Regele Thailandei, 70 de ani de domnie FOTO/VIDEO

16 iunie, 2016

La cei 88 de ani ai săi, Regele Rama al IX-lea este suveranul cu cea mai lungă domnie din ţara sa şi din Asia contemporană.

Zilele trecute, Thailanda l-a sărbătorit pe cel mai longeviv monarh al său, Regele Bhumibol al Thailandei, numit şi Regele Rama al IX-lea. O aniversare plină de miez, care înseamnă mult pentru istoria Asiei şi a lumii, odată cu împlinirea a 88 de ani de viaţă şi a 70 de ani de domnie pe tronul thailandez.

Dinastia Chakri, din care se trage Regele Bhumibol, a început să domnească în Siam (denumirea veche a Regatului Thailandei) în anul 1782. Atunci, întemeietorul Familiei Regale şi al Dinastiei, Regele Rama I, vitează căpetenie de oşti, a înlocuit pe regele anterior, Taksin. Rama I este cel care, din motive de ordin strategic militar, a adus capitala într-un orăşel cu port fluvial, numit Bangkok.

După patru generaţii, strănepotul său, Rama al IV-lea sau Regele Mongkut, a fost unul dintre cei mai luminaţi şi mai vizionari lideri thailandezi. Regele Mogkut a domnit din 1851 până în 1868 şi a negociat tratate de importanţă crucială cu puterile europene, a introdus ştiinţele moderne şi reforme care au ferit ţara de colonizare sau de intrarea sub dominaţia vecinilor. I-a urmat Rama al V-lea sau Regele Chulalongkhorn, probabil cel mai mare monarh al thailandezilor din toate timpurile.

Rama al V-lea a domnit din anul 1868 până în anul 1910. Regele Chulalongkhorn a abolit sclavia, a reorganizat sistemul guvernamental şi a construit în Siam primele căi ferate.

Actualul monarh al thailandezilor a intrat în prima linie a vieţii politice a Regatului Siam la 9 iunie 1946, când a succedat la tron în urma morţii fratelui său în vârstă de numai 21 de ani, Regele Ananda sau Rama al VIII-lea. Regele Bhumibol Adulyadej, în vârstă de 18 ani, devine Rama al IX-lea, Suveranul Regatului Siam. Ceremonia oficială a încoronării sale a avut loc în anul 1950.

Principele Bhumibol Adulyadej (în centrul imaginii)

Principele Bhumibol Adulyadej s-a născut în Statele Unite ale Americii, în oraşul Cambridge din Statul Massachusetts, unde tatăl lui era student la Universitatea Harvard. Împreună cu fratele şi sora lui mai mare, el a fost crescut în SUA.

Bhumibol a venit în Thailanda în 1928, după ce prinţul Mahidol a obţinut un certificat în programul de sănătate publică la Universitatea Harvard. El a urmat pentru scurt timp şcoala Mater Dei din Bangkok, dar în 1933 mama sa a luat familia în Elveţia, unde a continuat studiile la École Nouvelle de la Suisse Romande la Lausanne.

În 1935, fratele său mai mare, Phra Ong Chao Ananda Mahidol, a devenit rege al Thailandei, încoronarea sa având loc abia în 1938, în prezenţa familiei sale - care însă a rămas în Elveţia. Bhumibol şi-a luat baccalauréat des lettres la Lausanne, iar în 1945 a început studiul ştiinţei la Universitatea din Lausanne. Abia după sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial familia s-a întors în Thailanda.

Din păcate, pe 9 iunie 1946, Bhumibol era pus în faţa unei situaţii neaşteptate. Fratele său, Regele Ananda Mahidol, a fost găsit fără suflare în dormitorul lui de la Palatul din Bangkok, împuşcat în cap, în împrejurări care rămân misterioase până în ziua de azi. Un moment de doliu naţional, dar şi în care Bhumibol a trebuit să-şi asume rolul de conducător al statului.

Dar, întrucât trebuia să-şi finalizeze studiile, Bhumibol l-a numit regent pe unchiul său, Rangsit, Prinţ de Chainat.

Un alt incident dramatic s-a petrecut pe 4 octombrie 1948, de data aceasta în Elveţia, când tânărul Rege conducea un Fiat Topolino pe drumul Geneva-Lausanne şi a intrat în coliziune cu un camion. În accident, şi-a pierdut ochiul drept.

Reîntors în Thailanda pentru încoronare, Bhumibol s-a căsătorit, cu o săptămână înainte de-a urca oficial pe tron, cu Sirikit Kitiyakara, fiica ambasadorului thailandez la Paris.

Regele Bhumbol şi soţia sa, Sirikit.

