OK! Live from L.A.

Ramona Gabor: ”Poate nu sunt eu norocoasă în dragoste.”

Ramona Gabor: ”Poate nu sunt eu norocoasă în dragoste.”

S-a mutat de câteva luni în Los Angeles şi doreşte să îşi deschidă un business acolo. Am descoperit-o mândră de ceea ce a realizat şi cu o mare dorinţă de a o lua de la capăt. Are o relaţie... la distanţă şi susţine că a învăţat din greşeli. Despre visul ei de a avea o familie în curând şi cum a fost drumul de la Bacău pănă aici, am stat de vorbă în casa surorii ei şi a lui Mr. Pink din Malibu.

Ultima dată când am vorbit, anul trecut cam pe vremea asta, te întorceai din California în Dubai. Ce s-a întâmplat în viaţa ta de atunci şi până acum?

Ramona: Da, dacă îmi amintesc bine, noi am vorbit în aprilie anul trecut şi acum e mai. Păi, s-au întâmplat destul de multe. Am re­venit în vară, anul trecut, la Los Angeles la petrecerea I go live şi pentru prima oară am simţit că poate acesta este un loc în care aş vrea să locuiesc. În Dubai făcusem cam tot ce consideram eu că era de făcut, simţeam că sunt mult prea în zona mea de confort, parcă nimic nu mă mai motiva.

Nu mai găseai provocări...
Da, deja aveam business-ul meu, casa mea, dar am zis că trebuie să vină altă pro­vocare în viaţa mea. Şi am făcut marea mu­tare în septembrie. A fost o decizie de pe o zi pe alta şi tot vorbind cu logodnicul Moni­căi, care tot îmi spunea: „Gata, e timpul să te muţi, ce mai faci acolo, ai stat şase ani, vino aici!“, am vândut maşina şi în două săp­tămâni am făcut marea mişcare.

Stăteai cu chirie acolo?
Da, stăteam cu chirie, dar anul trecut mi-am cumparat un apartament în faza de proiect şi va fi al meu când va fi gata, în iu­lie. Abia aştept să am cheile, pentru că va fi prima mea proprietate. Şi probabil îl voi închiria. Dacă nu mă obişnuiesc aici şi, ori­cum, momentan nu am viza şi nu pot spune că locuiesc 100% aici, pot să mă întorc ori­când acolo.

Dar aici ai închiriat o maşină, o casă?
Da, deşi pot să locuiesc cu familia Moni­căi oricât, sunt o fire independentă şi e mai bine să am locul meu.

Şi unde stai aici, în Malibu?
Nu, în Beverly Hills. Aici, în Malibu, este reşedinţa de weekend la care venim mereu. Asta e casa noastră de weekend. În timpul săptămânii suntem amândouă în Beverly Hills, ea merge la şcoală, iar acolo se întâm­plă lucruri.

 Vii de câţiva ani aici. Spune-mi unde ieşi să te distrezi, care sunt locurile tale preferate?
Monica şi Pink nu ies foarte mult, ei sunt o familie şi am ieşit mereu cu ei. Abia anul acesta mi-am făcut prietenii mei şi ies cu ei. Nu cunosc foarte bine zona şi mereu îmi petrec timpul în Beverly Hills sau Malibu.

Dar ai dat nas în nas cu vreo vedetă aici?
Da, se întâmplă des, cel mai recent l-am văzut acum trei zile pe Kevin Hart într-o locaţie cu acces doar pentru membrii. A stat chiar lângă noi.

Aţi fost la multe evenimente organizate de Mr. Pink. Îţi place să apari pe covorul roşu?
Din Bacău până pe covorul roşu a fost un drum destul de lung, dar nu ştiu de ce mi se pare că aşa trebuie să fie, nu simt că e ceva ieşit din comun, îmi place viaţa mea. Dacă sunt cu familia aici sau în Bacău, sunt foarte fericită, dacă sunt pe covorul roşu la fel, mă adaptez uşor. Sunt obişnuită cu orice stil de viaţa. Asta e partea bună când porneşti de jos şi nu uiţi asta, eşti OK oriunde.

Dar când erai copil în Bacău şi îţi proiectai viitorul, cum facem noi femeile, ce te visai când o să ajungi mare?
Niciodată nu m-am gândit că o să fiu model. Mi se părea că sunt prea slabă sau prea înaltă.

Adică fix ce se cere...
Da, dar mie mi se părea că toate colegele de clasă arătau mult mai bine decât mine. Lucrurile s-au întâmplat de la sine. Totul a început undeva la 14 ani, când am început să primesc admiraţia şi aprecierea colegelor mele, care voiau să merg cu ele la cumpărături, pentru că le plăcea cum mă îmbrac. Nu m-am gândit niciodată că voi fi în lumea aceasta, dar mereu mi-am dorit să fac business. Mă visam într-un birou din sticlă, ca-n filme. Şi Monica mereu mi-a zis că asta vede în mine, dar mă vedea şi actriţă, pentru că mereu îmi delectam familia. Dar cine ştie, poate şi acest vis mi se va împlini.

Dar îmi povesteai anul trecut că aveai un business în Dubai. Ai renunţat la el?
Este de fapt un business cu uniforme pentru multinaţionale. Nu am renunţat, dar prefer să nu mai iau comenzi mici. Îl am în continuare pe acelaşi partener acolo şi bu­siness-ul merge.

Şi se putea trăi din asta sau trebuia să faci şi modelling?
Puteam să trăiesc din modelling, dar eu voiam un business al meu şi datorită acestui business am reuşit să îmi cumpăr un apar­tament în Dubai.

Acum, că laşi Dubaiul în urmă, cum e viaţa aici în comparaţie cu cea de acolo?
Cred că aici e mai mult viaţa de familie, lumea e mai aşezată.

N-ai spune, e totuşi Oraşul Deşertăciunilor, Hollywood, aici se întâmplă toate bunele şi toate relele.
Aşa este, dar probabil eu percep altfel pentru că eu am familia aici, pe Monica şi pe Pink. Aici toată lumea se căsătoreşte, chiar dacă se şi divorţează foarte mult. În Dubai am fost mereu satisfăcută pe plan profesio-nal, dar pe plan personal puţin mai greu. Nu am putut să îmi fac o relaţie timp de trei ani de zile, pentru că majoritatea bărbaţilor sunt căsătoriţi şi li se pare foarte normal să aibă pe cineva în viaţa lor pe lângă, iar men­talitatea noastră nu permite. Eu nu am vrut să renunţ la principiile mele de viaţă doar ca să fiu cu cineva.

Deci, în ultimii trei ani petrecuţi acolo, ai fost singură?
Da!

Şi înainte de asta, care a fost ultima relaţie?
A fost cu un bărbat necăsătorit, bineînţeles. (râde) A durat doi ani, el era din Irak.