Cum a riscat și a câștigat William cu Kate. Pariu riscant pe o avere de milioane și lecțiile trecutului
Prințul William a ales să se căsătorească cu Kate Middleton fără un acord prenupțial, viitorul rege dorind să își pună încrederea în relația lor, în loc să caute garanții financiare, în ciuda istoricului dureros al divorțurilor din cadrul familiei regale.
William și Kate s-au căsătorit la Westminster Abbey, pe 29 aprilie 2011, în urma anunțului logodnei lor din noiembrie 2010.
Decizia lor de a nu încheia un acord financiar cu caracter obligatoriu din punct de vedere juridic a atras atenția, având în vedere statutul lui William de viitor monarh și destrămarea costisitoare a căsniciei părinților săi, Charles și Diana.
O sursă din cercurile regale a declarat pentru RadarOnline că „pentru William, căsătoria cu Catherine nu a fost niciodată privită ca o negociere financiară. Își petrecuse o mare parte a copilăriei asistând la consecințele destrămării unei căsnicii regale și era hotărât ca propria sa relație să înceapă pe baze complet diferite. Ideea de a sta la masă cu avocați pentru a stabili ce s-ar întâmpla în cazul unei separări ar fi fost în totală contradicție cu angajamentul pe care dorea să și-l ia”.
„William înțelegea mai bine decât aproape oricine ce ar putea însemna un divorț pentru o persoană aflată în poziția sa. Fusese martor la presiunile enorme exercitate asupra părinților săi, la resentimentele care au însoțit separarea lor și la efectul devastator pe care aceasta l-a avut asupra familiei. În loc să-l facă mai reticent față de căsătorie, acele experiențe par să-i fi întărit hotărârea de a aborda lucrurile altfel.”
Sursa a continuat: „Catherine nu era o persoană pe care William o cunoscuse în urma unei idile fulgerătoare sau a unei prezentări aranjate cu grijă. Se cunoșteau de ani de zile, trecuseră prin momente dificile, petrecuseră timp separați și, în cele din urmă, au decis că vor să-și construiască viitorul împreună. Până în momentul logodnei, William văzuse deja cum reacționa Catherine la presiunile statutului său. Acest parcurs comun a oferit relației lor o fundație bazată pe mult mai mult decât statutul regal sau securitatea financiară”.
„Există, de asemenea, o distincție importantă între protejarea bunurilor monarhiei și protejarea averii personale a lui William. O mare parte din ceea ce oamenii asociază cu bogăția regală nu înseamnă doar bani depuși în contul bancar al unei persoane. Proprietățile regale, averile moștenite și activele instituționale pot implica aranjamente juridice foarte diferite. Ideea că Catherine ar putea revendica automat o parte din tot ceea ce ține de Coroană ar reprezenta o înțelegere greșită a modului în care funcționează aceste aranjamente.”
Într-adevăr, atunci când William i-a cerut lui Catherine să-și încredințeze viitorul în mâinile lui, mesajul transmis ar fi fost cu totul altul dacă ar fi insistat, în același timp, să negocieze consecințele financiare ale unui eventual eșec al căsniciei.
„Este izbitor faptul că William a crescut înconjurat de exemple de relații regale care s-au încheiat nefericit și totuși a abordat propria căsnicie cu atâta încredere. Nu era inconștient de riscuri. Pur și simplu credea că el și Catherine dovediseră deja răbdarea, înțelegerea și loialitatea necesare pentru a construi ceva durabil”, continuă sursa regală citată de RadarOnline.
Divorțul părinților și consecințele pentru Charles
Nici părinții lui William, Charles și Diana, nu au semnat un acord prenupțial înainte de nunta lor din 29 iulie 1981. Au semnat, însă, un acord de divorț în 1996, după ani de separare și negocieri. În urma acestuia, Diana ar fi primit o sumă forfetară de aproximativ 17 milioane de lire sterline, potrivit relatărilor din acele vremuri. Charles urma să îi asigure și fonduri pentru întreținerea personalului și funcționarea biroului său. În plus, cei doi au convenit să împartă responsabilitățile parentale pentru William și Harry și au acceptat să nu dezvăluie public detaliile înțelegerii financiare și ale divorțului.
