Ar fi putut deveni medic, ca părinții lui. Ce l‑a deturnat pe Principele Radu de la o carieră în halat alb?
Crescut printre medici, părea sortit aceleiași lumi. Doar că viața i-a pregătit un alt rol, mult mai complex, în sânul unei familii regale.
Într‑o altă viață, poate că Principele Radu ar fi purtat halatul alb al tatălui său, profesorul doctor René Duda, sau al mamei sale, medicul Gabriela Constandache. Ar fi intrat în spitalele din Iași cu aceeași disciplină cu care, mai târziu, avea să intre în sălile de teatru și apoi în saloanele diplomatice ale Europei. Dar destinul lui nu s‑a scris în limbajul medicinei, ci în cel al scenei și, în cele din urmă, al monarhiei.
În familia Duda, medicina nu era doar profesie, ci tradiție. Tatăl, profesorul doctor René Duda, era o figură respectată a lumii medicale ieșene, iar mama, Gabriela Constandache, își construise cariera tot în halat alb. A văzut de mic cum arată viața unui medic: nopți nedormite, pacienți, decizii grele, dar și respectul profund al comunității. Iar această linie nu s‑a oprit la ei: fratele mai mare al Principelui, doctorul Gabriel Duda, a ales aceeași cale, devenind medic și continuând moștenirea profesională a părinților. Într‑o casă în care discuțiile despre pacienți, responsabilitate și etică medicală erau la ordinea zilei, Radu părea predestinat să urmeze același drum. Doar că destinul lui avea alte planuri.
La Liceul Internat „Costache Negruzzi”, Radu a descoperit scena. A descoperit că poate spune povești, că poate transforma un text în trăire și că poate atinge oamenii altfel decât prin medicină. Așa a ajuns să dea admitere la UNATC, la clasa celebrei Olga Tudorache - o alegere care, pentru familia lui, a fost surprinzătoare.
Anii de teatru au fost pentru el o formă de disciplină la fel de riguroasă ca medicina: repetiții, turnee, roluri complexe, o carieră solidă în teatrele din Suceava, Iași și București. Apoi, în 1996, a venit întâlnirea care i‑a schimbat definitiv destinul: cea cu fiica Regelui Mihai, Principesa Margareta.
Când s‑au cunoscut, în anii ’90, Radu era un actor cu experiență, cu o carieră solidă în teatrele din țară și cu o disciplină profesională care trăda educația primită acasă. Margareta, revenită în România după exil, căuta oameni capabili să construiască, să repare, să dea sens unei instituții care trebuia reinventată. Întâlnirea lor nu a fost doar personală, ci și profesională: două destine care se recunoșteau.
Radu a intrat în viața Principesei cu aceeași rigoare pe care o văzuse la părinții și fratele lui, dar și cu sensibilitatea actorului care știe să asculte, să observe, să interpreteze. Margareta a găsit în el un partener de drum, un om capabil să transforme reprezentarea publică într‑un act de responsabilitate, nu într‑un spectacol. Iar el, la rândul lui, a găsit în Margareta o misiune.
Căsătoria lor, în 1996, nu a fost doar o poveste de iubire, ci și începutul unei colaborări care avea să redefinească rolul Casei Regale în România post‑comunistă. Principele Radu a devenit nu doar ginerele Regelui, ci și unul dintre cei mai activi promotori ai proiectelor Casei Regale: educație, cultură, diplomație, reprezentare publică.
Astăzi, la 66 de ani, Principele Radu este una dintre cele mai vizibile figuri ale Casei Regale a României, un diplomat cultural, un promotor al educației și al valorilor publice. Privind înapoi, pare că drumul său, de la fiu de medici, la actor și apoi la Principe, nu a fost o deviere, ci o evoluție. Medicina i‑ar fi dat o carieră. Însă întâlnirea cu Margareta, prilejuită de actorie, i‑a oferit o schimbare de destin.
FOTO: Casa Regală
