Desfrânata care a condus Bavaria din așternut! Regele i-a dăruit un palat și a făcut-o contesă, apoi și-a pierdut coroana
Nu era spaniolă, nu se născuse Lola și nu avea niciun strop de sânge nobiliar. Dar avea frumusețe, îndrăzneală și un talent uluitor de a-i face pe bărbații puternici să uite cine sunt.
Pe numele său adevărat Elizabeth Rosanna Gilbert, aventuriera irlandeză s-a reinventat drept senzuala dansatoare andaluză Lola Montez și a cucerit Europa secolului al XIX-lea nu atât prin măiestria artistică, deseori contestată, cât prin temperamentul nestăvilit și scandalurile care o urmau dintr-un oraș în altul.
La numai 16 ani a fugit cu un ofițer britanic, Thomas James, pentru a scăpa de o căsătorie aranjată, însă mariajul s-a destrămat rapid.
Atunci s-a născut Lola Montez, femeia fatală cu accent spaniol contrafăcut, privire întunecată și dansuri suficient de îndrăznețe pentru a inflama imaginația domnilor din primele rânduri.
Numele său a fost legat de pianistul Franz Liszt, iar zvonurile epocii i-au atribuit și o aventură cu Alexandre Dumas. Cert este că Lola pătrunsese în cercurile cele mai fierbinți ale Parisului, unde arta, politica și amorul se amestecau fără prea multe scrupule.
Marea ei lovitură a venit în 1846, când a ajuns la München și i-a fost prezentată Regelui Ludwig I al Bavariei.
Suveranul avea aproximativ 60 de ani, ea doar 25
Potrivit unei legende devenite inseparabilă de povestea ei, regele ar fi întrebat-o dacă bustul său spectaculos era darul naturii, iar Lola și-ar fi desfăcut pe loc corsajul pentru a-i spulbera orice îndoială.
Scena nu poate fi demonstrată documentar, însă surprinde perfect imaginea femeii care nu se rușina, nu se temea și nu accepta să fie judecată după regulile altora.
Ludwig a căzut pradă farmecului ei cu o rapiditate care a scandalizat Curtea
I-a oferit bani, o locuință somptuoasă și acces direct la suveran, apoi a sfidat indignarea publică ridicând-o la rangul de Contesă de Landsfeld și Baroneasă de Rosenthal. Pentru aristocrația bavareză, era de neconceput ca o dansatoare străină, cu reputație îndoielnică și un trecut amoros tumultuos, să primească titluri și privilegii. Pentru rege, însă, Lola nu mai era o simplă metresă, ci femeia ale cărei păreri ajunseseră să cântărească inclusiv în treburile statului.
Din alcov, Lola a început să împingă ușile politicii
Liberală și anticlericală, s-a opus influenței iezuiților și și-a folosit apropierea de rege pentru a-și lovi adversarii. Un guvern care s-a împotrivit acordării cetățeniei bavareze și titlului ei nobiliar a fost îndepărtat, iar populația a început să creadă că Bavaria nu mai era condusă din cabinet, ci din dormitorul amantei regale. Cu cât Ludwig o apăra mai aprig, cu atât ura îndreptată împotriva ei devenea mai periculoasă.
Nici Lola nu făcea vreun efort să pară modestă. Se plimba prin München cu aerul unei suverane, era înconjurată de studenți care îi serveau drept susținători și, potrivit relatărilor epocii, nu ezita să-și folosească biciul de călărie împotriva celor care o insultau. Temperamentul său exploziv, gărzile studențești și intervențiile politice au transformat-o într-un simbol al abuzului de putere. Când conflictele dintre admiratorii și dușmanii săi au degenerat, regele a închis temporar Universitatea din München, o decizie care a turnat gaz peste revolta deja mocnită.
În februarie 1848, mulțimile au ieșit în stradă, iar palatul Lolei a devenit ținta furiei publice. Aventuriera care îi sfidase pe toți a fost silită să fugă din Bavaria, deghizată și protejată de întuneric.
Ludwig i-a retras privilegiile și cetățenia, dar era prea târziu pentru a-și salva prestigiul. La 20 martie 1848, pe fondul revoluțiilor europene și al prăbușirii autorității sale, regele a abdicat în favoarea fiului său. Lola nu a fost singura cauză a pierderii coroanei, dar relația cu ea îi distrusese popularitatea și devenise imaginea perfectă a unui monarh orbit de pasiune.
După căderea regelui, Lola a continuat să trăiască precum o eroină de roman scandalos: s-a căsătorit din nou înainte ca situația primului mariaj să-i permită legal acest lucru, a fugit pentru a evita acuzațiile de bigamie și și-a relansat cariera în America și Australia.
A dansat provocatorul „Spider Dance”, a ținut conferințe despre frumusețe și independență și și-a transformat reputația într-o afacere. A murit la New York în 1861, cu puțin înainte să împlinească 40 de ani, dar legenda ei a rămas neatinsă: falsa spaniolă care a intrat în Palat prin patul regelui, a primit titlu de contesă și a devenit femeia pe care Bavaria a trebuit s-o alunge pentru a-și recâștiga liniștea.
Foto: Profimedia
