490 de ani de la decapitarea ”reginei infidele”. Ce ”favor” i-a făcut Regele Angliei înainte de a o executa

Anne Boleyn murea pe 19 aprilie 1536 în Turnul Londrei. Decizia de a-i fi luată viața de un călău a fost luată chiar de soțul ei, Regele britanic Henric al VIII-lea.

Vanessa Redgrave în rolul Annei Boleyn și Robert Shaw în rolul Regelui Henric al VIII-lea, în filmul din 1966 Un bărbat pentru toate anotimpurile, Foto Profimedia

Anne Boleyn a fost regina Angliei între 1533 și 1536, ca a doua soție a Regelui Henric al VIII-lea. Căsătoria lor și apoi executarea ei, prin decapitare pentru trădare, precum și alte acuzații, au făcut-o să devină o figură cheie tragică în răsturnarea politică și religioasă care a marcat începutul Reformei engleze.

Boleyn este cunoscută în istorie ca a doua soție și regină a Regelui Henric al VIII-lea, care s-a despărțit de Roma și a creat Biserica Anglicană pentru a divorța de prima sa soție, Ecaterina de Aragon, și pentru a se căsători cu Boleyn. Cei doi s-au căsătorit în secret pe 25 ianuarie 1533. Boleyn a fost mama Elisabetei I, a doua fiică a Regelui Tudor.

Ea a domnit între 1533 și 1536, înainte de a fi arestată pentru adulter și incest, dusă la Turnul Londrei și ulterior executată pe 19 mai 1536 la Tower Green. A fost succedată de Jane Seymour, a treia soție a lui Henric al VIII-lea.

Anne Boleyn a fost găsită vinovată de acuzații precum adulter, incest și complot pentru uciderea regelui, deși istoricii consideră aceste acuzații neconvingătoare.

Henric al VIII-lea i-a acordat însă Annei o favoare, mai exact, aceea de a fi decapitată! Cum favoare? Se pare că la vremea respectivă, cea mai frecventă pedeapsă pentru femeile nobile ”neascultătoare” era arderea pe rug. Mai mult, Regele s-a asigurat că a avut parte de o moarte rapidă, căci un călău iscusit, spadasin a fost adus din Franța special pentru a o executa pe ea.

Povestea Anne Boleyn este una dintre cele mai controversate și dramatizate din istoria Angliei, iar acuzațiile care au dus la execuția ei trebuie privite cu multă prudență. În 1536, a fost judecată pentru adulter, trădare și chiar incest – în special o presupusă relație cu fratele ei, George Boleyn. Totuși, majoritatea istoricilor moderni consideră că aceste acuzații au fost fabricate sau exagerate, fiind mai degrabă un instrument politic decât o reflectare a realității.

În ceea ce privește infidelitatea, Anne a fost acuzată că ar fi avut relații cu mai mulți bărbați de la curte, printre care Henry Norris, Francis Weston și muzicianul Mark Smeaton. Aceste acuzații au apărut brusc și au fost susținute în principal prin mărturisiri obținute sub presiune (în special în cazul lui Smeaton), fără dovezi solide. În epocă, însă, simpla suspiciune de adulter pentru o regină era echivalentă cu trădarea, deoarece punea sub semnul întrebării legitimitatea moștenitorilor.

Cea mai șocantă acuzație a fost cea de incest cu fratele ei, George. Aceasta a fost probabil cea mai gravă și scandaloasă afirmație, dar și cea mai puțin credibilă. Nu există dovezi directe, iar detaliile prezentate la proces au fost vagi și contradictorii. Mulți istorici cred că această acuzație a fost adăugată pentru a o discredita complet în ochii publicului și pentru a justifica o condamnare rapidă.

Contextul politic este esențial pentru a înțelege de ce Anne a căzut în dizgrație. Regele Henry VIII își pierduse interesul pentru ea și era deja implicat într-o relație cu Jane Seymour. În plus, Anne nu reușise să-i ofere un moștenitor băiat, ceea ce îi slăbise poziția. Consilierii regelui, în special Thomas Cromwell, au avut tot interesul să orchestreze căderea ei, fie din motive politice, fie pentru a-i face pe plac regelui.

Astfel, execuția lui Anne Boleyn nu a fost atât rezultatul unor fapte dovedite, cât al unui amestec de intrigi politice, dorințe regale și manipulare. Astăzi, majoritatea specialiștilor o consideră mai degrabă o victimă a jocurilor de putere de la curtea Tudorilor decât o regină vinovată de păcatele scandaloase de care a fost acuzată.

Foto: Profimedia