Prințesa Mary, singura care i-a ținut partea lui Wallis Simpson, o Meghan a anilor ’30
Fiica Regelui George al V-lea a fost singura care a înțeles-o pe iubita fratelui său, americanca cu două divorțuri la activ pentru care Edward a sacrificat chiar și tronul.
Prințesa Mary de Windsor fost singura fiică a lui George al V-lea și a Mariei de Teck, venind pe lume la Sandringham în 1897 în zilele în care străbunica ei, atotputernica regină Victoria, era încă în viață. Ceilalți copii ai Regelui au fost toți băieți, inclusiv doi viitori regi, Edward (Regele Edward al VIII-lea) și Albert (Regele George al VI-lea), iar copilăria sa a fost marcată de o educație foarte strictă. Poate că acest lucru i-a conferit un caracter descris ca fiind "masculin", combinat cu o timiditate exagerată și o mare pasiune pentru cai.
Tatăl ei a urcat pe tron în 1910, într-o perioadă în care rivalitățile teritoriale generate de epoca imperialistă amenințau stabilitatea Europei. Când a izbucnit Primul Război Mondial, în 1914, Maria a îmbrăcat uniforma de infirmieră și, la fel ca multe alte doamne din aristocrație, a ajutat în spitale și a îngrijit bolnavii. Ea a fost, de asemenea, sursa de inspirație a așa-numitei "cutii a Prințesei Mary", constând în tutun, țigări, o pipă și o brichetă, care a fost trimisă sutelor de tineri de pe front. Când conflictul s-a încheiat, Mary i-a sugerat tatălui ei, Regele George al V-lea, să își continue pregătirea în domeniul sănătății, care la acea vreme era oarecum excentrică. Ea a devenit președinte de onoare al Asociației Infirmierelor din Regatul Unit.
Problema căsătoriei sale a fost, de asemenea, un subiect de preocupare la curte. Ea părea reticentă. Nu se știa că era îndrăgostită, dar anii treceau și nimeni nu dorea ca singura fiică a Regelui să rămână nemăritată. Mai mult, se dorea să se demonstreze că foștii descendenți din Saxa-Coburg erau adevărați Windsor, așa că alesul a fost nimeni altul decât Henry Lascelles, conte de Harewood, un aristocrat bogat care reprezenta ca nimeni altul valorile britanice care trebuiau să fie puse în valoare. Nunta, cu mare pompă, a avut loc pe 28 februarie 1922 la Westminster Abbey. Printre doamnele care o însoțeau pe mireasă se număra tânăra Elizabeth Lyon-Bowes, care câțiva ani mai târziu a devenit Regină și a intrat în istorie ca Regina-Mamă.
Wallis Simpson, mărul discordiei la Palat
Prințesa Mary de Windsor și soțul său, Henry, au fost implicați îndeaproape în "criza dinastică" care a izbucnit odată cu aventura amoroasă a fratelui ei, Edward cu americanca Wallis Simpson. Prințesa Mary a fost singura care și-a susținut fratele - alături de Winston Churchill - atunci când acesta a amenințat că va abdica dacă mariajul său și al lui Wallis nu va fi acceptat și dacă ea nu va putea fi regină.
De două ori divorțată - prima oară după un an de căsnicie cu pilotul Earl Winfield Spencer Jr., care era alcoolic, și a doua oară după 9 ani de mariaj cu comerciantul Ernest Simpson (un divorț încă nepronunțat) - Wallis Simpson nu era văzut deloc cu ochi buni la Curtea Regală, mai ales că o îndepărtase de lângă Edward pe Lady Furness, care era până atunci iubita lui și care le făcuse cunonștință, chiar în timp ce aceasta era plecată din țară.
Relația lui Edward cu Wallis Simpson a lovit puternic relația și așa slabă cu tatăl său. Și, deși Regele și Regina au întâlnit-o pe doamna Simpson la Palatul Buckingham în 1935, mai târziu ei au refuzat s-o mai primească. Însă Edward părea orbit de această Wallis Simpson, pentru care ar fi sacrificat totul, chiar și tronul.
Cum Regele George al V-lea a murit pe 20 ianuarie 1936, Prințul Edward i-a succedat la tron ca regele Edward al VIII-lea. A doua zi a rupt protocolul regal privind proclamarea propriei ascensiuni la tron de la fereastră, având-o alături pe mult iubita lui Wallis Simpson, care era încă o femeie căsătorită. Situația a continuat să fie complicată pentru cei doi și după ce Edward l-a anunțat pe premier că ar vrea să se căsătorească, după ce Wallis va fi liberă din nou. Numai că premierul Baldwin l-a informat pe rege că supușii săi ar considera căsătoria moral inacceptabilă, deoarece recăsătoria, atât timp cât fostul soț este în viață, este în opoziție cu Biserica Anglicană, iar oamenii n-o vor tolera pe Wallis ca regină.
Abdicarea lui Edward al VIII-lea
Și iată cum, în decembrie, Regele Edward își anunța abdicarea la microfonul BBC, lăsând coroana în mâinile fratelui său, Albert, devenit Regele George al VI-lea.
Prințesa Mary, aflată între opoziția familiei și compasiunea pe care o avea pentru Edward, a ales să-i țină partea lui și lui Wallis Simpson, pentru că înțelegea că oamenii ar trebui să se căsătorească numai din dragoste, nu forțat, așa cum o făcuse ea.
De altfel, ea și contele Lascelles, reîntorși de la Viena, unde locuiseră câțiva ani, s-au stabilit Harewood House, din Yorkshire, de unde Prințesa Mary îi trimitea scrisori de încurajare fratelui ei, Edward și era singura membră a Familiei Regale care îi lua apărarea lui Wallis. Iar, după ce războiul s-a încheiat în 1945 și când idila și ulterior căsătoria tinerei sale nepoate, Elisabeta (viitoarea Regină Elisabeta a II-a), cu Philip Mountbatten au devenit oficiale, ea a refuzat să participe la nuntă, "ofensată" de faptul că Edward nu fusese invitat.
Unii spun că Prințesa Mary era nefericită în căsnicia ei, dar că s-a consolat cu alegerea făcută și a ales să trăiască în mod cordial cu contele Henry Lascelles.
După moartea fratelui său George și proclamarea Elisabetei ca suverană în 1952, Prințesa Mary și-a intensificat îndatoririle în slujba Coroanei. A murit în 1965, în timp ce se plimba cu nepoții ei în grădinile reședinței sale. Este înmormântată în mausoleul familiei Lascelles de la Harewood, și nu în cel de la Windsor, cum s-ar fi cuvenit, la dorința ei de-a fi departe de cei pe care îi considera ipocriți.
