Amintiri despre Lady Di, rebela de la Palatul Buckingham

Diana, în curtea casei sale şi a Prinţului Charles, Highgrove House

Dacă ar fi trăit, Prinţesa Diana ar fi fost, astăzi, la 55 de ani, o bunică cât se poate de afectuoasă. Şi cu siguranţă una foarte plăcută vederii. Însă destinul a vrut ca mama lui Will şi a lui Harry să plece dintre noi la doar 36 de ani. La fel ca Marilyn Monroe, celălalt icon cu o poveste de viaţă tragică, care a dispărut prea devreme, astfel încât lumea să aibă în minte doar imaginea ei tânără şi frumoasă.

În cazul Dianei, anul 1980 avea să însemne întâlnirea cu bărbatul care i-a schimbat destinul. Prinţul Charles avea pe atunci 32 de ani, iar Lady Diana Spencer, fiica cea mai mică a Contelui Spencer, doar 19 ani. Se întâmpla la o petrecere din înalta societate. Nu era prima dată când Charles o întâlnea pe Diana, căci prinţul moştenitor ar fi avut o încercare amoroasă şi cu sora mai mare a acesteia, Sarah, pe când Diana avea doar 16 ani. Numai că, acum, Charles era presat să-şi găsească mireasă.

Scriitoarea Joyce Carol Oates menţiona următoarele, într-un articol pentru „Time“, publicat după moartea prinţesei: „În momentul nunţii ei, o fostă colegă de clasă spunea despre Diana că era una dintre ultimele virgine din generaţia ei. Era o romantică incurabilă şi se păstrase pentru iubirea vieţii ei, despre care ştia că va veni într-o zi. Şi Diana chiar nu s-ar fi comportat altfel decât devotată soţului şi familiei sale, dacă nu ar fi fost obligată să înţeleagă că soţul ei nu doar că avea o aventură cu soţia altuia, dar avea această aventură de ani de zile“.

De fapt, lipsa ei de experienţă în tot ceea ce însemna viaţa şi faptul că nu părea să fie capabilă de opinii proprii o făceau aleasa perfectă pentru familia regală britanică, în căutare de nevastă cuminţică pentru prinţul moştenitor. Au promovat-o cu eticheta de Shy Di (Diana cea timidă), o britanică drăguţă cu sânge nobil, care lucrează, spre cinstea ei, ca educatoare la o grădiniţă.

Pe 24 februarie 1981, se stabilea logodna. Nu ştim dacă iubirea ar fi avut vreo legătură cu asta, Charles motivând doar că voia să facă ce este bine pentru ţară. Şi, într-adevăr, o ţară întreagă avea să se bucure atunci când Charles şi Diana făceau din ceremonia lor nupţială de la Catedrala St. Paul (29 iulie 1981) un eveniment mondial.

Nunta regală de pe 29 iulie 1981

Totul părea perfect, ca-n poveşti, aşa că mulţi aveau să fie şocaţi să afle, mult mai târziu, că la doar un an de la nuntă, Diana încercase să-şi ia viaţa atunci când aflase prima dată despre Charles şi Camilla Parker Bowles.

„Eram trei în acest mariaj, aşa că a fost un pic cam aglomerat“, avea să declare ea în faimosul şi infamul interviu acordat lui Martin Bashir în 1995.

La rândul lui, prinţul a atacat şi el în interviuri post divorţ, dezvăluind că, în timpul lunii de miere pe care au petrecut-o la bordul iahtului regal Britannia, a descoperit că soţia lui suferă de afecţiunea alimentară numită bulimie.

Când Prinţul William a venit pe lume pe 21 iunie 1982, Diana s-a simţit de parcă „toată ţara intrase în travaliu odată cu mine“. Doi ani mai târziu, apărea şi Harry, cel despre care avea să circule mult timp o legendă urbană cum că n-ar fi copilul lui Charles. Astăzi, trăsăturile faciale asemănătoare dintre cei doi spulberă bârfa cea veche.