Regele Bhumibol este un model excepţional de leadership. Majesatea Sa are, mai înainte de toate, o domnie neobişnuit de lungă. Într-o monarhie constituţională care i-a impus limitări politice, Regele a reuşit să dobândească o autoritate morală care l-a făcut deopotrivă venerat şi util prezentului ţării lui.

În anii 1960 şi 1970, pericolul comunist a fost copleşitor în Thailanda. Insurgenţii comunişti, sprijiniţi de URSS şi de China, aveau putere de convingere, mijloace de propagandă şi echipamente militare. În plus, în lunga sa domnie, Regele Bhumibol s-a confruntat cu o mulţime de intervenţii militare interne.

Există martori oculari care atestă ca Regele Bhumibol repara, în anii insurgenţei comuniste, mitralierele şi puştile stricate ale soldaţilor lui, pe care le trimitea, mai pe urmă, în stare de funcţiune, pe front. Mai mult, suveranului thailandez îi place să repare maşini, este un fotograf pasionat, îi place muzica (a cântat chiar la saxofon) şi are o afecţiune specială pentru animale.

Cei şaptezeci de ani de domnie ai Regelui Bhumibol au adus Thailandei un important progres social şi o dezvoltare economică remarcabilă şi constantă. Thailanda şi-a înbunătăţit relaţiile cu ţările vecine, Laos, Burma, Cambodgia şi Malaezia. Instituţiile statului s-au modernizat. După anul 1992, economia a făcut un progres fără precedent. Educaţia primeşte astăzi în Thailanda 7.6% din PIB.

Ţara are astăzi 68 de milioane de locuitori, dintre care 14 milioane locuiesc la Bangkok (inclusiv regiunea metropolitană). Thailandezii au un ritm de dezvoltare economică de aproximativ 2.8% pe an, şi un PIB pe cap de locuitor de 16.100 $. Thailanda are un turism şi o reţea de servicii care se situează printre cele mai bune din lume.

Palatul Regal din Bangkok

Regele Bhumibol s-a impus în ţara sa printr-o excepţională muncă de iniţiere a unor programe de dezvoltare rurală. Regele Bhumibol şi Regina Sirikit, însoţiţi de ceilalţi membri ai Familiei Regale, au fost prezenţi, săptămână de săptămână, în sate, în oraşele mici, în ferme, în şcoli, în casele ţăranilor, îndemnându-i să-şi orienteze munca agricolă în direcţii moderne, prin aplicarea metodelor ştiinţifice şi ecologice de cultivare a cerealelor. O iniţiativă care a necesitat o răbdare colosală, zeci de ani de efort, viziune, credinţă şi iubire de oameni.

În anii 1940, 1950 şi chiar 1960, Regele a mers personal în aşezările triburilor din nordul ţării, îndemnând oamenii să înceteze cultivarea opiumului şi să îl înlocuiască cu seminţe de cereale, legume sau fructe. De asemenea, a creat şi susţinut programe de îmbunătăţire a resursei de apă.

Filosofia Regelui Bhumibol legată de economia cumpătării, “Sufficiency Economy Philosophy”, a fost înscrisă în publicaţiile ONU. Contribuţia teoretică şi practică a Regelui Rama al IX-lea se află într-o legătură directă cu “Noua teorie a agriculturii privitoare la securitatea alimentară şi reducerea sărăciei”, elaborată de Organizaţia Naţiunilor Unite (“UN New Theory of Agriculture with food security and poverty reduction”).

Alături de Barack Obama

Respectul câştigat în şapte decenii de domnie şi legătura directă cu populaţia ţării i-au dat regelui puterea de a acţiona ca mediator decisiv în vremuri de violenţă urbană, cum a fost revolta studenţilor din 1973 sau teribilele confruntări politice din 1992, când a fost nevoit să facă o apariţie fără precedent la televiziune, dar care a avut drept efect înţelegerea dintre cele două tabere opozante.

Ultimii ani nu l-au ferit pe Regele Bhumibol de situaţii grele. De fiecare dată, însă, instituţia regală s-a dovedit de neînlocuit în menţinerea echilibrului, a direcţiei de mers, în menţinerea credinţei, a mândriei şi a încrederii în destinul naţiunii. Privind la istoria Asiei din ultima sută de ani, rememorând tragediile şi dezastrele politice, sociale, umane sau naturale care s-au produs, rătăcirea şi cruzimea pe care unele popoare le-au avut de suportat, se poate spune că Thailanda a avut şansa unică de a-l avea pe acest om.

În 2006, la împlinirea a 60 de ani de domnie, suveranul thailandez a fost sărbătorit de toate familiile regale din lume, care s-au reunit la banchetul organizat în cinstea sa, la Bangkok.