Bucate regale: ce preferințe culinare avea Regele Carol I, crescut în tradiția prusacă
Marile ospețe regale au fastul și dichisul lor, însă, la fel ca noi, și regalii au preferințele lor culinare. Unele dintre acestea se regăsesc în meniurile oficiale, altele nu.
Când Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen a ajuns în Principatele române, era un tânăr neamț de 27 de ani, cu obiceiuri și tabieturi destul de stricte și de austere, potrivit educației prusace primite. El avea o formație militară, ca mai toți prinții și nobilii acelor vremuri, fiind absolvent al unei școli de cadeți din Münster și a Școlii de Artilerie și Geniu din Berlin - deci nu era vreun răsfățat al Curții, având în vedere disciplina din armată și mâncarea de popotă. Ales ca urmare a plebiscitului din 15 aprilie 1866 și cu votul elitelor politice din 10 mai 1866, Karl von Hohenzollern-Sigmaringen a devenit domn al Principatelor.
Primul contact pe care l-a avut cu țara noastră a fost destul de stranie, el călătorind incognito cu trenul până la Budapesta și intrând în țară pe 1/12 mai pe la Orșova și Turnu Severin, de unde a fost preluat cu trăsura de Ion C. Brătianu până la Mogoșoaia. Traseul prin țară, de la Turnu Severin la București, a cuprins orașele Horezu, Râmnicu-Vâlcea, Curtea de Argeș, Câmpulung și Târgoviște, vechiul drum al țării, păstrat mai târziu în memorie drept „Drumul lui Carol”.
După aproape opt ore de călătorie cu trăsura și alte două cu pluta pe Jiu, Carol I a ajuns la Craiova, unde a fost primit cu urale, o ploaie de flori și un mic dejun cu bucate… „înghețate de frigul nopții”.
Însă nu era timp de vizite și de ospețe, venirea lui fiind una secretă, din rațiuni de securitate. Opririle erau foarte scurte, doar pentru schimbarea cailor, cu înnoptare numai la moșia boierilor Golești - a politicianului Dinicu Golescu - și pornire în dimineața următoare spre București. Românii l-au primit pe drum cu pâine și sare, iar la Golești a fost o cină românească, cu vin autohton din belșug.
Șocul cultural
Pe 10/22 mai, Carol I a ajuns la București. După toate formalitățile, convoiul regal ajunge la Mogoșoaia, care avea ulițe noroiase și case modeste - o imagine are trebuie să i se fi părut tare sumbră tânărului principe. Casa cu etaj care îi era destinată ca „palat” și care fusese reședința predecesorului Alexandru Ioan Cuza arăta ca orice altă casă, proprietate a familiei Golescu, doar că avea garda oficială la poartă.
Deși șocul întâlnirii cu societatea slab dezvoltată a României a fost mare, la fel de mare trebuie să fi fost și uimirea de-a vedea ospețele românești. Căci, dacă românii știau să facă ceva mai bine ca oricine, era felul în care își primeau oaspeții, felul în care găteau și multitudinea de bunătăți și licori pe care le puneau pe masă.
O întâmplare relevantă este de la o vizită și la Mânăstirea Sinaia, unde Carol I e întâmpinat de toată lumea, de la călugări la localnici, cu bucurie și ținută festivă, cu toții purtând haine de sărbătoare. Principele asistă la liturghie și decide să ia cina tot în mânăstire, unde e condus într-una dintre camerele austere de oaspeți. Începând cu ora șapte seara se așază la masă, iar viitorul rege și-a notat în memorii: mămăligă, păstrăvi și pui. „Pâine puseseră călătorii cu dânșii, căci prin partea locului nu se găsește nimic”.
Despre Carol I se ştie că mânca foarte puţin şi la ore fixe, dar asta nu înseamnă că preferinţele lui culinare erau la fel de „seci”. Istoricii spun că îi plăcea atât de mult borşul de peşte, încât l-a trimis pe bucătarul lui francez, Papa Gillet, la lipoveni să înveţe să îl facă. Peștele era, bunăoară, de Dunăre, borșul era făcut cu tărâțe și frunze de vișin, iar legumele trebuiau să fie din belșug, cu mult leuștean deasupra.
Bineînţeles că mânca şi vânat, întrucât exista o tradiţie a vânătorii foarte bine dezvoltată la vremea respectivă. Pateul de gâscă şi carnea slabă de pasăre erau, de asemenea, în meniul lui. Şi îşi încheia totdeauna masa cu o prăjitură de la Capșa (Grigore Capșa a primit la scurt timp de la sosirea principelui în țară, onoarea de a se numi furnizor al Curții princiare). În ceea ce priveşte vinurile, însă, preferinţele Regelui erau ceva mai cu pretenţii: Bordeaux, dar şi câteva crame locale, Odobești, Drăgășani și viile Brătianu. Atunci când venea vorba despre bere, Azuga era la mare căutare, cu sortimentele Caraiman și Salvator.
La Castelul Peleș, Regele Carol I lua micul dejun alături de soția sa, Elisabeta, după obișnuita plimbare de dimineață. Își citea corespondența până la 10.30, când începea programul de audiențe în cabinetul său privat.
La ora 13:00 fix i se servea prânzul, iar patru ore mai târziu ceaiul. La ora 20.00 Familia Regală se reunea pentru cină, la care participau uneori și câțiva oaspeți din cercul celor apropiați. Ori de câte ori avea ocazia, Regele Carol I lua dejunul împreună cu fiica sa, Maria, care a murit însă foarte tânără, la nici patru ani.
O nouă carte culinară regală
În curând, Curtea Veche Publishing va aduce în librării a doua ediție a Cărții regale de bucate, semnată de Majestatea Sa Custodele Coroanei.
Prima ediție a volumului, publicată în anul 2010, s-a bucurat de un mare și constant succes de public. În preajma Crăciunului, amatorii artei culinare vor putea să se bucure de această nouă apariție editorială, în care textul și fotografiile sunt aduse la zi.
FOTO: arhiva regală
