Povestea tragică a „prințesei cu ochi triști”, Soraya a Iranului. Cum s-a schimbat viața ei din cauza infertilității
În urmă cu 74 de ani, pe 12 februarie 1951, cu mult înainte ca Iranul să devină republică islamică, șahul regatului se căsătorea cu frumoasa Soraya Esfandiary-Bakhtiari. Șapte ani mai târziu, în 1958, cuplul avea să divorțeze, iar Prințesa Soraya a Iranului avea să moștenească titulatura de „prințesa cu ochi triști”.
Povestea spune că prințul divorțat Muhammad Reza Pahlavi, care mai fusese căsătorit anterior cu Prințesa Fawzia a Egiptului, s-a „îndrăgostit” de o poză cu Soraya, pe atunci în vârstă de 18 ani, și a invitat-o la palatul său pentru a lua cina cu regina-mamă, Tadj ol-Molouk. După acea seară, tatăl Sorayei i-ar fi spus: „Șahul te-a plăcut foarte mult. Ești gata să te căsătorești cu el?". Lucrurile s-au desfășurat, într-adevăr, în mare grabă căci, a doua zi, cuplul s-a și logodit, șahul cerând-o în căsătorie pe Soraya cu un inel cu diamant de 22,37 carate.
Frumusețea fetei era cu atât mai deosebită cu cât aceasta avea origini mixte: tatăl ei a fost un diplomat iranian, iar mama, o nemțoaică născută în Rusia. Educația germană și catolică a Sorayei a făcut din aceasta obiectul nemulțumirii clericilor musulmani, care considerau că șahul nu ar trebui să se căsătorească cu această „fată pe jumătate europeană”, care nu a fost crescută ca un musulman. Cu toate acestea, nunta lor a mers conform planurilor.
A fost cea mai mare iubire a Șahului persan
Ceremonia a avut loc la Palatul regal din Golestan. Mireasa a purtat o rochie Christian Dior, realizată cu 37 de metri de lame argintiu împânzit cu perle, 6.000 de diamante și 20.000 de pene de marabu. Mireasa și-a a asortat rochia cu o jachetă și un voal pentru ceremonie, creația cântărind cu totul nu mai puțin de 20 de kilograme. De fapt, rochia era atât de grea încât, la jumătatea procesiunii, una dintre doamnele de serviciu ale Sorayei a dus foarfeca și a tăiat din trenă, pentru a o face mai ușoară.
Din păcate, basmul de la palatul iranian s-a terminat după doar șapte ani, din cauză că Regina Soraya nu a reușit să-i ofere șahului un moștenitor de sex masculin (medicii au informat-o că nu va putea concepe „timp de mulți ani”). Așadar, cuplul a fost forțat să se separe și, în 1958, șahul și-a anunțat în lacrimi divorțul. La rândul ei, Soraya a spus că despărțirea lor, pe când ea avea doar 25 de ani, a fost „un sacrificiu al propriei mele fericiri”.
Într-adevăr, un an mai târziu, șahul s-a căsătorit din nou, cu viitoarea Împărăteasă Farah, cu care a avut patru copii, dintre care doi băieți. În mod ironic, moștenitorul lui mult așteptat s-a dovedit a fi „inutil”, căci, în urma revoltelor politice din 1978 și 1979, Republica Islamică a preluat puterea, abolind monarhia. Șahul a murit un an mai târziu, în iulie 1980.
Rămasă cu titlul de Prințesa Soraya a Iranului și cu un sprijin financiar amplu, aceasta și-a trăit viața ca un globetrotter, iar în ultimii ei ani, s-a stabilit la Paris. Mai trist e că Soraya nu a reușit să-și găsească fericirea în viața personală: o relație romantică cu regizorul Franco Indovina a fost întreruptă de moartea tragică a acestuia, într-un accident de avion.
Când a aflat că fostul ei soț, șahul, era pe moarte la sfârșitul anilor șaptezeci, prințesa i-a scris, spunând că încă îl iubește și că și-ar dori să-l vadă. Șahul detronat de islamiști i-a răspuns, exprimându-și dorința de a o vedea și el. Când a ajuns la el în Egipt, acolo unde acesta a fost exilat, șahul era, din păcate, deja mort, răpus de cancerul nemilos.
Povestea de dragoste dintre Muhammad Reza Pahlavi și Soraya nu are, așadar, un sfârșit fericit, deși iubirea lor a dăinuit și după divorț și a fost mai presus de reguli și cutume, dar nu și mai puternică decât acestea.
Foto: Getty Images, Profimedia
