Din văduvă sărmană, cu doi copii, a ajuns direct pe tron! „Regina Albă” i-a sucit mințile regelui… refuzând să facă sex cu el
A rămas văduvă, avea doi copii, nu dispunea de o avere impresionantă și nici nu provenea dintr-o familie suficient de puternică pentru a visa vreun destin decent. Și totuși, în numai trei săptămâni, Elizabeth Woodville a trecut de la statutul de mamă singură la cel de soție a regelui.
În Anglia secolului al XV-lea, când Coroana era disputată cu sabia, iar căsătoriile se încheiau mai degrabă cu diplomație decât cu fluturi în stomac, Elizabeth Woodville a reușit o performanță care a scandalizat Curtea Regală. L-a făcut pe Edward al IV-lea să uite de alianțele politice, de miresele străine atent selecționate și, mai ales, de propria reputație de cuceritor neobosit.
Elizabeth nu era tocmai candidata ideală pentru un tron. Era cu cinci ani mai în vârstă decât regele, văduvă și mamă a doi băieți din prima căsătorie, cu Sir John Grey, mort pe câmpul de luptă. Într-o epocă în care prințesele erau crescute pentru a deveni instrumente ale diplomației, o femeie care venea la pachet cu doi copii și o familie fără mare influență politică nu părea deloc o partidă potrivită pentru suveranul Angliei. Dar Edward avea să descopere că unele reguli sunt făcute… pentru a fi încălcate.
Frumusețea care l-a făcut pe rege să uite de toate planurile
Elizabeth era descrisă de contemporani drept o femeie înaltă, cu păr blond strălucitor, piele foarte deschisă și ochi hipnotizanți. Unele relatări îi comparau privirea cu cea a unui râs, altele vorbeau despre ochi de dragon. Nu știm cât era admirație sinceră și cât era literatură de curte, dar cert este că reputația frumuseții sale a traversat secolele.
Legenda spune că întâlnirea decisivă cu Edward a avut loc sub un stejar, unde Elizabeth ar fi așteptat să-i iasă în cale pentru a-i cere ajutorul în rezolvarea unor probleme legate de moștenirea primului soț. Regele, obișnuit să obțină tot ce-și dorea, ar fi fost cucerit pe loc.
Numai că Elizabeth nu s-a grăbit să-i intre în grații. În unele versiuni ale poveștii, Edward i-a propus să-i devină amantă, însă văduva l-a refuzat categoric. Iar refuzul, în loc să-i stingă interesul, i-a alimentat și mai tare pasiunea. Practic, într-o vreme în care un rege nu era obișnuit să audă cuvântul „nu”, Elizabeth a descoperit că acesta putea fi cel mai eficient instrument de seducție.
Trei săptămâni de la văduvie la Coroană!
Povestea capătă proporții spectaculoase în relatările romantizate despre relația celor doi. Edward a insistat să o cucerească, iar Elizabeth a refuzat să-i devină amantă, cerându-i, în schimb, o căsătorie legitimă. În unele versiuni, femeia ar fi amenințat chiar că își va lua viața dacă regele nu îi respectă onoarea.
Există și variante mult mai întunecate ale legendei, în care Edward a recurs la amenințări cu un pumnal pentru a o constrânge. Sunt însă relatări dramatice, a căror veridicitate este contestată de istorici.
Ce știm sigur este că Edward al IV-lea și Elizabeth Woodville s-au căsătorit în secret, la 1 mai 1464, într-o capelă de la reședința familiei ei din Northamptonshire. Regele alesese iubirea în detrimentul calculelor politice, iar Curtea avea să afle curând că suveranul își găsise deja mireasa.
Regele, amanta însărcinată și un consilier furios
Numai că povestea nu era chiar un basm cu final fericit. Edward avea reputația unui mare cuceritor, iar zvonurile spuneau că una dintre fostele sale amante era însărcinată chiar în perioada în care el se căsătorea cu Elizabeth, cea care a primit ulterior numele de „Regina Albă”, după simbolul Casei de York, trandafirul alb. O mică problemă de familie, cum s-ar spune, numai că familia era întregul regat!
Mai grav, Richard Neville, conte de Warwick, supranumit „Făcătorul de Regi”, pregătise deja o căsătorie diplomatică pentru Edward cu o prințesă franceză. Planurile erau aproape încheiate, iar alianța urma să consolideze poziția Angliei. Numai că regele a anunțat, senin, că nu mai avea nevoie de mireasă: era deja însurat!
Pentru Warwick, vestea a fost o umilință politică de proporții. Elizabeth nu devenise doar soția regelui, ci și femeia care îi dăduse peste cap strategia diplomatică. Iar resentimentele sale aveau să se transforme într-o ostilitate tot mai periculoasă față de cuplul regal.
