Mi-e clar că, atunci când, în viaţa unui cuplu, apar copiii, automat apar şi contrele între ei: unul vrea aşa, celălalt altfel. Unul crede că e mai bine aşa… Eu, de exemplu, sunt foarte panicoasă cu Noah, să nu cadă, să nu se lovească. Şi nu prea-l las cu Lucian singur. Şi Luci zice: „Aoleo, mi-ai mâncat zilele“. (râde). Şi Sofia e speriată să nu cadă Noah şi să nu se lovească. Responsabilităţile sunt mari.
Dar aveţi ajutoare.
Însă nu e suficient. Gândeşte-te că eu, dacă diseară la ora 12 trebuie să fiu la un concert, nu doar că trebuie să ajung acolo, dar trebuie să fiu şi odihnită. Iar după o zi de acest gen nu mai pot fi odihnită. La cel mai recent concert, mi-am uitat trusa de machiaj. Adică cel mai important lucru ca să pot să apar pe scenă! Noroc că plecasem de acasă puţin aranjată şi mi-au dat fetele din echipa mea ce mai aveam nevoie din trusele lor de machiaj. Nu mi s-a mai întâmplat niciodată asta. Dar aşa sunt eu, o mamă implicată în creşterea copiilor. Nici nu mă gândesc să nu fiu aşa. Îmi fac meseria, pentru că asta iubesc cel mai mult. Aş înnebuni să nu fiu pe scenă. Dar apoi plec cu gândul la copii. Şi mă pregătesc să găsesc casa vraişte. (râde) Deci eu, când vin de la concerte, încep să strâng prin casă.
De unde ai atâta energie?
Nici eu nu ştiu. Dar de vreo doi-trei ani am început să beau cafea. Pentru că văd că îmi scad bateriile și nu se mai umplu.
Când plânge Noah, cine se trezeşte primul?
Eu fug. Luci ştie întotdeauna că eu fug prima. Se bazează pe treaba asta.
Şi cine îl adoarme?
Îl adorm ori eu, ori bona. Ori amândouă.
Şi Lucian ce face?



INAPOI LA PRIMA PAGINA