Cum se mănâncă la Palat? „Cartea de meniuri” conține mai puțin caviar și foie gras, mai mult somon și carne de cerb
Plăceri culinare regale și rutine în bucătăria de la Buckingham, „ca în Downtown Abbey”.
Preferințele gastronomice ale familiilor regale au stârnit întotdeauna interes. De la pasiunea Regelui Juan Carlos pentru carnea roșie la dieta sănătoasă și echilibrată a Reginei Letizia, trecând prin gusturile simple ale regretatei Regine Elisabeta a II-a a Angliei, bucătăriile palatelor au trebuit să se adapteze cerințelor monarhilor de-a lungul anilor.
În cazul Familiei Regale britanice, schimbarea generațională de după moartea reginei longevive a adus cu sine și o schimbare în meniul de la Buckingham. Se știe, într-adevăr, că Charles al III-lea acordă prioritate produselor ecologice și rețetelor sănătoase. Dar cum este, de fapt, să gătești pentru regi? Un bucătar care a lucrat mai bine de un deceniu pentru familia Windsor ne dezvăluie secretele.
Așa funcționează bucătăria de la Buckingham
Cu o logistică aproape militară și o echipă copleșitoare, bucătăria de la Buckingham funcționează la capacitate maximă pentru a aproviziona sute de persoane în diferite clădiri ale Palatului. Darren McGrady, care a fost bucătar personal al Familiei Regale între 1980 și 1990, a descris situația astfel într-un interviu pentru „Heart Bingo”: „Casa Regală era o operațiune uriașă. Când eram acolo, aveam 300 de angajați”, își amintește el.
După cum își amintește McGrady, echipa de bucătari pregătea mai multe meniuri diferite pe zi, atât pentru familia Windsor, cât și pentru personalul care lucra la Palat. „Bucătăria deservea și personalul, cu cinci săli de mese diferite. Era ca în „Downton Abbey”: era sala de mese a servitorilor, camera majordomului, sala de mese a funcționarilor, cea a înalților funcționari, cea a casei regale și, în cele din urmă, sala de mese regală”.
„Cartea de meniuri” a Reginei Elisabeta a II-a
În ciuda amplorii operațiunii, Regina Elisabeta a II-a își gestiona alimentația cu o disciplină spartană. Nu era loc pentru improvizații. În fiecare săptămână, suverana primea un instrument esențial pentru organizarea palatului. „Regina avea o carte de meniuri legată în piele roșie. Îi sugeram meniurile cu trei zile înainte, pentru a ne putea pregăti corespunzător. Ea își alegea felurile de mâncare, cu excepția banchetelor de stat, caz în care Ministerul Afacerilor Externe putea interveni pentru a se asigura că felurile de mâncare erau adecvate din punct de vedere cultural pentru demnitarii în vizită”, explică bucătarul-șef.
Fostul angajat o descrie pe Elisabeta ca având gusturi simple, care se bucura să-și delecteze oaspeții cu produse locale de calitate, dincolo de luxul de așteptat într-o sală de mese regală: „Deși avea acces la produse de lux precum caviarul și foie gras, reginei îi plăcea să pună în valoare produsele autohtone britanice, precum somonul din râul Dee sau carnea de cerb de la Sandringham”, spune el în interviu.
În plus, regina nu era adeptă a dietelor restrictive sau a tendințelor alimentare moderne, o poziție la care oaspeții ei trebuiau să se adapteze. „Apela întotdeauna la produse locale: potârniche sau carne de cerb din Sandringham, cocoș de munte din Balmoral... În cei 11 ani petrecuți alături de regină, nu am avut niciun oaspete vegetarian, celiac sau intolerant la lactoză”, mărturisește McGrady cu o oarecare nostalgie. În plus, el precizează clar că la masa regală nu se acceptau pretenții: „Dacă luai cina cu regina, mâncai același lucru ca ea. Dacă nu-ți plăcea, te opreai la un McDonald's în drum spre casă”.
Orele de masă la Palatul Buckingham
Deși avea la dispoziție o întreagă echipă gata să o ajute oricând era nevoie, Regina Elisabeta respecta o rutină strictă în ceea ce privește mesele, așa că nu era obișnuită să mănânce ceva între mese: „Orele de masă erau fixe. Regina era foarte strictă și disciplinată. Contrar credinței populare, nu cerea niciodată mâncare la ore nepotrivite. Aveau meniuri stabilite, iar dacă doreau ceva între mese, în camerele lor se găseau întotdeauna fructe sau bomboane”, povestește McGrady.
Bucătarul dezvăluie că mama Regelui Charles al III-lea lua micul dejun întotdeauna la ora 9 dimineața. O făcea în camera ei și nu apela de obicei la serviciile echipei de bucătari: „Își servea cereale dintr-un recipient de plastic, de obicei Special K, deși erau 20 de bucătari disponibili să-i gătească orice”.
Dacă ceva putea sparge rigiditatea reginei, acela era ceva dulce. Ciocolata neagră era marea ei slăbiciune. „Îi plăceau dulciurile și adora ciocolata neagră, mai ales cea cu peste 60% cacao”, dezvăluie bucătarul pentru „Heart Bingo”. „Orice desert cu ciocolată din meniu era sigur că îl alegea. Tortul ei de ziua de naștere era un tort cu ganache de ciocolată, preparat în fiecare an după aceeași rețetă, o rețetă care datează de pe vremea bucătarului Reginei Victoria”.
Darren McGrady descrie, de asemenea, modul în care logistica se schimba radical în funcție de reședința regală și de persoana care făcea comanda. Astfel, el povestește o întâmplare care ilustrează birocrația greoaie de la Buckingham, în contrast cu viața mai relaxată din alte reședințe. Conform relatării sale, dacă Prințul William cerea o înghețată la Palatul Buckingham, „regina apăsa un buton, venea pajul, cerea înghețata și se punea în mișcare un lanț lung: șeful bucătăriei, patiserul, cămara de argintărie, cămara de sticlărie, camera de lenjerie. În cele din urmă, 20 de minute mai târziu, Prințului William i se servea înghețata de casă”.
Acest protocol contrasta cu anii pe care Darren McGrady i-a petrecut servindu-i pe Charles și pe Prințesa Diana la Palatul Kensington. „La Kensington, atmosfera era mult mai relaxată. Prințul William intra în bucătărie și spunea: «Darren, îmi dai puțină înghețată de ciocolată, te rog?». Eu îi răspundeam: «Servește-te». El lua o înghețată Häagen-Dazs cu ciocolată și bucățele de ciocolată, care era preferata lui, o deschidea și se așeza pe pervazul ferestrei să o mănânce. Totul era mult mai liniștit”.
FOTO: Casa Regală britanică, Getty Images
