Povestea de succes a designerului Alexandru Ciucu

Are alura unui gentleman de modă veche, căruia îi place să conjuge dandysmul la timpul prezent. Şi o face cu măiestria celui care a moştenit din familie apetenţa pentru bunul gust şi inovaţie, îmbrăcând actori, preşedinţi şi nobili din toată Europa.

Povestea afacerii de familie a lui Alexandru Ciucu a împlinit anul acesta 76 de ani. O vâr­stă care garantează o experienţă îndelungată în domeniul costumului bărbătesc, dublată de o tradiţie ajunsă astăzi pe mâna celei de-a treia generaţii de couturieri.

„Bunica mea, Maria Ciucu, şi-a deschis atelierul de croitorie în 1939. La vremea aceea, dacă voiai să-ţi faci un costum, te duceai la croitor. Iar bunica, pe lângă comenzile primite de la clienţi, obişnu­ia să coasă şi uniforme militare, pe care le lua gata tăiate de la atelierele APACA (Atelierele Publice Autonome de Confecţii ale Armatei) – asta era prima formă de industrie textilă în România. În ’48, când activităţile private au devenit interzise, toţi cei care nu aveau un atelier propriu în centrul Bucureştiului au fost nevoiţi să se angajeze. Iar bunica s-a angajat la APACA, transformată ulterior în fabrică, unde bunicul lucra deja ca dulgher. Tot acolo, şi-a început ucenicia şi tatăl meu, Alexandru Ciucu, la vârsta de 14 ani, în paralel cu lice­ul. La 18 ani, a plecat cu bursă socială la Iaşi, unde a făcut Facultatea de Industrie Textilă, şi s-a întors după cinci ani ca inginer şi a preluat una dintre secţii“, povesteşte astăzi Alexandru Ciucu Jr. din propriul atelier, amenajat într-un spaţiu din incinta fostei fabrici.

La rândul său, tânărul Alexandru a prins microbul croi­toriei şi era obişnuit ca, încă de la şase-şapte ani, să-şi peti­cească singur hainele. „Ca băiat, ieşeam pe-afară cu prietenii şi obişnuiam să mai furăm cireşe, struguri, mere... Şi-mi mai agăţam pantalonii prin garduri. Eu îi luam repede şi mi-i co­seam ca să nu mă certe mama. La un moment dat se prindea, pentru că nu făceam eu cine ştie ce cusături, dar după aceea am început să le pun petice. Ţin minte că, la vremea respecti­vă, îmi părea mai rău după o pereche de pantaloni decât dacă mă zgâriam“, îşi aminteşte el amuzat.

După ce a terminat facultatea şi stagiul militar, Alex Ciucu a decis că a venit timpul să se implice în afacerea de familie. „Nu mi-am dorit niciodată să fac industrie, ca tatăl meu, aşa că prima evadare a fost către comerţul de haine. Iar, în 1999, am deschis magazinul Tata & Fiul, primul concept de magazin dedicat în totalitate vestimentaţiei clasice pentru bărbaţi“.

Pentru a aprofunda trendurile modei internaţiona­le, tânărul designer a urmat cursurile institutelor Carlo Se­coli şi Marangoni din Milano. Prima sa colecţie, Vanity Him 2009, a fost dedicată exclusiv bărbaţilor eleganţi şi atenţi la detalii. În acelaşi an, a început colaborarea cu Casa Regală din România, iar în 2010 a primit titlul de Furnizor Oficial. De atunci, atât Regele Mihai, cât şi Principele Radu şi, mai nou, Principele Nicolae, au purtat ţinutele create de Ciucu la diverse evenimente oficiale.

După Ego Escape şi Bărbaţii se îmbracă de la Ciucu, au urmat colecţiile prezentate atât la Bucureşti, cât şi la Monaco: L’Homme. Roi, Lady vs. Gentleman. Tot la Monaco, în 2012 şi 2014, a fost invitat să partici­pe cu câte o creaţie la Festivalul Brazilor de Crăciun, alături de renumiţi designeri internaţionali. „Abia atunci, în 2012, tatăl meu mi-a zis: «Bravo, tată!»“, spune acum designerul, care între timp şi-a adăugat în portofoliu şi alte nume nobile.

