Adriano Celentano, în spatele cortinei: „Nu ştiu să vorbesc despre dragoste“

E titlul uneia dintre cele mai noi piese, dar noi nu-l credem pe cuvânt. Pentru că ştie să cânte şi să povestească frumos despre amor şi despre iubirea lui de-o viaţă, actriţa Claudia Mori.

Am crescut ascultând muzica lui la radio, pe vremea când, din cauza restricţiilor sistemului comunist, aveam atât de puţin contact cu muzica occidentală. Era perioada de glorie a francezilor şi a italienilor. Şi, curios lucru, tocmai prin vo­cea acestui italian Europa de Est a cunoscut ritmul rock’n’roll-ului – un sound „capitalist“ interzis în ţările blocului comunist. Adriano Celentano face parte din generaţia lui Gianni Morandi, Franco Ca­lifano ori Enzo Jannacci (un pionier al rockului italian), consideraţi simboluri ale muzicii italiene. Şi, cu siguranţă, celor trecuţi de 30 de ani le sună cunoscut refrenele pieselor Azzurro, Buona sera si­gnorina, Il tempo se ne va ori Susanna. Vorbim, însă, nu doar despre o legendă a muzicii europene vechi, ci şi despre o figură destul de actuală a showbiz-ului italian căci, deşi ajuns la vârsta de 77 de ani, Celentano pare că refuză pensionarea. Cântăreţ, compozitor, actor de comedie şi prezentator TV, italianul este încă activ, lansează pie­se noi, ţine concerte cu sala plină până la refuz şi continuă să apară în paginile publicaţiilor glossy din Peninsulă. Povestea lui începe modest, pe 6 ianuarie 1938, de sărbătoarea Befanei, când venea pe lume în sânul unei familii sărace din Foggia (regiunea Puglia), mu­tate la Milano pe Via Cristoforo Gluck, la nr. 14 (despre care a scris mai târziu piesa Il ragazzo della via Gluck). Viaţa plină de lipsuri şi se­rile în care adormea cu stomacul gol l-au făcut pe tânărul Adriano să renunţe la şcoală de timpuriu, pe când avea doar 12 ani, când s-a angajat în atelierul unui ceasornicar. Desigur, nu era profesia căreia dorea să i se dedice toată viaţa, dar a prins drag de meserie şi chiar şi acum mai meştereşte orologii vechi în propriul cămin. „Am două ocupaţii. Una mi se trage din copilărie, cea de ceasornicar. A doua mea profesie este cea de artist. Aceasta s-a transformat în princi­pala mea activitate. Mă folosesc de ea pentru a aduce în faţă ceea ce cred“, spunea recent Celentano, recunoscându-şi originile umile.

A doua profesie despre care vorbeşte a început-o la fel de timpu­riu, în 1955, după ce a vizionat filmul Blackboard Jungle, pe a cărui coloană sonoră se auzea Rock Around the Clock. O piesă rock’n’roll interpretată de un cântăreţ necunoscut pe atunci în Italia, Bill Ha­ley, acompaniat de formaţia The Comets. În fapt, prima piesă de rock’n’roll pe care italienii o ascultau şi care devenise, peste noapte, hit printre tineri. Celentano, căruia îi plăcea să danseze şi să imite personaje (câştigase, chiar, un concurs de imitaţii, după ce l-a in­terpretat magistral pe Jerry Lewis), şi-a strâns grupul de prieteni şi a pus bazele formaţiei Rocky Boys, care cânta piese compuse de el însuşi, create în stilul atât de nou venit din America. Doi ani mai târziu, trupa a concurat pe scena singurului festival de gen din Peninsulă, la Palazzo del Ghiaccio, unde a cântat o piesă proprie rock’n’roll, în limba italiană, Ciao ti diro, care le-a surclasat pe cele ale competitorilor, preluate de la americani. Iar Celentano devenea cunoscut în Milano ca fiind varianta italiană a lui Elvis.

Puternic influenţat de Regele rock’n’roll-ului, idolul său de peste Ocean, şi de revoluţia rock din anii ’50, italianul îşi dezvoltă stilul şi este promovat în filmele I frenetici (1959), Dai, Johnny dai şi I ragazzi del Juke-Box, câştigă festivalul de la Ancona cu piesa Il tuo bacio e come un rock şi semnează primul său contract cu o casă de discuri. Cu un dezvoltat simţ al umorului, el era actorul de comedie perfect. Dar Italia încă nu-l cunoştea pe deplin. Întâmplarea face ca Federico Fellini să-l fi folosit într-o scenă din filmul său, La Dolce Vita (1960), unde îl prezenta drept „viitoarea mare vedetă a Italiei“ – fix minutul care i-a asigurat notorietatea.

Succesul îl găseşte efectuând stagiul militar, dar superiorii îi sem­nează permisia pentru a putea participa la Festivalul de muzică de la Sanremo. Aici, Celentano cântă împreună cu Tony Little piesa 24.000 de baci, cu care câştigă doar locul al doilea – deşi e numită piesa deceniului! Cu aceeaşi melodie îşi cucereşte şi viitoarea soţie, pe actriţa Claudia Mori, care-i deschide noi uşi în cinematografie.

