INTERVIU Margareta Pâslaru: „Chipul meu reflectă iubirea celor dragi“

Ne-am întâlnit cu Pâslărița părinților tăi în locul ei de suflet din Capitală, braseria Capșa, acolo unde am fost curioși să surprindem și gustul acelui parfait special, desertul tinereții artistei.

Nu-i ușor să te afli în preajma artistei care pare a fi ieșit câștigătoare în lupta cu timpul. Pentru că, fără să vrem, suntem implicați într-un fel de luptă în care niciuna dintre părți nu cedează. Noi vrem să punem pe tapet trecutul, în timp ce artista cu mai mult de o jumătate de secol de carieră insistă să povestească prezentul. A fost cel mai bine vândută artistă a anilor ‘60, dar Margaretei nu-i place să se hrănească din amintirile succesului ei de-atunci, mai ales acum, când le pregătește admiratorilor un nou album. Am vorbit, așadar, despre prezent și viitor, într-un decor care sărbătorește eleganța trecutului.

Ați împlinit 60 de ani de când sunteți pe scenă. N-ați obosit?

Pășesc în al 60-lea an activ cu diadema de platină oferită de timp. Parcă ieri serbam primii zece ani de activitate în 1968, alți 40 de ani în 1998, apoi 50 de ani în 2008. M-am hrănit cu muzică, am gustat dans, teatru, film, am scris scenarii și le-am regizat. Risc de când mă știu cu fiecare primă audiție, emisiune TV, cu fiecare compoziție, risc.

Care este secretul energiei dvs. extraordinare, la vârsta de 74 de ani?

„Pasiunea e-acel ceva ce-ți dă putere, ca sorbind venin să crezi că-i miere”. Este un vers dintr-o compoziție proprie din anul 1972. Îmbrățișez solitudinea creatoare, savurez avangarda, am rămas un spirit liber. Muzica înseamnă dăruire, contopirea simțirilor cu spiritul.

Spuneți-mi de ce ați ales să donați drepturile de autor de pe ultimul album Asociației Nevăzătorilor din România?

Faptul că în 2017 s-au închis și unitățile protejate la care lucrau persoane cu deficiență de vedere m-a tulburat profund. Vom putea face o diferență acordând asociației suport moral și material, prin vânzarea muzicii mele. Din 1993, fiecare CD și DVD vândut au avut o finalitate umanitar-caritabilă, în sprijinul unor cauze meritorii. Spirala vieții urcă spre cer, la 75 de ani va începe numărătoarea inversă. Prin urmare, las prin testament toate drepturile, rezultate din muzica interpretată la TV, pe discuri, CD-uri, YouTube și din filmele în care am jucat, tinerilor debutanți în film. Fie ei actori, regizori, scenariști, producători, muzicieni din lumea filmului. Astfel, „Premiul Anual pentru Originalitate”, în valoare de 1.000 de dolari, care îmi poartă numele – demarat în 2010 și oferit an de an – va continua după ieșirea mea din scenă (râde). Sunt aproximativ 800 de  înregistrări, inclusiv compoziții proprii – muzică și text – precum și texte pentru alți compozitori, plus adaptarea unor șlagăre în limba română.

Când lansați noul album?

Joi, 29 martie, la magazinul Muzica, anticipând sărbătoarea Floriilor, lansare la care sunt invitați toți cei care-și sărbătoresc onomastica. Va fi, astfel, o dublă sărbătoare. Tot atunci, melomanii vor primi bonus caietul III cu partiturile propriilor compoziții. După zeci de compilații cu sute de melodii cunoscute, am compus și înregistrat noul album de autor „Providența“, cu 25 de titluri. Înregistrările au avut loc în studioul compozitorului Jolt Kerestely, cu care am colaborat încă din 1964, la Radio. Am conceput anumite melodii cu text cu tot: „Mâinile sale te-au atins, Cumințenie“, omagiu adus lui Brâncuși, apoi „Providența“, „Morfeu“, „Avantaj-Dezavantaj“, „Time is a monster“, în duet cu actorul Ovidiu Niculescu, „Fărâmiță“, în amintirea lăutarului Fărâmiță Lambru (la acordeon Paul Gheorghe). Alte compoziții au fost  inspirate de  versurile poeților, de pildă Ana Blandiana, în piesele „Părinții” și „O furnică poetă”. Am interpretat un alt duet cu Mircea Radu, „The Ballad of Reading Gaol”, după Oscar Wilde. În piesa „Tags-veșnic, singur, plouă”, inspirată de poezia „Rar“ de George Bacovia, mulți s-au regăsit. Le mulțumesc orchestratorilor Andrei Kerestely, Călin Grigoriu și Nicu Patoi.

Cum arată o zi din viața dvs? Cât este muncă și cât este timp liber?

Depinde. Îmi descarc ideile la pian, cizelez armoniile, textul. Apoi lucrez cu  orchestratorii. Urmează programarea înregistrării pentru care mă pregătesc studiind interpretare. În altă zi, revin la mixaj. Timpul liber ocazional este productiv și el, citesc, învăț, studiez, dau curs unor invitații la evenimente culturale. În funcție de locul în care trebuie să ajung, îmi schițez singură costumul, îmi aleg ținuta vestimentară.

