20 de lucruri mai puţin ştiute despre Regina Ana

Chestionarul lui Proust a scos la iveală detalii despre principiile, dar şi preferinţele Majestăţii Sale, în cadrul unui interviu luat de Eugenia Vodă pentru emisiunea "Profesioniştii", de la TVR, relevând un om modest, dar responsabil, simplu în esenţă, dar cu un caracter puternic. Să ne reamintim, aşadar, de Regina Ana.

O calitate "Sunt tenace."

Un defect

"Sun critică şi uneori critica poate merge prea departe în multe domenii, dar dacă n-ai defecte n-ai niciun haz."

Ce aprecia la oameni

"La un bărbat apreciez onestitatea, la o femeie francheţea. Îmi plac oamenii sinceri."

Despre politică

"Politica nu mă interesează deloc, nu e pentru noi."

"Poate aş fi dorit să fiu pictor. Dar am pictat doar din amuzament. Să cânt, nu! Cânt fals!"

Culoarea preferată

"Îmi place albastrul mării, pentru că este un albastru plin de nuanţe, nu e niciodată la fel. Pot privi marea ore în şir…Şi e minunat ce culori poţi să vezi."

"Sunt fericită acolo unde sunt."

Visul ei de fericire

"Îl trăiesc!"

Culmea nefericirii

"Să pierzi ceva drag. Poate fi un câine, poate fi un om, poate fi o vază care se sparge. Cel mai mult am suferit când mi-am pierdut fratele într-un accident stupid."

Hobby-uri

"Îmi place să citesc, îmi place grădinăritul… Îmi plac foarte mult animalele, de orice fel. Numai şerpii nu-mi plac deloc."

Florile preferate

"Îmi plac mult florile de câmp. Macii, albăstrelele… Florile sălbatice. Uitaţi-vă ce frumoasă poate fi o lăcrămioară, într-o pădure! Natura îţi dăruieşte atât de mult! Iată de ce îmi place naturaleţea florilor sălbatice. Există flori prea sofisticate care, în frumuseţea lor, par artificiale."

Pasărea preferată

"Toate păsările sunt minunate. Unde locuim acum, în Elveţia, avem doi piţigoi. Dacă nu le dai grăunţe în colivia lor, vin la fereastră ca să ceară!"

Poetul preferat

"La Fontaine. Fabulele lui sunt simple, le înţelegi."

Scriitori preferaţi

"Dumnezeule, sunt atât de mulţi! Dickens e foarte interesant. Are întotdeauna o morală."

Compozitori de suflet

"Beethoven, Chopin, Saint-Saens. Îmi place muzica clasică. Muzica m-a ajutat mult. Când eram la şcoală şi trebuia să învăţ texte, nu le puteam învăţa decât pe muzică."

Despre muncă

"Am studiat pictura la Paris, un fel de specializare în zona publicităţii. Dar m-am oprit după aceea, pentru că a trebuit să lucrez. Părinţii mei au vrut ca toţi să avem o slujbă. Şi fiicele mele lucrează toate. Munca îţi dă libertate. Dacă nu munceşti, ce eşti? Îţi pierzi vremea şi te plictiseşti, pe când, dacă ai de lucru, eşti fericit. După ce te întorci de la muncă, te poţi relaxa. Munca e foarte importantă. Trebuie să-ţi placă ce faci, nu să munceşti doar ca să ai o treabă. (…) La New York, la 19-20 de ani, am lucrat ca vânzătoare de panglici şi flori artificiale. Nu prea mi se potrivea, dar era amuzant să aranjez vitrina. E ciudat câţi oameni pot să cumpere panglici şi flori artificiale! Aşa am întâlnit mulţi oameni şi am învăţat ceva: sunt oameni foarte politicoşi cu cel care vinde şi alţii pentru care nu exişti. De atunci am fost întotdeauna atentă să spun „bună ziua“ şi „mulţumesc“ celor care vând."

Despre sângele albastru şi nobleţe

"M-am întrebat întotdeauna ce este asta. Dar, mulţumesc lui Dumnezeu, dacă te tai, sângele e tot roşu! Chiar nu ştiu de unde vine. În orice caz, mi se pare ridicol. Nu trebuie să fii nobil ca să fii mare. Dar sunt atâţia care vor să pară nobili! Bieţii, îi plâng!"

Modelul său

"Regina Elena a României! Era o persoană minunată, care a dat mereu dovadă de spirit de dreptate. Ne-a ajutat mult, pe mine şi pe fiicele mele. Reginei Elena îi datorăm mult din ceea ce suntem azi."

"Eu am avut mai întâi gradul de caporal, apoi am fost avansată la gradul de locotenent. La început, am condus o ambulanţă. Era o muncă foarte grea, pentru că vedeai atât de multă suferinţă... Tineri care ştiai că o să moară şi nu puteai face nimic pentru ei, decât, uneori, să-i ţii de mână. Întotdeauna trebuie să oferi dragoste, dacă poţi. Nu aveau părinţi, nu aveau pe nimeni. Erau foarte tineri şi am văzut multe asemenea situaţii. După asta, m-au mutat şi am devenit şoferul comandantului. Făceam curierat. Am stat pe front aproape doi ani şi jumătate. Toţi fraţii mei au fost pe front: Jacques a fost aviator, în Norvegia, Michel a fost paraşutist şi Andre în Irish Guards. Deci toţi am fost înrolaţi în armată. Tata a făcut şi războiul din Finlanda, ca voluntar. Suntem oameni care iubim libertatea. (...) Când l-am întâlnit prima oară pe Regele Mihai, era îmbrăcat în uniformă. Cum eu nu ieşisem de multă vreme din armată, în loc să fac o reverenţă, am luat poziţie de drepţi şi l-am salutat lovind cu călcâiele, ca un soldat! M-am simţit atât de umilită de mine însămi, încât am ieşit imediat!"

"Să trăieşti fiecare zi. Nu te gândi la ziua de mâine, până mâine mai e. Ziua de ieri a trecut, să trăim ziua de azi. Nu ştii niciodată ce-o să se întâmple."