Povestea mai puțin știută a lui Mircea Grigore, fiul lui Carol al II-lea și tatăl lui Paul Lambrino

Rodul iubirii interzise dintre Carol al II-lea și Zizi Lambrino a fost, peste ani, mărul discordiei în revendicarea moștenirii regale.

Povestea lui Mircea Grigore Carol Lambrino, primul născut al Regelui Carol al II-lea, începe cu iubirea interzisă dintre tatăl său și mama sa, Ioana Maria Valentina ("Zizi") Lambrino, care se cunoscuseră în 1913 la o petrecere dată de ministrul Alexandru Marghiloman, și cu fuga acestora în toamna lui 1918 la Odessa, pentru o căsătorie rapidă, departe de ochii acuzatori ai Familiei Regale și de toate împotrivirile ce priveau relația lor pătimașă.

Momentul este cât se poate de inoportun, mai ales pentru viitorul rege al României. Căci, în septembrie 1918, teritoriul țării fusese restrâns numai la Moldova, din cauza ocupației germane din Primul Război Mondial, și se așteptau noi mutări pe harta militară. Cu toate acestea, Principele Moștenitor Carol al-II-lea și-a părăsit unitatea militară a cărui comandant era și a fugit la Odessa, ca să se însoare cu iubita sa, Zizi Lambrino, fiică de general și descendentă a unei vechi familii românești.

Familia Regală și decidenții români aflați în refugiul de la Iași au fost șocați de gestul sfidător al moștenitorului Tronului, cu atât mai mult cu cât Constituția și Statutul Casei Regale interziceau moștenitorilor la tron căsătoriile morganatice, adică cu persoane care nu fac parte din dinastiile regale europene - o regulă instituită pe vremea primului rege, Carol I. Iată de ce Regele Ferdinand s-a simțit nevoit să-și pedepsească fiul, trimițându-l în arest pentru 75 de zile la Mănăstirea Neamț - deși ar fi trebuit să înfrunte Curtea Marțială!

Între timp, Ioana Lambrino, pentru care Carol al II-lea ar fi renunțat la orice pretenție la tron, a devenit ținta celor din Familia Regală, care doreau înlăturarea ei cât mai rapid și discret. Iar situația ei devenea, cu fiecare lună care trecea, și mai incertă, până când, într-un final, Familia Regală obține ca mariajul ei să fie anulat printr-o decizie a Tribunalului Ilfov, în ianuarie 1919.

Dar, deși își pusese semnătura pe anularea căsătoriei, Carol al II-lea a continuat relația cu ea, motiv pentru care familia l-a trimis în Ungaria. Și de-acolo a anunțat că vrea să abdice și, într-un gest disperat, s-a împușcat în picior și a amenințat că se sinucide. Pare-se, atunci a aflat că mult iubita lui Zizi era însărcinată.

Povestea se complică și mai mult pe 8 ianuarie 1920, odată cu nașterea fiului lor, Mircea Grigore Carol Lambrino - nelegitim, fiind născut după anularea căsătoriei și nerecunoscut de Carol. Tot ce avea la mână erau doar câteva scrisori semnate de Carol al II-lea, dintre care una care să țină loc de certificat de naștere: „Scumpa mea, Zizi, Rămânând a pleca spre a-mi relua comanda Regimentului pe front, nu se poate ști ce se poate întâmpla. Doresc ca această scrisoare să-ți rămâie ca o recunoaștere din partea mea că sunt părintele copilului care-l vei naște și că niciodată nu am încetat, cu toată anularea căsătoriei noastre, de a mă considera ca soțul tău.”

Chiar și mai-marii vremii au consemnat faptul că băiatul se născuse în decursul „legal” de 300 de zile de la anularea căsătoriei și că nu exista niciun motiv pentru care să nu fie declarat moștenitor de drept. „Datorită inevitabilei nașteri a copilului Ioanei Valentina, am fost forțat de către Rege să mă asigur că acest copil nu va fi înregistrat nicăieri în țară ca fiu legitim al Prințului Moștenitor Carol al României. Am fost forțat să fac o injustiție, să încalc legea și Constituția, făcând din acest copil un copil ilegitim. Este o infamie. Prințul Carol și Ioana Lambrino s-au căsătorit legal la Odessa într-o biserică ortodoxă”, scria premierul Alexandru Vaida Voievod.

