Regele care a jucat la Wimbledon: povestea incredibilă a prințului timid care a intrat pe terenul legendelor
Cu un secol înainte ca Prințesa Kate să devină „patroana regală” a campionatului de tenis, un alt Windsor a făcut istorie pe gazon: tatăl Reginei Elisabeta a II-a.
În vara lui 1926, Wimbledonul era deja templul suprem al tenisului, dar nimeni nu se aștepta ca pe teren să apară un prinț. Prințul Albert, Ducele de York și cel care avea să devină Regele George VI, era atunci un tânăr tată, emoționat și încă nesigur pe el, cu un trecut marcat de timiditate și un celebru defect de vorbire. Cu doar câteva luni înainte, soția lui, Elizabeth Bowes‑Lyon, adusese pe lume o fetiță: viitoarea Regină Elisabeta a II‑a.
Partenerul lui de dublu era Sir Louis Greig, mentor, prieten apropiat și fost chirurg-locotenent în Marina Regală. Cei doi se cunoșteau din adolescență, de pe Insula Wight, unde Greig îl tratase pe tânărul Albert de o criză severă de tuse convulsivă. Sir Louis Greig era faimos pentru limbajul colorat: legenda spune că oamenii veneau la meciurile lui nu ca să-l vadă jucând, ci ca să-l audă înjurând.
În 1926, Sir Louis Greig a câștigat campionatul de tenis al Royal Air Force, ceea ce i-a adus automat un loc la Wimbledon. A decis să-l ia cu el pe Prințul Albert, cu care câștigase un titlu RAF la dublu cu ani înainte. Organizatorii Wimbledonului au vrut să-i pună pe Centre Court, dar Prințul Albert, timid, retras și cam alergic la atenție, a refuzat. S-a negociat un compromis: Court 2, un teren mai mic, unde Ducesa de York a stat în tribune, emoționată, alături de câteva prietene.
Meciul a fost, însă, un dezastru. Viitorul rege și mentorul său au fost zdrobiți în trei seturi de doi veterani ai tenisului britanic, Arthur Gore și Herbert Roper Barrett, jucători mult mai în vârstă, dar infinit mai experimentați. Scorul a fost dur: 6–1, 6–3, 6–2. Publicul a murmurat, comentatorii au notat nervozitatea prințului, iar presa a consemnat că debutul regal „s-a sfârșit în lacrimi”.
Imaginile de arhivă îl arată pe Prințul Albert îmbrăcat complet în alb, alergând stângaci pe teren, cu o lovitură de dreapta ezitantă și un serviciu lipsit de forță. Sir Louis Greig, obișnuit cu competițiile militare, încerca să-l încurajeze, dar presiunea era prea mare. Prințul nu a câștigat niciun game important, iar la final a părăsit terenul cu eleganță, dar vizibil afectat. A fost prima și ultima dată când a jucat la Wimbledon.
Totuși, momentul a rămas istoric. Regele George este singurul membru al Familiei Regale britanice care a concurat vreodată la un campionat de tenis și regele care a jucat la Wimbledon. Un prinț timid, cu un trecut dificil, care a avut curajul să intre pe terenul legendelor și să joace, chiar dacă rezultatul a fost o înfrângere usturătoare. Iar peste ani, fiica lui, Regina Elisabeta a II‑a, avea să devină patroana All England Lawn Tennis Club, continuând tradiția regală a Wimbledonului, dar doar din tribune.
FOTO: Profimedia, Getty Images
