Moarte suspectă la Palat! Misterul dispariției lui Alastair Windsor, strănepotul Reginei Victoria
Scurta, dar tragica poveste a lui Alastair Windsor, Duce de Connaught și Strathearn și strănepot al Reginei Victoria, rămâne un mister la 111 ani după moartea sa.
Alastair Arthur Windsor apare în puținele fotografii din copilărie cu o expresie dulce și zâmbitoare. Are părul blond și poate fi văzut alături de mama sa, alături de părinții săi sau îmbrăcat într-o mică uniformă militară. Mai mare, proaspăt ieșit din adolescență, expresia sa pare sigură și fericită, mândru de gradele sale militare. Cu toate acestea, destinul acestui tânăr din înalta nobilime britanică, care s-a născut cu titlul de prinț și Alteță Regală, este unul dintre cele mai întunecate din Familia Regală britanică.
Alastair Windsor era al doilea Duce de Connaught și Strathearn, titlu acordat celui de-al treilea fiu al monarhului. Tatăl său era Prințul Arthur de Connaught, fiul Prințului Arthur al Angliei și al prințesei Luisa Margareta de Prusia și nepotul Reginei Victoria, iar mama sa, Prințesa Alexandra, a doua Ducesă de Fife. Alastair nu putea avea o descendență mai strălucită: era strănepotul Reginei Victoria pe linie paternă și stră-strănepotul acesteia pe linie maternă. Era, de asemenea, descendentul unchiului patern și predecesorului Victoriei, William al IV-lea, și era înrudit cu mai mulți descendenți ai Familiei Regale suedeze - ceea ce se remarca și în frumosul lui păr blond. După moartea bunicului său, Prințul Arthur, în 1942, Alastair a moștenit direct titlurile familiale, ducatul de Connaught și Strathearn și comitatul Sussex, întrucât tatăl său murise cu câțiva ani înainte, în 1938.
Unicul fiu al celor doi prinți
Alastair s-a născut pe 9 august 1914 în casa părinților săi din Londra, în cartierul exclusivist Mayfair. Lista nașilor săi este impresionantă: Regele George al V-lea (unchiul său matern și vărul paternal al tatălui său), Regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei, reprezentat de Lord Farquhar, Regina Alexandra (străbunica maternă), Ducele de Connaught și Strathearn (bunicul său paternal, reprezentat de maiorul Malcolm Murray), Prințesa Luisa, Ducesă de Argyll (mătușa sa) și Prințesa Maria (verișoara sa). Ceremonia a avut loc la casa părinților săi, în Mayfair.
Cu toate acestea, Alastair a fost unul dintre membrii Familiei Regale care și-a pierdut titlul de prinț și tratamentul de Alteță Regală când, în 1917, Regele George al V-lea a schimbat numele Familiei Regale britanice din Saxa-Cobourg-Gotha în Windsor, pentru a șterge descendența germană. El a restricționat titlurile de prinț și prințesă la copiii suveranului, la nepoții săi și la fiul mai mare al fiului mai mare al moștenitorului, Prințul de Wales. Acest lucru l-a exclus pe Alastair de la titlul de prinț, la scurt timp după naștere, dar a primit din politețe titlul de Conte de Macduff.
Alastair Windsor, detașat în Canada
Alastair a studiat la internatul Bryanston și la Colegiul Militar Regal din Sandhurst. A fost promovat locotenent și ulterior a fost detașat la Ottawa, în Canada, ca ajutor al Contelui de Athlone, Alan Lascelles, rudă a sa și pe atunci guvernator general. Bunicul său patern ocupase aceeași funcție în timpul Primului Război Mondial și a considerat acest lucru o mare onoare.
Cu toate acestea, există un aspect obscur în istoria lui Alastair: în 1943, la vârsta de 28 de ani, în timp ce se afla în serviciul activ la Ottawa, tânărul a decedat din cauze pe care presa le-a considerat atunci naturale. Primele explicații ceva mai detaliate asigură, totuși, că ducele a fost găsit mort pe podea în camera sa din reședința Rideau Hall, în dimineața zilei de 26 aprilie 1943. Se pare că a murit de hipotermie.
De hipotermie într-o cameră? Mai curând, o moarte suspectă. Cea mai completă și tulburătoare explicație a fost dată chiar de guvernatorul general al Canadei, Alan Lascelles, Conte de Athlone, și secretar particular al Regelui George al VI-lea și al Reginei Elisabeta, în jurnalele sale: potrivit lui Lascelles, Alastair a murit când, fiind beat și drogat, a confundat o fereastră cu o ușă în camera sa și a căzut prin ea. Atunci a murit de hipotermie în timpul nopții.
Dar Atlhone adaugă un detaliu tulburător: Alastair fusese respins ca incompetent atât de el însuși, cât și de regimentul său. Se pare că era indisciplinat și incapabil să se angajeze în niciuna dintre sarcinile care i-au fost încredințate. Chiar și Regele George V avea o părere foarte proastă despre el. Athlone adăuga că Alastair Windsor îi amintea de Edward al VIII-lea, lipsit de caracter și de atitudine pentru a-și îndeplini îndatoririle. Într-o altă notă, îi descrie pe amândoi ca fiind „copii răsfățați”.
În cercurile mondene se vorbea despre o posibilă sinucidere, despre o ceartă între camarazi iscată după un episod de bullying tocmai pentru că era considerat „un răsfățat al sorții”, urmată de „un împins peste fereastră”, dar se vorbea mult mai mult ca despre o „moarte convenabilă”. Căci dacă Alastair Windsor ar fi dispărut din peisaj, moștenirea sa ar fi trecut automat la un văr al său...
Cert e că trupul său a fost incinerat, iar cenușa lui Alastair a fost îngropată în capela San Niniano, în Braemar, Scoția. După moartea sa, Ducatul Connaught și Strathearn și Comitatul Sussex au dispărut, însă vărul său, James Carnegie, i-a succedat ca al treilea Duce de Fife și Conte de Macduff la moartea mamei sale, Prințesa Alexandra, la 26 februarie 1959. Este ușor de imaginat disperarea acesteia la moartea singurului său fiu.
Explicațiile privind moartea lui Alastair au rămas în comentariile lui Alan Lascelles, publicate în 2006. Însă nimeni nu a investigat mai departe, nimeni nu a pus întrebări. A fost o moarte aparent dezonorantă. Dar dacă a fost ceva mai mult? Nu vom ști niciodată.
FOTO: Profimedia
