Fiica cea mare a Reginei Maria, o viață de roman: iubire regală nefericită, divorț și relații scandaloase cu bărbați mai tineri
Principesa Elisabeta a fost fiica cea mai mare a Reginei Maria și a Regelui Ferdinand. Rebelă și nonconformistă, aceasta a rămas în istorie ca având și cel mai scandalos destin amoros dintre cele trei fiice ale regelui român.
"A fost cel mai misterios copil al meu”, scria despre ea legendara Regină Maria. Fire retrasă și capricioasă, Elisabeta nu se afla în relații bune cu aproape nici un membru al familiei sale, iar tristețea și autoizolarea ei erau în totală opoziție cu exuberanța și vioiciunea mamei sale.
Nu dăruiește niciodată nimănui nimic, nici dragoste, nici timp, nici atenție. Trăiește numai pentru ea și totuși se ascunde în ea un fond foarte bun. Trăiește ruptă de realitate și aleargă după himere, vrea să fie întotdeauna admirată și compătimită ca o neînțeleasă. N-ai cum s-o faci fericită, orice ai face, pentru că nu e nici urmă de fericire în sufletul ei, continua regina, în jurnalul ei, portretul fiicei sale cele mari.
Considerată cea mai frumoasă dintre principesele române, Elisabeta flirta fără rușine cu bărbații din anturajul ei (chiar și cu soțul surorii sale mai mici, Maria), spre indignarea Reginei Maria, care spera să o căsătorească cu unul dintre prinții moștenitori ai țărilor din Peninsula Balcanică. A fost pe-aproape, căci cel care a pețit-o a fost viitorul rege al Greciei.
Într-adevăr, mariajul Elisabetei a României cu prințul moștenitor George al II-lea al Greciei a fost unul dintre acele mariaje regale tipice începutului de secol XX: avantajos dinastic, elegant la exterior, dar profund nefericit în realitate. Fiica reginei l-a acceptat pe principele grec pentru că avea deja o vârstă înaintată pentru a mai aștepta o partidă mai bună, și anume 26 de ani. Imediat după nunta lor din din 1921, cei doi au început să petreacă din ce în ce mai mult timp separat, iar sursele din acele timpuri descria cuplul ca fiind „politic căsătorit, emoțional distant”. Evident că din această căsnicie nefericită nu au rezultat copii, iar pentru o căsătorie regală, acesta era un eșec major, deoarece asigurarea succesiunii era vitală. Inevitabilul, adică divorțul, s-a petrecut în 1935 din cauza lipsei unei vieți conjugale reale.
După întoarcerea în România, fosta regină a Greciei și-a construit reputația de prințesă extravagantă și puțin preocupată de convențiile morale ale epocii. A fost asociată cu mai mulți admiratori, având inclusiv relații considerate nepotrivite pentru statutul ei, de obicei cu bărbați mai tineri decât ea, lucru considerat scandalos pentru o fostă regină și prințesă.
Anumite surse susțin că, după divorț, Elisabeta ar fi avut legături sentimentale cu persoane bogate din cercurile regale grecești, inclusiv oameni de afaceri cu dare de mână.
În primăvara anului 1947, principesa primea o telegramă prin care era anunțată de moartea fostului soț, Regele George al II-lea. În cartea sa de memorii de mai târziu, Principele Nicolae scria că Elisabeta îi povestise cât de mult plânsese la aflarea veștii, „de parcă l-ar mai fi iubit pe prinț”. „Enigmatica noastră Elisabeta ne contraria pe toți încă o dată!”.
Fără să se mai căsătorească vreodată, Principesa Elisabeta a murit în exil, la 15 noiembrie 1956, la vârstă de 62 de ani, și a fost înmormântată pe Riviera franceză.
Foto: Profimedia, Historia
