Regina care l-a umilit pe Regele Angliei, culcându-se cu dușmanul lui. Alături de amant, a pornit războiul pentru tron

A fost fiica unuia dintre cei mai puternici regi ai Franței și soția unui rege al Angliei, dar Isabella a Franței nu avea să accepte niciodată să joace un rol decorativ la curte.

Născută în 1295, fiica Regelui Filip al IV-lea al Franței a fost căsătorită încă din adolescență cu Eduard al II-lea al Angliei. Ceea ce trebuia să fie o alianță dinastică menită să apropie două mari puteri europene s-a transformat însă într-o căsnicie plină de tensiuni, rivalități și umilințe.

Eduard era renumit pentru atașamentul său față de favoriții săi, iar primul mare rival al Isabellei a fost Piers Gaveston.

Nobilul avea o asemenea influență asupra regelui încât a devenit detestat de aristocrația engleză. Relația dintre Eduard și Gaveston a fost atât de apropiată, încât de-a lungul secolelor au apărut speculații privind natura ei sexuală, însă nu există dovezi suficiente pentru a afirma că cei doi au fost amanți. Pentru Isabella, însă, problema era clară: soțul ei acorda altui bărbat o influență și o atenție care o făceau să pară aproape irelevantă la propria curte.

Gaveston a sfârșit executat de adversarii săi în 1312, dar dispariția lui nu a rezolvat problemele reginei.

În locul său a apărut Hugh Despenser cel Tânăr, care a devenit favoritul lui Eduard și una dintre cele mai puternice figuri ale regatului. Despenser a intrat rapid în conflict cu Isabella, iar situația ei s-a înrăutățit dramatic. Proprietățile i-au fost confiscate, influența politică a fost redusă, iar regina a ajuns să fie practic marginalizată de propriul soț.

Atunci Isabella a schimbat strategia. În 1325 a plecat în Franța, aparent pentru o misiune diplomatică, dar acolo l-a întâlnit pe Roger Mortimer, unul dintre cei mai importanți adversari ai lui Eduard al II-lea. Mortimer era un nobil rebel, ambițios și extrem de hotărât să-i distrugă pe regele Eduard și familia Despenser.

Între Isabella și Mortimer s-a format o alianță politică, iar sursele vremii și cele ulterioare au susținut că între cei doi exista și o relație amoroasă. Indiferent cât de pasională a fost în realitate, apropierea lor avea să schimbe istoria Angliei.

În 1326, Isabella și Mortimer au făcut ceea ce părea aproape de neconceput: au invadat Anglia.

Regina nu se întorcea acasă pentru a-și recupera confortul pierdut, ci pentru a-și înlătura soțul de la putere.

Cu sprijinul unor nobili englezi nemulțumiți, cei doi au reușit să-l izoleze pe Eduard. Hugh Despenser cel Tânăr a fost capturat și executat, iar regele a fost obligat să abdice în favoarea propriului său fiu, Eduard al III-lea.

Și atunci Isabella a ajuns, practic, la apogeul puterii sale. Fiul ei era rege, însă era încă prea tânăr pentru a conduce efectiv regatul, astfel că Isabella și Mortimer au devenit forțele dominante din spatele tronului.

Mortimer a primit titluri, averi și influență, iar relația lui cu regina a devenit atât de cunoscută încât adversarii lor au început să-i prezinte drept un cuplu care conducea Anglia în interes propriu. Pentru o vreme, cea supranumită „Lupoaica Franței” părea de neoprit.

Dar puterea dobândită printr-o lovitură de stat se poate pierde la fel de repede

În 1330, Eduard al III-lea, ajuns la vârsta la care putea prelua personal conducerea, s-a întors împotriva lui Mortimer. Nobilul a fost arestat, judecat și executat. Isabella nu a avut aceeași soartă, dar a fost îndepărtată de la putere. Ironia era perfectă: femeia care contribuise la răsturnarea unui rege ajunsese să fie înlăturată chiar de fiul acelui rege.

Iar moartea lui Eduard al II-lea avea să adauge încă un strat de mister poveștii

Regele a murit în 1327, după abdicare, iar tradiția medievală a susținut că ar fi fost asasinat într-un mod cumplit, folosindu-se un obiect introdus în corp pentru ca uciderea să fie cât mai greu de demonstrat.

Povestea este celebră, dar circumstanțele exacte ale morții sale rămân controversate, iar implicarea directă a Isabellei nu poate fi demonstrată. Totuși, legenda a contribuit enorm la transformarea ei în una dintre cele mai întunecate figuri feminine ale Evului Mediu.

Isabella a Franței avea să trăiască încă aproape trei decenii după căderea lui Mortimer. A fost retrasă la Castle Rising și a rămas departe de centrul puterii.

Femeia care cândva își înfruntase soțul, își luase drept aliat un nobil rebel și pornise un război pentru tron a sfârșit astfel izolată, în timp ce fiul ei conducea una dintre cele mai puternice monarhii europene. „Lupoaica Franței” fusese o femeie care, atunci când a simțit că i se ia puterea, a ales să răstoarne întreaga tablă de joc.

Foto: Profimedia