Interes în creștere pentru „rezerva” Sverre Magnus. Prințul seamănă cu străbunicul său
Fiul cel mic al prinților Haakon și Mette-Marit îl aduce pe Regele Olav al V-lea înapoi în prezent.
La fel ca în cazul altor prinți născuți după moștenitorul tronului, și Sverre Magnus a trecut până acum aproape neobservat. În timp ce toate reflectoarele și atenția presei au fost concentrate în ultimii douăzeci de ani asupra surorii sale mai mari, Prințesa Ingrid Alexandra, care va fi prima femeie care va deveni șef de stat în Norvegia modernă, Prințul Sverre, prin propria sa poziție în linia de succesiune, nu a generat niciodată mari așteptări.
Cu toate acestea, toate acestea s-au schimbat în ultimele săptămâni, când apariția sa la nunta mătușii sale, Prințesa Marta Luisa, a făcut diferența. Cu libertatea celor care nu sunt destinați să poarte coroana, Prințul Sverre Magnus a participat la nuntă împreună cu prietena sa, Amalie Giæver Macleod, iar apoi a părăsit casa părinților săi, prinții Haakon și Mette-Marit, pentru a încerca o nouă viață departe de Palatul Regal.
În plus față de aceste evoluții, într-o perioadă de controverse în jurul Familiei Regale Norvegiene, nostalgia vremurilor mai liniștite în regat prinde contur, iar presa locală a constatat că Prințul Sverre Magnus seamănă acum fizic izbitor cu unul dintre cei mai populari regi din istorie, străbunicul său, Regele Olav al V-lea.
Nepotul Regelui Harald și al Reginei Sonja nu are o agendă oficială și participă doar ad-hoc la angajamentele instituționale ale familiei, motiv pentru care, la vârsta de 19 ani, aspectul său fizic se schimbă la fiecare apariție și seamănă tot mai mult cu cel pe care îl numeau Folkekongen sau „regele poporului”. Acesta era tatăl Regelui Harald, un bărbat blond, cu ochi albaștri și o statură vikingă în aparență, căci Regele Olav era fiul unui prinț danez și al unei prințese britanice, ceea ce înseamnă că nu avea sânge norvegian în vene. Cu toate acestea, activitatea sa ca prinț moștenitor și apoi domnia sa, între 1957 și 1991, au făcut din el un rege foarte iubit într-o Norvegie care alesese un guvern monarhic în urma unui plebiscit în timpul tatălui său, Haakon al VII-lea.
În această perioadă complexă pentru Familia Regală norvegiană, cu cea de-a doua nuntă a Prințesei Marta Luisa și cu complicațiile generate de „afacerea Marius”, s-au înmulțit articolele de opinie în principalele ziare ale țării care se întreabă ce ar fi făcut Regele Olav, în calitate de șef al familiei.
Regele Olav, regele văduv
Olav al V-lea, în afară de rezistența sa activă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a devenit popular ca un om obișnuit, care studiase la o școală publică, care se deplasa fără escortă, care nu dorea să folosească mașini oficiale și pentru care regulile, obiceiurile și obiceiurile erau foarte importante. Pe scurt, a intrat în istorie ca un om nobil și strict, motiv pentru care a avut nevoie de zece ani și a căutat sprijinul parlamentului, dar și al opoziției pentru a accepta căsătoria fiului său, Harald, cu o femeie care nu avea sânge domnesc, Sonja. În prezent, căsătoriile morganatice (două persoane de rang inegal) sunt o regulă, dar nu erau în anii 1960.
Viața regelui Olav nu a fost una ușoară, chiar dacă s-a născut la reședința regală de la Sandringham, deoarece a fost singurul copil născut de Maud de Wales, fiica moștenitorului coroanei britanice care avea să devină Edward al VII-lea al Regatului Unit. Mama sa, prințesa Maud, s-a căsătorit cu prințul Charles al Danemarcei (al doilea fiu al regelui Frederick al VIII-lea) la Palatul Buckingham și au avut un singur fiu, prințul Olav, care avea doi ani când tatăl său a fost ales Rege al Norvegiei nou independente și întreaga familie s-a mutat la Oslo pentru a prelua conducerea statului.
Când a început cel de-al Doilea Război Mondial, Olav era deja un prinț moștenitor activ, căsătorit cu Martha a Suediei și tatăl a trei copii: Harald, Astrid și Ragnhild. Confruntați cu avansul Germaniei lui Hitler, tatăl și fiul, Haakon al VIII-lea și Olav, au încercat să reziste, dar au sfârșit prin a evada împreună cu câțiva membri ai parlamentului pentru a înființa un guvern legitim în exil. După încheierea războiului, Familia Regală s-a întors în țară în 1945. Soția sa, Prințesa Marta Luisa, a murit de cancer în 1954, o pierdere din care nu și-a revenit niciodată (nici fiul său Harald, care a povestit acest lucru în memoriile sale), iar el a urcat pe tron în 1957 ca rege văduv.
Viitorul lui Sverre, în umbra unui prinț de altădată
Este posibil ca interesul pentru figura lui Sverre Magnus și încercarea oficială de a menține o poziție discretă să fie parțial motivate de problemele generate de fratele său mai mare, Marius Borg, implicat în mai multe anchete judiciare și cu patru persoane care îl acuză de violență fizică și psihologică, daune materiale, amenințări și încălcarea unei hotărâri judecătorești care a condus la o a doua arestare de către poliție. În timp ce avocatul său apărător încearcă să stingă incendiile, iar instituția nu s-a pronunțat pe această temă, membrii Casei Regale, inclusiv mama sa, prințesa Mette-Marit, rămân tăcuți. În acest context, la începutul lunii septembrie a fost anunțat că Prințul Sverre s-a mutat la Trondheim, unde se va angaja și va rămâne până la Crăciun.
În acest moment, planurile sale sunt ținute secrete, este posibil să fie o mutare permanentă sau să fie doar o perioadă sabatică înainte de a intra la universitate, ceea ce presa norvegiană Dagbladet a putut să confirme este că prietena sa, Amalie Giæver Macleod, lucrează în zonă de ceva timp.
FOTO: Profimedia, Casa Regală norvegiană
