Povestea ”Mamei Zina”. A refuzat să lucreze pentru Elena Ceauşescu şi a cunoscut-o pe Coco Chanel
Avea 82 de ani, şi şi-a trăit bătrâneţea într-un azil din apropierea Bucureştiului, având parte de îngrijiri specializate. Astăzi, Zina Dumitrescu a murit.
Odinioară, însă, Zina Dumitrescu era neobosită. Cu un simţ al frumosului bine dezvoltat, tânăra Zina Dumitrescu avea să se facă remarcată mai întâi ca manechin, apoi ca designer. La doar 30 de ani, aceasta reuşea să devină directorul executiv al Casei de modă Venus.
În anii ce-au urmat, prin mâinile ei au trecut zeci de manechine, care i-au ascultat sfaturile şi care au reuşit să facă o carieră în domeniul modei. Îi amintim pe Janine, Romaniţa Iovan, Bianca Brad, Dana Săvuică, Melek Amet, Cătălin Botezau ori Liviu Ionescu.
A cochetat cu actoria
Deşi era studentă la Drep, facultate pe care părinţii ei şi-o doreau pentru ea, Zina Dumitrescu şi-a încercat norocul la Facultatea de Teatru şi Film. „Eram prin anul trei de drept şi aveam o mătuşă, Lucia Novacovici, care era bibliotecara Teatrului Naţional. Şi, ducându-mă pe la ea în vizită – în tinereţe am citit foarte mult – eram pe atunci superbă, cu părul blond până la brâu – toată lumea din teatru mă întreab de ce nu dau la teatru… m-a prezentat regizoarei Marieta Sadova. M-am dus la ea cu două poezii învăţate, „Floare-albastră” a lui Eminescu şi „Fabula animalelor” a lui Beniuc. Şi cu două poezii învăţate foarte bine, cu două-trei zile înainte de examen, am intrat la Institutul de Teatru şi Film. M-am retras de la Drept, imediat ce am intrat la Institut, la clasa lui Pop Marţian, Dreptul terminându-l mai târziu, la fără frecvenţă, de gura părinţilor mei care doreau să termin o facultate serioasă, pentru că după părerea lor Institutul de Teatru şi Film nu era o facultate pe care să te bazezi. Am fost prietenă şi colegă de grupă cu Rodica Popescu Bitănescu, cu Stela Popescu.”, îşi amintea, acum câţiva ani, Zina despre încercările ei în ale actoriei.
Cum a ajuns să fie model
Facultatea de actorie a terminat-o, însă n-ajuns nicicând să ”profeseze”. A fost tentată, mai devreme, de modeling. ” În anul întâi de facultate, la teatru, au venit de la departamentul de creaţie de la Fabrica de Confecţii să caute manechine şi m-au selectat pe mine, pe Stela Popescu, pe Ruxandra Ionescu să prezentăm modă la Patinoarul „23 August”. În momentul în care am ajuns la Fabrica de Confecţii l-am cunoscut pe Costică Dima, zic eu cel mai mare designer şi tehnician în materie de modă din România. Pe vremea aceea se lucra foarte mult pentru export, iar el pleca în toate ţările, în Canada, în America, cum m-aş duce eu acum până la Slobozia, care era pasionat de profesia lui făcuse o mulţime de cursuri de specializare şi, datorită lui, m-am apucat să fac modă. La 2 octombrie 1972 s-a teminat construcţia şi s-a inaugurat Casa de Modă Venus în clădirea în care este şi acum. A fost construită special pentru a fi casă de modă, cu sală de prezentare, cu show room alături, etajele doi, trei, patru, cinci, sunt cu atelierele de creaţie, la etajul şase conducerea, iar la şapte birourile personalului administrativ” şi-a amintit Zina.”
A cunoscut-o pe Coco Chanel
Zina Dumitrescu a avut şansa, în 1967, s-o cunoască pe celebra Coco Chanel, despre care spune că i-a ”influenţat viaţa”: ”În 1967, la Moscova, în Piaţa Roşie, s-a desfăşurat primul şi unicul congres mondial de modă, unde eu am cunoscut-o personal pe Coco Chanel, o femeie care mi-a influenţat viaţa destul de mult, a fost ca o Olimpiadă, cu drapele, cu deschidere oficială”, şi-a continuat a continuat Zina povestea. „Coco Chanel ieşise pentru prima oară în afara Franţei, şi venise la Moscova fiind foarte curioasă să-l vadă pe Lenin. Pe vremea aceea manechinele erau angajate cu normă întreagă, cu toate că în Codul Muncii eram trecute ca muncitor necalificat, iar după ’90 eu am reuşit să introduc în nomenclatorul muncii profesia de prezentator de modă”.
A refuzat-o pe Elena Ceauşescu
Cât despre întâlnirile cu Elena Ceauşescu, Zina admitea că nu era o persoană plăcută şi, din acest motiv, a refuzat să lucreze pentru ea atunci când I s-a oferit ocazia: ” Am rămas foarte impresionată pentru că nu am văzut în viaţa mea o femeie care să aibă de la nas trei rânduri de riduri foarte adânci. (…)Elena Ceauşescu a vrut la un moment dat să o îmbrac. Întotdeuna de ziua ei, pe 6 ianuarie, fiecare sector îi făcea cadou câte o rochie. Mereu când primea cadouri, ei îi plăceu cele de la sectorul 3, unde este Venusul. Noi aveam o brodeză extraordinară, Mia Nicolae, care făcea broderii de mână cu perle şi mărgele de puteai compara rochiile cu cele de la Christian Dior. De look-ul Elenei Ceauşescu se ocupa Piţi Vasiliu, care pe timpuri a avut una dintre cele mai faimoase case de modă din Bucureşti, în perioada în care Bucureştiul era comparat cu Micul Paris. Ea nu avea haine urâte pe ea, dar nu ştia săă le poarte, le pura îngrozitor, stătea îngrozitor şi nu ştia să mergă, dar hainele erau de foarte bună calitate şi bine făcute. De coafat se coafa de cele mai multe ori la cel mai mare salon din Paris. Era preocupată de modă, dar atât o ducea minte, în rest nimeni nu avea voie să arate mai bine decât ea. Am avut ocazia să vorbesc cu ea la două întâlniri oficiale, şi o pot caracteriza ca pe o persoană acră. Mă uitam şi pe podium când venea la prezentările noastre, ea ne privea aşa cu o figuă a dracului, îi simţeam din priviri răutatea şi invidia. n momentul în care Piţi Vasiliu s-a îmbolnăvit, m-am trezit într-o bună zi la uşă cu un colonel pe care l-am întâlnit atunci şi l-am mai întâlnit după Revoluţie, pe trotuar în faţa Casei de modă, m-a salutat reverenţios şi mi-a spus că vrea să-mi mulţumească. El venise atunci la mine şi m-a întrebat dacă nu vreau să lucrez pentru Elena Ceauşescu, şi m-am uitat la el şi l-am întrebat: „Dom’le nu ai familie, nu ai copii? Ţii la familia dumitale? Atunci cum vrei să mă recomanzi pe mine? Eu sunt nebună! Eu în primul rând nu sunt membră de partid, apoi eu o să mă duc la ea să-i spun să nu-şi mai ţină mâinile aşa că nu-i zboară, îi spun să-şi tundă cocul ăla de cuib de cuci din cap, să-şi facă o mulţime de chestii. Şi ştiu că nu-i voie, ori dumneata îţi asumi răspunderea, că dumneata mă recomanzi. Spune-i că am o origine năsănătoasă şi nu sunt demnă să fiu în preajma ei.”
