Povestea Reginei Ioana cea Nebună, obsedată de soțul ei chipeș. După moartea lui, a făcut un gest la limita necrofiliei
Regina Joanna de Castilia (1479–1555), poreclită în limba spaniolă Juana la Loca („Ioana cea Nebună”), este una dintre cele mai fascinante și controversate figuri din istoria Coroanei spaniole.
Născută pe 6 noiembrie 1479, la Toledo, Ioana a fost regină a Castiliei din 1504 și a Aragonului din 1516, iar controversa în ceea ce o privește nu este legată de scandaluri amoroase, ci de acuzațiile de instabilitate mentală care i-au fost aduse.
Ioana a fost fiica Reginei Isabella I a Castiliei și a Regelui Ferdinand al II-lea al Aragonului, cunoscuți drept „Regii Catolici”, cei care au unit principalele regate spaniole și au finanțat călătoriile exploratorului și navigatorului Cristofor Columb. Inițial, ea nu era destinată tronului, însă moartea mai multor frați și rude apropiate a făcut-o moștenitoarea regatelor Castilia și Aragon.
În 1496, Ioana s-a căsătorit cu cel supranumit Filip cel Frumos, un prinț habsburgic extrem de atrăgător și ambițios, unul dintre cei mai chipeși prinți ai Europei. Potrivit cronicarilor vremurilor, viitoarea regină s-a îndrăgostit profund de el, însă sentimentele ei nu erau reciproce: ca atare, Filip a avut numeroase aventuri extraconjugale. Se spune că gelozia Ioanei devenise uneori extremă, iar aceste episoade au fost folosite ulterior ca dovadă a presupusei sale instabilități mentale.
Există însă și alte păreri. La rândul ei o femeie frumoasă și deosebit de cultivată pentru acele vremuri, Ioana l-a fascinat pe soțul ei, istoricii scriind că, la prima lor întâlnire, a existat o atracție fizică puternică de ambele părți.
De ce i s-a spus "Ioana cea Nebună"?
După moartea mamei sale, în 1504, Ioana a devenit legal Regină a Castiliei, iar adversarii ei politici, printre care tatăl și chiar și soțul ei, căutau s-o denigreze. Mulți istorici consideră că este posibil ca regina să fi avut episoade de depresie severă sau să fi suferit de o tulburare psihică, în timp ce alții sunt de părere că este la fel de posibil ca simptomele ei să fi fost exagerate, pentru a justifica înlăturarea ei de pe tron.
Cel mai celebru episod al vieții sale este legat de moartea subită a lui Filip, în 1506, la doar 28 de ani.
Conform unor cronici contemporane, regina ar fi refuzat să se despartă de trupul soțului ei și i-ar fi păstrat ani întregi sicriul, deschizându-l frecvent pentru a-i vedea corpul. Chiar dacă istoricii moderni cred că multe dintre aceste relatări au fost exagerate, episodul a contribuit la reputația ei de femeie „nebună de iubire”.
Până la urmă, după moartea lui Filip, tatăl ei a preluat regența, invocând presupusa „nebunie” a fiicei sale. Închisă de către părintele ei la Palatul din Tordesillas, unde a rămas peste patru decenii, Ioana a murit în 1555, la 75 de ani. Iar întrebarea „a fost nebună sau i s-a făcut o nedreptate?” încă nu are un răspuns clar, după mai bine de 500 de ani.
Foto: Juana la Loca (2001), Profimedia, Wikipedia/Juan de Flandes