Cu toate acestea, presupusul tată al lui Harry, chipeşul ofiţer roşcat James Hewitt chiar a făcut parte din viaţa Dianei, numai că anul în care cei doi îşi începeau aventura de 18 luni, 1986, nu corespundea cu cel al venirii pe lume al lui Harry.

În 1987, poza de familie care îi include şi pe Harry şi William

Tot în interviul cu Bashir, Diana avea să recunoască foarte franc faptul că l-a înşelat pe Charles cu Hewitt, despre care avea să spună: „Da, l-am adorat. Da, am fost foarte îndrăgostită de el. Dar am fost şi foarte dezamăgită“. Probabil că asta are legătură cu faptul că amantul ei avea să publice o carte despre relaţia lor: „Princess in Love“.

Problema cu Diana este că tânăra prinţesă devenise prea populară, prea mult pentru gustul familiei regale. După ce ea şi Charles au vizitat Statele Unite, într-un turneu oficial, iar Diana atrăsese toate privirile la un bal, acolo unde a avut ocazia să danseze cu John Travolta, lumea se îndrăgostea de ea. Publicaţia Reader’s Digest a mers până acolo şi a numit-o cea mai mare celebritate a lumii.

În privat, Diana îi plătea lui Charles cu aceeaşi monedă. După ce relaţia cu ofiţerul de cavalerie a luat sfârşit, prinţesa s-a orientat către un vechi prieten din copilărie, James Gilbey, iar aventura lor a fost demascată după ce o conversaţie telefonică a acestora, de la Revelionul din 1989, a fost înregistrată şi făcută publică.

Sfârşitul era aproape şi a venit curând, în 1992, când Palatul Buckingham anunţa că „Prinţul şi Prinţesa de Wales au decis să pornească pe căi separate, o decizie la care au ajuns cu mare regret“.

Celebrul dans cu John Travolta, la Casa Albă, în 1985

Pentru Regina Elisabeta, 1992 era „annus horribilis“. Pentru Diana, cel al eliberării. De Charles, de rigorile palatului, de acea familie regală care ajunsese s-o sufoce. Începea emanciparea ei, iar supuşii regali o iubeau şi mai mult, acum, când prinţesa se afişa atât de umană. Cu o latură aproape de sfinţenie, chiar, căci Diana era fotografiată şi filmată fie vizitând cămine de bătrâni, fie orfelinate, îmbrăţişând bolnavi de lepră sau de SIDA şi, în general, având parte de până la de zece ori mai multă acoperire în media decât Charles, cu activităţile lui.

Prinţesa cea rebelă câştiga detaşat războiul publicităţii. Dar şi pe cel al confesiunilor TV. Interviul pe care i l-a acordat lui Martin Bashir în cadrul emisiunii Panorama, difuzat pe 20 noiembrie 1995, a fost vizionat de 200 de milioane de telespectatori, în toată lumea. Audienţa record era explicabilă. Şi mărturisirile Dianei erau şocante: nu era sigură că Charles e potrivit pentru a fi rege şi recunoştea infidelitatea ei, dar şi pe cea a lui Charles, care a pus-o în postura de femeie înşelată.

Regina se săturase şi ceruse ca despărţirea să se oficializeze cât mai repede într-un divorţ, lucru realizat, în sfârşit, în 1996. Repudiată de casa regală şi aflată în postura de femeie divorţată cu doi copii, Diana s-a refugiat în braţele unor iubiţi controversaţi, cu origini exotice. Mai întâi, a fost chirurgul Hasnat Khan, urmat de mult mai cunoscutul Dodi Fayed, unicul moştenitor al brandului de magazine de lux Harrods, alături de care, şi-a găsit, în mod tragic, sfârşitul.

Cu Dodi Al-Fayed, în 1997, în timpul unei vacanţe în Portofino

Pe 31 august 1997, o lume întreagă o plângea pe cea care dezvăluia că vrea să fie mai degrabă regina inimilor decât cea a Marii Britanii şi-i ura pe singurii care nu păreau afectaţi de tragedie: familia regală.

Aşadar, rebela de la Buckingham câştigase definitiv, prin propria ei moarte, războiul cu Palatul, căci Diana cea oprimată devenea legenda căreia nimeni nu-i mai putea face rău.