Prințesa Caroline de Monaco despre strictețea de la Palat: „Până la 14 ani, n-am putut sta la masă cu părinții mei”
Din exterior, viața la Palat poate părea ideală, asta dacă nu cunoști rigorile educației princiare.
Nu-și amintește să o fi văzut pe mama sa purtând blugi. La fel cum nu-și amintește să o fi văzut implicată în jocurile ei și ale fraților ei. Pentru asta era bona. Grace Kelly era prințesă atât în interiorul, cât și în exteriorul Palatului. O misiune pe care o îndeplinea cu hotărâre și dedicare, dar pe care fiica ei mai mare, Carolina, ar fi preferat-o să o lase deoparte în anumite momente.
Dar Grace nu o făcea. Îi era imposibil! Fata aceea din Philadelphia trecuse de la statutul de actriță la cel de Alteță Serenisima. Încă nu-i venea să creadă. Și credea că, în orice moment, trebuia să fie la înălțimea așteptărilor. Iar relaxarea nu părea să facă parte din ceea ce se așteaptă de la o prințesă.
Grace credea că era dedicată copiilor ei
Voia să fie mai mult decât perfectă. Adesea, când Prințesa Grace de Monaco acorda interviuri revistelor de mondenități din acea vreme, vorbea în detaliu despre latura ei maternă și făcea declarații precum cea pe care a dat-o revistei „Lecturas”: „Dedic cât mai mult timp posibil copiilor mei. În principiu, în fiecare weekend. Luăm adesea prânzul, un mic dejun englezesc, împreună. În fiecare joi rezerv o parte din după-amiază pentru copiii mei și luăm gustarea la creșă”, explica ea în 1968.
Cu toate acestea, ceea ce ei i se părea o dedicare extraordinară, copiilor ei li se părea insuficient. Atunci intra în scenă Maureen Wood, bona familiei. Ea a fost cea care s-a ocupat de multe dintre după-amiezile cele mai distractive pentru Prințesa Carolina și restul fraților ei.
„Ea a fost figura cheie din viața noastră. Când eram mici, probabil eram mai apropiați de bona noastră decât de părinții noștri”, a explicat fiica cea mare a Prințesei Grace și a Prințului Rainier într-un interviu cu ocazia lansării cărții „Alberto de Monaco, omul și prințul”, scrisă chiar de bonă.
În cadrul aceleiași conversații, Prințesa Caroline a împărtășit și un alt detaliu despre educația strictă care i-a marcat copilăria și adolescența: „Până la 14 ani, n-am putut sta la masă cu părinții mei, n-aveam voie”. Grace Kelly nu se relaxa, dar nici nu le permitea copiilor să o facă.
„Trebuia să fim mereu pregătiți, să urmăm ordinele. Eram prea mici. La 12 ani eram exasperată, nu voiam să am nimic de-a face cu toate astea”. Era atât de obosită, încât atunci când a avut cea mai mică șansă de a simți libertatea, a apucat-o cu mâinile și nu a mai lăsat-o să-i scape. Deși acum, cu trecerea anilor, știm că nunta ei prematură cu regretatul Phillippe Junot a fost o idee proastă. Dar, atunci, în fața acelei presiuni exasperante din piept, „playboy-ul” părea cea mai bună opțiune dintre toate.
Prințesa Caroline se simțea frustrată
Dar înainte de a ajunge la asta, Prințesa Caroline a trebuit să se confrunte cu toată anxietatea pe care i-o provoca faptul că era fiica celui care era. O decizie pe care ea nu o luase și cu care îi era greu să se împace, mai ales pe măsură ce intra în adolescență. „Caroline se simte, cum să spun, puțin frustrată. Ar vrea să fie o fată obișnuită”, îi explica Grace Kelly jurnalistului Jaime Peñafiel, în timpul unui interviu realizat lângă piscina unde, când venea vremea frumoasă, se servea un „mic dejun englezesc”.
Nu erau doar regulile Palatului, ci și timpul pe care copiii îl petreceau singuri, în grija bonei lor. Uneori erau zile, alteori săptămâni. Cuplul regal trebuia să lipsească din motive de serviciu, iar acest lucru îi făcea pe cei trei frați să se simtă foarte singuri. Maureen Wood încerca să le alunge tristețea de pe chip cu cele mai distractive planuri. Odată, profitând de faptul că cuplul se dusese la Atena cu ocazia nunții dintre Regele Constantin al Greciei și Anne-Marie a Danemarcei, bona a organizat pentru copii propria lor petrecere formală. „Am decis că și noi vom avea cina noastră de gală la Palat. Bucătarul a pregătit un meniu special, Prințesa Caroline a îmbrăcat o rochie a mamei sale, iar Prințul Albert s-a îmbrăcat în uniformă, am pus muzică și am dansat”.
O copilărie care era doar aparent ideală, dar care se consuma sub lupa publică și cu minusurile care derivau din viața trăită mereu sub refletoare a părinților lor.
FOTO: Profimedia, Getty Images, Arhivele Palatului Princiar din Monaco, Palatul Princiar