Afacerea

"Eu am un singur atelier. Tata & Fiul nu e afacerea mea, e a tatălui meu, eu am rămas în ea doar cu titlul. Genul meu de business e foarte nişat, nu am magazine unde să-mi vând produsele, iar colecţiile pe care le fac sunt un soi de guideline. La mine nu poţi să vii să vezi o haină şi să pleci cu ea. O construim împreună. Construind-o împreună, dorinţele clientului sunt foarte importante şi el e cel care hotărăşte în final. Eu doar îl ghidez. Aşa că majoritatea costumelor pe care le creez pentru clienţii mei sunt clasice, iar eu vin şi le înnobilez cu câte o căptuşeală de contrast, butoniere oblice şi alte mici detalii care le scot din plictiseala clasicului".

Designerul Primei Doamne

"Sunt în al treilea an consecutiv de când am o colecţie de damă şi, în momentul în care domnul Iohannis a fost ales preşedinte, văzând-o pe doamna Iohannis mi-am dat seama că poate fi un exponent de imagine foarte bun, cred că cel mai bun la ora actuală, pentru genul de haine pe care-l fac eu pentru damă: costume, taioare, rochii sau fuste clasice, lady like. Prin serviciile mele de PR am contactat serviciile prezidenţiale de PR şi mi-am manifestat interesul pentru zona asta vestimentară. Şi când a fost nevoie, într-adevăr, de ceea ce ştiam să fac eu cel mai bine, telefonul a sunat. Lucrăm, practic, de la un eveniment la altul. Acum ştim măsurile, ştim stilul şi totul va fi şi mai uşor atunci când doamna Iohannis se va muta la Bucureşti".

Bucureşti vs. Monaco

"Relaţia cu Casa Regală din România mi-a înlesnit drumul până acolo şi m-a ajutat să le arăt anumitor oameni creaţiile mele. Am fost privilegiat ca printre ei să fie şi Prinţul Albert. La momentul acesta, are trei costume şi şase cămăşi create de mine. Este o relaţie de genul always in stand-by, care m-a ajutat să intru în atenţia unui cerc exclusivist. Cea mai mare comandă pe care am avut-o acolo a fost de 53 de costume. Însă, logistic vorbind, e greu să-ţi menţii prezenţa într-un oraş în care nu locuieşti efectiv, pentru că trebuie să găseşti o modalitate să transporţi toate aceste lucruri de trei ori, de două ori la probă şi o dată când sunt gata".

Furnizor Oficial al Casei Regale din România

"Am primit această propunere la sfârşitul lui 2008, după care, în 2009, am avut prima întâlnire ca să stabilim termenii relaţiei, iar în iunie 2009 am devenit partener al Casei Regale. De la stadiul de partener la cel de furnizor trebuie să treacă circa un an, timp în care toată lumea se convinge că ceea ce faci tu faci bine şi că o poţi face pe termen lung. Iar în februarie 2010 am fost denumit oficial Furnizor al Casei Regale, prima dată, pentru o perioadă de trei ani . Plăcându-mi istoria şi fiind un om principial, nici nu mă gândeam, la vremea respectivă, că a îmbrăca pe cineva de la Casa Regală poate însemna, ca imagine, ceea ce înseamnă astăzi".

Designeri preferaţi

"Îmi place Galliano şi nebunia lui. Şi-mi mai place Armani, pentru viziune. Armani era vitrinier la Nino Cerruti şi a devenit faimos reinventând sacoul. Până prin anii ’80, sacoul bărbătesc era la două rânduri, în formă trapez, de bodyguard. Aşa se purta atunci. Şi era foarte băţos, pentru că avea foarte multe inserţii pe dinăuntru, unele făcute din păr de cal. Pe la sfârşitul anilor ’80, Armani a propus sacoul aderente, cambrat, fără acei umeri laţi şi fără inserţii – sau cu unele foarte fine!"

Clienţi celebri

"În afară de Regele Mihai, Principele Radu şi Prinţul Albert de Monaco, am avut privilegiul să-l cunosc pe Regele Simeon al Bulgarilor, tot prin intermediul Casei Regale a României. De curând, am început colaborarea cu domnul preşedinte Iohannis şi cu Prima Doamnă... Pe regretatul Sergiu Nicolaescu l-am avut client, care m-a determinat cumva să am business-ul de astăzi. Apoi, am lucrat cu Gheorghe Dinică, cu Dorel Vişan şi cu Horaţiu Mălăele (cu care am şi rămas prieten şi care ne-a desenat şi invitaţiile pentru nuntă), pentru filmul „Magnatul“. Şi mulţi alţi clienţi de top, care figurează într-o rubrică specială pe site-ul meu".