În 1961, după ce-şi încheie stagiul în armată, se întoarce acasă şi rupe contractul cu casa de discuri şi, împreună cu rudele sale, creează o casă de discuri de familie, Clan Celentano, prin care îşi va lansa toate albumele audio. Asta şi pentru că, din cauza caracteru­lui său dificil, toţi colaboratorii îl ocoleau!

adriano_celentano_si_claudia_mori_gettyimages-482277173

Trei ani mai târziu, Adriano păşea spre altar alături de Claudia (foto sus), dar apropiaţii nu dădeau mari şanse acestui mariaj „cu bucluc“. Căci, o pereche de italieni atât de irascibili, care a făcut tărăboi în mijlocul străzii doar pentru că mirele îşi pusese altă cravată decât voia mireasa, şi asta la 3 noaptea, când au stabilit nunta în secret, era greu de crezut că va ajunge la 51 de ani de căsnicie! Nici mireasa nu spera la atât de mulţi, mai ales că, după noaptea nunţii, soţul ei continuase scandalul, cu a doua repriză de invective. Numai că atât Mori, care nu voia să piardă o asemenea partidă, cât şi Celentano, care avea nevoie de un manager loial, şi-au văzut interesul şi, din­tr-o dată, ea a hotărât să-l suporte, iar el s-o menajeze. Şi pentru a-i dovedi că are cele mai serioase gânduri să păstreze această alianţă, Claudia i-a oferit lui Adriano trei copii, unul dupa altul: Rosita, Gi­acomo şi Rosalinda (cea din urmă fiind cunoscută pentru rolul său de Satan în filmul lui Mel Gibson, The Passion of the Christ, şi care a recunoscut că e lesbiană). Asta, însă, nu le-a stagnat cariera. Au devenit cap de afiş nu numai în Italia, ci în întreaga lume.

În anii ’70 şi parţial în anii ’80, Celentano era regele încasărilor în Italia, în filmele cu buget redus, în care îşi punea în valoare talentul de comic, stilul său trăsnit de dansator, ce a făcut să se nască mitul „del Molleggiato“ (flexibil, dotat cu arcuri), şi expresiile faciale, dar şi ca gazdă a mai multor show-uri TV italiene, printre care şi legenda­ra emisiune Fantastico 8.

adriano_celentano_in_concert_album_alb2481991

Sanremo a rămas, însă, competiţia lui de suflet şi, deşi n-a luat premiul cel mare decât în 1970, cu piesa cântată în duet cu Clau­dia, Chi non lavora non fa l’amore, el n-a refuzat nicio participare. A cântat despre dragoste, dar şi despre mediul înconjurător (Il ragazzo della via Gluck), despre problemele sociale şi chiar despre politică. De altfel, Celentano nu şi-a ascuns niciodată pasiunea pentru politică şi nici faptul că este un susţinător al stângii italiene. Iar discursurile sale prind la italieni, dovadă că, după 18 ani de absenţă de pe sce­nele din Italia, când a organizat două concerte-eveniment la Arena din Verona, a fost aplaudat îndelung după ce a vorbit despre criza economică din zona euro. Atunci, 23.000 de bilete au fost vândute în 127 de minute, la preţul de 165 de euro, dar multe bilete au fost puse la dispoziţia tinerilor la preţul simbolic de un euro, deoarece artistul a dorit să dea un semnal concret împotriva crizei econo­mice, o decizie unică în istoria showbiz-ului mondial, după cum a subliniat presa din Italia. Cea mai originală dintre performanţele sale muzicale rămâne cea din 1997, de la Bologna, în faţa a 500.000 de persoane şi a Papei însuşi, când a improvizat un număr propriu „Molleggiato“ în jurul Suveranului Pontif Ioan Paul al ll-lea.

Ca actor, cel mai mare succes a fost Serafino (1968), regizat de Pie­tro Germi. Ca regizor de film, le-a distribuit în special pe Claudia, soţia sa, pe Eleonora Giorgi şi pe Ornella Muti – un episod care era cât pe ce să-i curme căsnicia. Căci, după Îmblânzirea Scorpiei, Ornel­la se amorezase într-atât de tare de Celentano, încât divorţase de actorul Aloes Orano. Agasată de întrebările paparazzilor, Claudia nu s-a arătat afectată de aventura lor, explicând că este ca o „revizie tehnică de care are nevoie orice maşină, pentru a funcţiona iar ca nouă“. O atitudine care l-a făcut pe cântăreţ să se întoarcă acasă, spunând că „revizia tehnică s-a terminat, iar motorul e din nou în garanţie“. Acum, soţii Celentano locuiesc într-o vilă cu 20 camere, situată la 100 de kilometri de Milano şi mobilată în stilul hollywoo­dian al anilor ’20. Aceeaşi vilă în care, anul trecut, cei doi şi-au ser­bat nunta de aur şi au fost atât de fericiţi, încât nici măcar cravata de aur a lui Adriano n-a mai deranjat-o pe Claudia.

Foto: guliver/getty images/rex features, photoland/corbis images/album

Loading...


INAPOI LA PRIMA PAGINA