Robert De Niro: "Tata a avut demonii lui. A fost atât de dureros să-i răsfoiesc jurnalele!". Actorul face confesiuni surprinzătoare despre tatăl lui homosexual. Citeşte aici pasaje din jurnalele tatălui
Confesiunile legendarului actor despre tatăl său sunt impresionante
Pictor expresionist prolific în anii '40 şi '50, De Niro Senior a murit în 1993, lăsând în urmă 4 caiete cu note intime - jurnale care se întind pe parcursul a zece ani de frământări din viaţa lui, în perioada 1963-1973. O descoperire cutremurătoare pentru fiul lui, actorul Robert De Niro, pentru care această incursiune profundă în sufletul şi mintea tatălui pierdut a fost prea dureroasă pentru a o face complet. Actorul a mărturisit astfel că nu a putut citi în totalitate jurnalele, alegând să le încredinţeze unei echipe de istorici care au publicat la sfârşitul anului trecut o carte dedicată artistului, "Robert De Niro Sr: Paintings, Drawing and Writings".
"Recunosc că sunt nerăbdător să le citesc în totalitate. Şi le voi citi atunci când voi simţi că e momentul... Dar acum acesta e modul meu de a face faţă situaţiei", a explicat De Niro. Să nu ai puterea să faci asta nici când ai ajuns la 76 de ani, vârsta actorului, spune ceva despre relaţia celor doi. Este limpede că pentru el, povestea tatălui său şi a mariajului părinţilor săi a fost greu de dus. "Tata a avut demonii lui. A fost foarte dureros pentru mine să-i răsfoiesc jurnalele", mai spune actorul, referindu-se la homosexualitatea părintelui său, din cauza căreia a şi divorţat atunci când Robert De Niro avea doar 2 ani. Ulterior, De Niro a fost crescut de mama sa în cartierele newyorkeze Greenwich şi Little Italy. "Dacă Dumnezeu nu vrea să fiu homosexual, lucru pentru care mă simt atât de vinovat, atunci îmi va da o femeie pe care s-o iubesc şi care mă va iubi. Dar adevărul e că nu vreau să fiu vindecat de homosexualitate", este unul dintre pasajele din jurnalul pictorului, consumat psihic de viaţa sa intimă, sfâşiat între credinţă şi atracţia pentru bărbaţi.
"Sunt înecat în teamă. Şi încă am lăsat atât de multe trăiri nescrise aici. Suferinţele, îngrijorările, învinuirile sunt mult mai mari decât am lăsat să se vadă aici", scria De Niro Senior, care a ales să scrie jurnalele ca o formulă terapeutică, în rest refuzând să discute aceste aspecte vreodată în mod deschis cu fiul lui. "Eu nu am ştiut multă vreme că tata a fost atras de bărbaţi. Mama mi-a spus asta odată când deja devenisem adult", spune De Niro.
Pe lângă lamentările despre viaţa personală, pictorul a scris şi despre nemulţumirile sale în privinţa finanţelor - pentru că, deşi printre admiratorii săi se numărau nume grele din lumea artelor, precum Peggy Guggenheim, De Niro Senior s-a luptat cu problemele financiare toată viaţa, iar fiul său îşi aminteşte despre el că "mereu a trăit într-un mic atelier de pictură în care era o harababură". "Când am început să am succes în actorie, l-am ajutat cu bani... Tata a fost foarte mândru de mine. Simţeam asta. Niciodată nu mi-a spus că îi place un film cu mine. Dar eu ştiam cât mă apreciază. În acelaşi timp, o parte din el e posibil să fi spus - Mi-aş fi dorit să am şi eu succes ca fiul meu -. Întotdeauna îmi spunea cu o umbră de regret că marii artişti sunt recunoscuţi la mulţi ani după ce mor", declară actorul. De Niro Senior suferea şi la gândul că fiul său nu-l iubeşte tocmai pentru că îşi părăsise soţia din cauza homosexualităţii sale. "Mi-am revăzut fiul. Aş fi vrut să-mi trec mâinile prin părul lui şi să-l strâng în braţe, dar nu cred că şi-ar fi orit sau i-ar fi plăcut asta, este un alt pasaj din jurnalele atât de răscolitoare pentru marele actor.
