Ducesa delicios de decadentă! A fost metresa Regelui Charles, iar promiscuitatea sa a transformat Curtea Angliei într-un carusel de sex, gelozie și trădări
Este o femeie care a zguduit în epoca sa monarhia britanică prin frumusețe, ambiție, bani, favoruri regale, copii cu regele, rivale și o reputație care a scandalizat până și o curte deloc pudică.
Barbara Villiers (1640-1709) amanta Regelui Charles al II-lea. Pictură din 1670 de John Wright, Profimedia
Frumoasă, temperamentală, extravagantă și aproape imposibil de controlat, Barbara Villiers, Ducesă de Cleveland, a fost una dintre femeile care au definit epoca libertină a Regelui Charles al II-lea.
Royal Museums Greenwich spune chiar că Barbara a ajuns să simbolizeze „excesul și promiscuitatea” Curții Restaurației. Iar reputația nu s-a născut din nimic: deși era căsătorită, a devenit metresa regelui, i-a dăruit mai mulți copii și, în același timp, a fost asociată cu alți amanți. Într-o epocă în care adulterul feminin putea distruge o femeie, Barbara a reușit performanța uluitoare de a transforma scandalul într-o formă de putere.
Născută în 1640 într-o familie regalistă, Barbara era încă foarte tânără când a intrat în cercurile aristocratice londoneze.
În 1659 s-a căsătorit cu Roger Palmer, un bărbat descris drept mult mai liniștit și religios decât soția lui vulcanică. Mariajul n-a cumințit-o. În timpul exilului viitorului Charles al II-lea, Barbara și soțul său au ajuns la Haga, unde l-au susținut pe moștenitorul Stuart. Potrivit relatărilor biografice, în scurt timp Barbara și Charles deveniseră amanți. După restaurarea monarhiei în 1660, legătura lor nu numai că a continuat, dar a devenit practic imposibil de ascuns.
Adevăratul spectacol a început însă după căsătoria regelui cu Catherine de Braganza
Charles nu avea nici cea mai mică intenție să renunțe la Barbara, iar amanta nu avea de gând să dispară discret în culisele Palatului.
Regele a impus chiar numirea ei în anturajul reginei, în ciuda opoziției lui Catherine. Charles și-a continuat fățiș aventura, iar Barbara i-a mai născut un copil. Era o umilință publică pentru regină și demonstrația supremă a puterii pe care metresa o dobândise asupra suveranului.
Și Barbara știa foarte bine să-și exploateze poziția
Își etala bijuteriile și decolteurile, apărea în portrete somptuoase și devenise una dintre cele mai recognoscibile femei ale Angliei. Sir Peter Lely a pictat-o chiar în chip de zeiță a războiului, într-unul dintre faimoasele portrete ale frumuseților de la Windsor.
Influența ei depășea însă dormitorul regal: era căutată de cei care doreau acces la rege și intervenea în jocurile de putere de la Curte. Historic UK consemnează că putea apărea la teatru purtând bijuterii evaluate la 30.000 de lire și putea pierde la jocuri de noroc sume la fel de amețitoare, datoriile fiind apoi acoperite de rege.
Numai că femeia care îl împărțea pe Charles cu regina nu era deloc dispusă să-l împartă liniștită cu alte metrese. Apariția tinerei și superbei Frances Stuart a aprins geloziile Curții, iar Charles a devenit fascinat de noua frumusețe.
Barbara ar fi contribuit la compromiterea rivalei sale, în timp ce regele încerca zadarnic să o cucerească.
Mai târziu aveau să apară alte femei, între care celebra actriță Nell Gwyn și franțuzoaica Louise de Kéroualle. Dormitorul regelui devenise aproape o extensie a politicii de Curte, iar amantele concurau pentru bani, rang, influență și atenția suveranului.
Partea delicioasă a poveștii este că Barbara însăși nu se considera obligată la fidelitate
Sursele îi atribuie mai mulți amanți, iar printre bărbații legați de numele ei s-a aflat și tânărul John Churchill, viitorul Duce de Marlborough.
Reputația sexuală a Barbarei ajunsese atât de cunoscută încât diaristul Samuel Pepys, mare consumator al bârfelor de la Curte, scria despre ea cu o fascinație aproape obsesivă. Royal Museums Greenwich notează că siguranța sexuală afișată de Barbara și reputația ei în dormitor ajunseseră să rivalizeze chiar cu cele ale regelui.
Relația cu Charles a fost însă mult mai mult decât o aventură trecătoare
Barbara i-a născut regelui șase copii pe care acesta i-a recunoscut, deși paternitatea unuia dintre ei a fost contestată, iar legătura lor a rezistat ani întregi printre certuri, împăcări și alte aventuri.
Charles i-a oferit bani, proprietăți și titluri, iar în 1670 Barbara a devenit Ducesă de Cleveland.
Influența ei a început treptat să scadă, dar urma lăsată asupra dinastiei Stuart a rămas: descendenții ei au intrat în cele mai înalte cercuri ale aristocrației britanice. Royal Collection consemnează, de pildă, că unul dintre fiii lui Charles al II-lea și ai Ducesei de Cleveland avea să dețină ulterior Frogmore House.
Barbara a supraviețuit regelui cu aproape un sfert de secol
Charles al II-lea a murit în 1685, iar fosta sa favorită, împovărată în cele din urmă și de uriașe datorii la jocurile de noroc, a murit în 1709. Însă legenda ei a supraviețuit mult mai bine decât averea.
A rămas femeia pe care unii contemporani o detestau, alții o doreau, iar regele a răsfățat-o ani la rând.
Într-o Curte despre care chiar contemporanii scriau că era dominată de băutură și desfrâu, Barbara Villiers a reușit performanța de a deveni unul dintre cele mai spectaculoase simboluri ale excesului.
Nu fusese regină și nu avea coroană, dar pentru o bună bucată din domnia lui Charles al II-lea, metresa sa a avut ceva aproape la fel de seducător: acces la urechea regelui, bani, rang și libertatea scandaloasă de a trăi după propriile reguli.
Foto: Profimedia
