OK! goes to Dubai

Povestea lui Mihai Dăscăliuc, plecat din ţară pentru a-şi face propria afacere în Dubai: „În România trebuia ca totul să fie cu şpagă“

Când a hotărât să facă pasul spre propriul business, Mihai Dăscăliuc a ştiut din primul moment exact ce vrea, în ce domeniu va acţi­ona. Întotdeauna îi plăcuseră parfumurile, iar acesta era un vis mai vechi de-al său, de când trăia în România şi mergea foarte des, pe Bu­levardul Magheru din Bucureşti, la magazinul Eva, să se bucure de testerele celor mai scum­pe parfumuri de acolo: „Mă duceam cu priete­nii mei. Şi îmi promiteam cu ei că ne întoarcem să ne cumpărăm parfumurile care ne plăceau. De-asta afacerea mea e ca un vis împlinit, deşi nu mă gândisem niciodată să ajung să lucrez la acest nivel în parfumuri. Prima companie am înfiinţat-o în 2015. În doar patru ani, a ajuns la 12 milioane de dolari cifră de afaceri. Investiţia iniţială a fost de aproape 1 milion de dolari. Am avut investitori la început, parteneri de afaceri pe care îi cunoscusem la jobul de dinainte. Mie nu mi s-a părut o creştere rapidă pentru că, după 14 ani, aveam toate contactele din dome­niu şi în regiune. Aşa că am luat câteva branduri pentru distribuţie şi lucrurile s-au legat uşor. Am făcut un joint venture cu brandul de par­fumuri Kilian pe toată zona golfului, până când compania a fost vândută. Acest joint venture a fost o mişcare foarte bună! Ulterior, am luat mai multe branduri, un portofoliu bunicel şi m-am dezvoltat şi pe partea de retail. Am des­chis două magazine de parfumuri, apoi am luat o licenţă... Acum am şapte magazine în Emira­te, iar anul acesta deschidem două şi în Arabia Saudită. Sper să mai avem şi aici măcar patru, dar pe partea de art of shaving, o franciză din SUA pe care am adăugat-o business-ului meu, cu toate produsele de înfrumuseţare pentru bărbaţi. Noi îi spunem from head to toe. Ce e interesant e că avem foarte multe femei clienţi, pentru că ele cumpără pentru bărbaţi cadouri. Şi există şi partea de service, cu tuns, bărbierit şi facial, care merge şi ea foarte bine“.

Comparaţia cu România

Inevitabil, discuţia cu Mihai ajunge aici. La România. La cum priveşte el în prezent ţara de unde a plecat acum 18 ani şi nu ştiu de ce aşteptam o analiză tranşantă, dură, a realităţii româneşti, văzută din căldura lu­xosului Dubai. Însă Mihai mi-a oferit o vi­ziune echilibrată şi pertinentă: „Există me­reu tendinţa de comparare a României cu alte ţări. Nu poţi aduce România în Dubai sau Dubaiul în alte ţări. Sunt două sisteme diferite. Două continente diferite. În aceas­tă regiune banii vin din pământ, din petrol. România merge pe direcţia europeană, unde dezvoltarea merge mai încet, investiţiile vin din taxe, deci este un pic mai complicat. Poate România are nevoie de nişte lideri mai dinamici, care să se gândească la pla­nuri pe termen lung, pe 15 ani. Pentru că un proiect de mare anvergură nu se poate face în patru ani“.

Unul dintre marile avantaje ale sistemului din Dubai e şi lipsa birocraţiei: „În România, când am încercat să fac un bu­siness, trebuia ca totul să fie cu şpagă. Aici, nici măcar la restaurant nu prea laşi bacşiş, e un pic ieşit din cultură. Aici nu există con­ceptul de şpagă“.

În Dubai, Mihai a trecut prin mari schim­bări şi în viaţa personală. A divorţat, a cu­noscut din nou dragostea, recăsătorindu-se în 2011 cu o filipineză, care are o fiică de 17 ani, pe care Mihai a adoptat-o. O familie alături de care spune că nu are multe extra­vaganţe, chiar dacă veniturile îi permit asta: „Îmi place să-mi iau familia şi să călătorim în locuri de lux, trendy şi fancy, la Monte Carlo sau la Miami, de exemplu. Pe asta îmi place să-mi cheltui banii”.

Oricât de mult ar călători, însă, Mihai ştie că, la un moment dat, va reveni în ţara natală: „Orice am face în străinătate, plănuit sau neplănuit, ne gândim că, la un moment dat, ne retragem pe plaiurile noastre. Aşa mă gândesc şi eu, ca la pensie să mă retrag în România“.