Prințul George, tatăl Prințesei Alexandra, o moarte învăluită în mister. Regalul avea relații și cu bărbați și cu femei
Prințesa Alexandra a cunoscut din plin suferința. Un misterios accident de avion a schimbat pentru totdeauna viața verișoarei Reginei.
Alexandra este fiica Prințului George, Duce de Kent — fratele mai mic al Regelui George al Vl-lea — și a Prințesei Marina a Greciei și Danemarcei, verișoara primară a Reginei. Ea o susține și o reprezintă pe Regină de 60 de ani. Se spune că cele două sunt foarte apropite și au fost așa încă din copilărie.
Se știe că regina Elisabeta a II-a și-a pierdut brusc tatăl când avea doar 25 de ani. Deși George al VI-lea avea o sănătate precară de ceva timp, moartea sa în februarie 1952 a fost un mare șoc.
Desigur, acest eveniment tragic a împins-o și pe prințesa Elisabeta de atunci în noul ei rol de monarh.
Dar poate mai puțin cunoscută este tragedia cu care s-a confruntat Alexandra.
În august 1942, când avea doar cinci ani, tatăl Alexandrei a murit într-un accident de avion.
Prințul George se îmbarcase într-un hidroavion al Royal Air Force în Scoția și se îndrepta spre Islanda.
În mod tragic, aeronava s-a prăbușit pe Eagle's Rock, un deal lângă Dunbeath, în nordul îndepărtat al Scoției, iar toți cei aflați la bord au murit, cu excepția unei singure persoane.
În vârstă de 39 de ani, Ducele de Kent a lăsat în urmă pe soția, Marina, și cei trei copii ai lor - Alexandra, Prințul Edward , Ducele de Kent, și pe Prințul Michael de Kent.
Moartea lui George a fost învăluită în mister, iar înregistrările incidentului fie „pierdute”, fie sigilate.
Au existat speculații cu privire la natura călătoriei, unii sugerând că a fost un fel de „misiune secretă”.
Și, deși a fost considerat un accident, teoriile despre tragedie spun că prințul a fost ucis, pe fondul temerilor că stilul său de viață va fi expus. În public, George era considerat un erou de război frumos, parte dintr-un cuplu regal popular și plin de farmec și un tată devotat pentru trei copii mici.
La momentul abdicării lui Eduard al VIII-lea, cu șase ani mai devreme, în cercurile curții se credea că el ar putea urma la tron în detrimentul fratelui său mai mare, Bertie, care a devenit regele George al VI-lea.
Cu toate acestea, în privat, Ducele de Kent era dependent de cocaină și morfină și avea aventuri cu bărbați și femei.
În timp ce moartea regalului popular a reprezentat un șoc pentru națiune, potrivit unui biograf regal, înmormântarea prințului a fost „aranjată în grabă” doar patru zile mai târziu și nu există nicio statuie, nicio biografie oficială, nicio organizație de caritate care să-i poarte numele.
Christopher Wilson nu are convingerea că „mușamalizarea” s-a produs din cauza faptului că George a introdus în secret o amantă la bord. „În timpul războiului, femeilor le era interzis să zboare în misiuni operaționale”, spune Wilson în Daily Mail. “Dacă era o femeie la bord, ea trebuia să fi fost acolo la invitația ducelui. Având în vedere istoricul său bine documentat de infidelități în serie, nu ar fi o mare surpriză”.
El îl citează pe Arthur Baker, care i-a spus că „făcuse parte din echipa de căutare și salvare trimisă să recupereze cadavrele de pe Eagle’s Rock în acea după-amiază fierbinte de august”.
Baker a spus că a găsit cadavrul unei femei la locul accidentului, dar i s-a ordonat „să o acopere rapid”. Mai târziu i s-a spus să „nu vorbească cu nimeni” despre „ce a văzut acolo”.
La 26 de ani de la moartea sa, trupul lui George a fost mutat de la Capela Sf. Gheorghe, unde a avut loc înmormântarea și unde a fost înmormântat, la Frogmore House.
Locul morții sale pe Stânca Vulturului este marcat cu o cruce albă simplă. George al VI-lea a ajuns aici în privat în anul următor.
Wilson susține că „toate dovezile accidentului au fost înlăturate pentru a elimina ororile acelei zile”.
Misterul din jurul morții tatălui Alexandrei rămâne încă 80 de ani mai târziu. Alexandra și frații ei nu au vorbit niciodată public despre tragica pierdere.
Christopher Wilson a transformat incidentul într-un roman, adăugând propria sa convingere despre ceea ce s-a întâmplat de fapt.
