Amantele se încăierau să-i satisfacă fanteziile intime ”Regelui nemilos”. Se juca murdar la curte, iar una din ibovnice îi făcea vrăji
Amantlâcurile scandaloase de la Palat încă intrigă. Concubinele se încăierau pe favorurile Regelui Soare, zis și Regele Nemilos.
Casa de Bourbon - de la stânga la dreapta Ludovic al XIII-lea (domnie 1610 și 1643) și Ana de Austria; Maria Tereza, cunoscută sub numele de de Austria, și Ludovic al XIV-lea (domnie 1643 - 1715).
Talentatul Leonardo DiCaprio l-a jucat pe nemilosul Ludovic al XIV-lea! Mai mult chiar, în dublu rol.
Actorul a făcut istorie cu filmul impresionant, care îl avea în centru pe nemilosul rege Ludovic al XIV-lea, care nu făcea altceva decât să risipească averea regatului și să îi chinuie pe supușii lui, iar al doilea, pe fratele lui geamăn, ținut închis într-o închisoare, cu o masca de fier pe față. În film apar și neînfricații mușchetari, personaje care vor ajută la răsturnarea situației.
Leonardo DiCaprio l-a jucat pe nemilosul Ludovic al XIV-lea în 1998, în filmul ”Omul cu masca de fier”
Și în 1939, a existat filmul ”Omul cu masca de fier”, avându-l în centru tot pe Regele Ludovic al XIV-lea, interpretat de data asta de Louis Hayward.
Louis Hayward și Joan Bennett în rolurile Regele Ludovic al XIV-lea, Prințesa Maria Tereza, în filmul Omul cu masca de fier (SUA 1939), Regizor: James Whale, Foto Profimedia
Regele nu rămânea cu nicio fantezie intimă nesatisfăcută. Amantele se încăierau să-i facă pe plac, iar una dintre ibovnice îi făcea vrăji
Ludovic al XIV-lea, supranumit cel Mare și Regele Soare a aparținut Casei de Bourbon, a fost rege al Franței și al Navarei din 1643 până la sfârșitul vieții. Cârmuirea sa, care a durat 72 de ani, a fost una dintre cele mai lungi din istoria europeană. A urmat la tron tatălui său în 1643, la vârsta de aproape 5 ani, însă a guvernat personal începând din 1661.
Statura lui Ludovic – avea doar 1,62 m - trebuia să fie sporită prin tocuri înalte și părea mai înalt purtând peruci luxuriante. Totuși, statura scundă a lui Ludovic era, în orice caz, compensată de demnitatea și siguranța sa înnăscute. În plus, el poseda mult farmec și era foarte afabil. Era inteligent, pricepea repede și poseda o bună memorie a chipurilor și a faptelor. Poseda un autocontrol remarcabil, socotind că era sub demnitatea sa să se înfurie sau să exulte. Își scotea întotdeauna pălăria în fața femeilor, chiar și a celei mai umile cameriste.
A primit porecla de „Regele Soare” pentru a simboliza monarhia absolută și strălucirea culturii franceze, în timp ce aspectele „nemiloase” ale domniei sale au derivat din ambițiile sale militare și autoritatea strictă.
Mai mult „amantlâcurile de la palat” erau deosebit de intense în jurul regelui!
Ludovic își expunea liber propriile aventuri, lăsând-o înlăcrimată pe regina sa, Maria Tereza. Monarhul francez își transforma relațiile extraconjugale într-un instrument de putere. Favoritele sale primeau titluri, influență și acces la decizii importante. Curtea devenise astfel un adevărat teatru al seducției, unde frumusețea și inteligența puteau însemna ascensiune socială rapidă.
Atmosfera de la Palatul Versailles era încărcată de tensiuni subtile: rivalități între amante, alianțe secrete, gelozii și strategii bine calculate. Fiecare privire sau gest putea avea semnificații ascunse, iar reputațiile se construiau și se distrugeau rapid.
Viața amoroasă a lui Ludovic al XIV-lea a fost, fără exagerare, un adevărat spectacol regal.
În primul rând, regele nu doar că avea amante, le transforma în instituții ale curții. Relația cu Louise de La Vallière a început ca o poveste aproape inocentă, dar a devenit rapid un scandal, pentru că ea era doamnă de onoare a reginei. Practic, iubirea se consuma sub același acoperiș cu soția oficială, iar curtenii urmăreau totul ca pe un spectacol.
Apoi a apărut exploziva Madame de Montespan, care a ridicat miza enorm.
Ilustrație a Doamnei de Montespan, amanta lui Ludovic al XIV-lea
Frumoasă, spirituală și extrem de ambițioasă, ea nu s-a mulțumit să fie doar o amantă discretă, voia putere. Și a obținut-o. Ani la rând, a fost practic „regina din umbră”, iar relația lor a produs mai mulți copii nelegitimi, recunoscuți ulterior de rege.
Dar partea cu adevărat picantă vine din celebrul Affair of the Poisons. În toiul relației cu Montespan, au apărut zvonuri că aceasta ar fi apelat la vrăjitoare, elixire și ritualuri obscure pentru a-și păstra influența asupra regelui. Se vorbea chiar despre ritualuri șocante menite să-i asigure fidelitatea, acuzații care au cutremurat întreaga Franță, chiar dacă adevărul complet nu a fost niciodată clarificat.
Între timp, regele nu se oprea la o singură femeie. La Palatul Versailles era o abundență de flirturi, priviri complice și relații paralele. Favorita zilei putea deveni uitată mâine, iar competiția între femei era acerbă. A fi remarcată de rege însemna ascensiune socială instantanee.
Un alt detaliu savuros: Ludovic al XIV-lea avea obiceiul să-și instaleze amantele cât mai aproape de apartamentele sale. Uneori, acestea locuiau chiar în aceeași aripă de palat cu regina, ceea ce crea situații de o tensiune incredibilă. Totul era cunoscut, dar acceptat tacit ca parte a „regulilor jocului”.
Spre finalul vieții, însă, regele a trecut printr-o schimbare surprinzătoare. După moartea reginei sale Maria Tereza, s-a apropiat profund de Madame de Maintenon, într-o relație mult mai discretă și, aparent, mai sobră. Unii istorici cred chiar că s-ar fi căsătorit în secret.
Ironia? Omul care a făcut din seducție un instrument de putere a sfârșit prin a adopta o viață mult mai rezervată. Dar reputația lui rămâne aceea a unui rege care a iubit mult, intens și… extrem de vizibil.
Foto: Profimedia