Ce aminitiri va leagă de braseria Capșa, aici unde ne-am întâlnit pentru ședința foto?

Sunt fascinată de arhitectura, istoria și rafinamentul acestui loc. Braseria servea în anii ’60 un parfait de alune senzațional. Îmi tratez prietenii și în prezent cu aceeași rețetă.

Simțiți vreodată nostalgie după tinerețea și frumusețea dumneavoastră?

Nu. Chipul meu reflectă iubirea celor dragi și aprecierea publicului de toate vârstele.

Există acest curent puternic împotriva hărțuirii sexuale căreia îi cad victime femeile. În tinerețea dumneavoastră vă loveați de așa ceva?

Nici vorbă. Primeam flori și complimente. Se spune că atitudinea serioasă  dezarmează intenții de acest fel.

Pe blogul dvs. vorbiți despre admiratori fideli. Va întâlniți cu fanii, interacționați cu ei pe mail sau pe social media?

Fanii veniți din alte orașe se întâlnesc la magazinul Muzica, pentru a-și completa colecția cu noile mele albume, revin la Târgul Gaudeamus și la Bookfest, unde eu susțin sesiuni de autografe. Mă informează despre muzica difuzată la Radio, TV, își distribuie videoclipuri, fotografii. Le mulțumesc tuturor pentru fidelitate și flori.

Care este cea mai mare defavoare pe care le-o face Internetul persoanelor publice?​

Reciclarea unor știri eronate, exagerări, lucruri care induc în eroare publicul, afectează credibilitatea, devin toxice pentru cititorii tineri. Vorba cântecului meu din 2012: „Libertatea nu se-nvață, ci reflectă un fel de-a fi”.

Ne-ați vorbit, în timpul ședinței foto, despre un pas de dans prezentat într-un videoclip.

Propria coregrafie pe scenă și în emisiuni TV era diferită de la o piesă la altă​. Ușurința mișcărilor se datora și faptului că am studiat în copilărie cu maestra de balet Floria Capsali. La melodia „Nimic de zis”, compusă de Ion Cristinoiu, am inclus pași pe care, ani mai târziu, i-am zărit la alte soliste. Iată impresia compozitorului Edmond Deda: „Margareta Pâslaru s-a impus în viața muzicii ușoare românești printr-un stil personal de interpretare, la crearea căruia au contribuit calitățile de timbru și inflexiuni ale vocii sale, talentul ei actoricesc înnăscut. Margareta a știut – intuitiv – să creeze un stil atât de original, încât mulți dintre interpreții noștri apăruți ulterior au fost tentați să o imite”.

V-am găsit schimbată față de întâlnirile noastre anterioare. Arătați minunat și aveți un look nou.

După doi ani în care m-am jucat colorând părul albastru, „asortat“ ochilor, am ales recent părul natural, alb-argintiu.

Spuneați că și vestimentația pentru această ședință foto este creație proprie. Ce v-a inspirat?

La Festivalul Mamaia, în 1976

Atmosfera aparte a braseriei Capșa mi-a stârnit imaginația, am desenat schița costumelor, iar croitoreasa cu care colaborez de mult, doamna Ferentz, le-a executat aidoma. Vorbind despre accesorii, mănușile purtate la această ședință foto le-am găsit la bunica mea. Ele completează și în prezent eleganța ​ținutei, după cum umbreluța de dantelă folosită la Festivalul Mamaia din 1976 a conturat atmosfera piesei încredințată de Vasile Vasilache Jr. Iar pentru costumul purtat la sesiunea foto, s-au deșirat numeroase coliere de perle, pentru a fi creat efectul mânecilor.

Știu că anumite ținute purtate de dvs. în trecut sunt expuse acum la Muzeul Național de Istorie. Care anume?

Costumele selecționate pentru expoziția „Prietenii muzeului“ au fost create în anii ’60 și ’70, în colaborare cu arhitecții Ghițulescu. Invitată la festivaluri internaționale, purtam mereu ținute cu elemente folclorice stilizate. La festivalul Maria Tănase de la Craiova, de exemplu, am purtat un costum inspirat de țesături oltenești.

Ce simțiți când vă auziți melodiile de demult la radio?
Difuzarea pieselor din anii ’60-’70’ trage înapoi. Eu merg înainte, optez pentru noile albume de autor cu finalitate caritabilă.

Pe de altă parte, există un trend al remixării melodiilor vechi. Ați fi de acord cu un remix al melodiei “Lasă-mi, toamnă, pomii verzi”, de exemplu?

Tendințele nu mă afectează, eu îmi păstrez stilul. Faptul că diferite generații de cântăreți preiau șlagărele unor vedete poate fi un compliment, dacă se respectă tema melodică și textul. Trupa Niște băieți a înregistrat o versiune nostimă a compoziției mele, „Lasă-mi, toamnă, pomii verzi“, inspirată de versurile Anei Blandiana. O altă versiune interesantă a piesei este aceea pe care o puteți asculta chiar pe albumul Providența, reorchestrată de George Popa și interpretată de actori valoroși.

Foto: Sorin Stana



INAPOI LA PRIMA PAGINA