În timp ce Carol al II-lea a fost trimis într-o călătorie în jurul lumii și i se caută o soție pe calapodul său, Ioana Lambrino, trimisă forțat la Paris (ca și Ella Filitti, cea dintâi dragoste a lui Carol!), primea vizita unor oficiali, care doreau negocierea tăcerii și dispariției sale și a copilului său din viața viitorului rege. Cele două părți au ajuns la următoarea înțelegere: Zizi Lambrino primea o rentă anuală de 110.000 de franci și se obliga să nu emită nicio pretenție de moștenire nici pe linia averii private, nici pe cea a succesiunii la tron pentru fiul ei. 

Între timp, banii primiți de la Casa Regală i-au permis lui Zizi Lambrino să trăiască Paris și la Cannes, pe Riviera Franceză, fără nici un fel de griji financiare, și de asemenea, să îi asigure o bună educație lui Mircea Grigore Carol.

Mircea Grigore Carol, fiul lui Zizi și al lui Carol al II-lea, a respectat în mare parte înțelegerea dintre mama sa și Casa Regală. Dar după ocuparea României de către trupele sovietice la finele celui de-al doilea război mondial și instaurarea republicii, apoi moartea lui Carol al II-lea în exil, în 1953, Mircea Grigore Carol a dorit să i se recunoască calitatea de fiu al lui Carol al II-lea. Cum Mihai I, șeful Casei Regale, aflat de asemenea în exil, nu era dispus să încalce deciziile mai vechi ale statului român și ale bunicului său, Mircea Grigore Carol a apelat la instanță.

După cel de-al doilea război mondial, odată cu izgonirea forțată a Regelui Mihai, de către sovietici, de pe Tronul României, fără susținerea financiară din partea Casei Regale, situația lui Zizi Lambrino s-a înrăutățit. S-a stins din viață la 11 martie 1953 la Neuilly-sur-Seine, cu o săptămană înainte de moartea lui Carol al II-lea.

Mircea Grigore Carol avea să primească o primă recunoaștere la Lisabona, în 1955. Apoi în Franța, în 1957, de către Marea Britanie, în 1964, iar în România, abia în 2004 - când i-a fost eliberat un nou certificat de naștere cu numele lui Carol al II-lea trecut în dreptul tatălui.

Interesant este că, din dosarul de succesiune realizat după decesul Regelui Carol al-II-lea, la Estoril, Portugalia, pe 4 aprilie 1953, reiese că averea lui a fost împărțită astfel: Regina Elena a primit a primit 210.435 de dolari și titulatura de administrator al averii, iar restul le-a revenit în două părți egale, de câte 315.652 de dolari, Regelui Mihai I și lui Mircea Grigore Carol Lambrino. Totodată, proprietățile din Marea Britanie, Franța și Elveția ale fostului rege au fost împărțite în mod egal între cei doi frați biologici.

Mihai I nu i-a recunoscut însă niciodată titlul de Hohenzollern, pe care Mircea l-a obținut în instanța portugheză, de altfel cei doi fraţi nevorbindu-şi niciodată.

Mircea Grigore Carol a fost căsătorit de trei ori, cu franțuzoaica Helene Nagavitzine (1944-1950), cu englezoaica Jeanne Williams (1960- 977) și cu Antonia Colville (1984-2006), de la primele două soții având câte un fiu: Paul şi, respectiv, Alexandru. După 1990, Paul Lambrino şi soţia sa, Lia Trif, s-au stabilit în România, el afirmând că ar fi succesorul de drept al lui Carol al II-lea, ca prim născut al acestuia. 

Mircea Carol Lambrino s-a întors pentru prima oară în ţară după 65 de ani, în 2005, și a decedat în ianuarie 2006 în urma unui cancer vechi de 20 de ani. Ceremonia funerară a avut loc la Londra, după ritualul ortodox.