Regina care a sfidat islamul cu ținutele ei șocante: decolteu vizibil și fuste mini într-o societate care impune hijabul
A doua soție a șahului iranian Mohammad Reza Pahlavi a devenit celebră în anii ’50 pentru frumusețea și stilul ei total occidentalizat.
Soraya Esfandiary-Bakhtiary (1932–2001) a fost regină consoartă a Iranului între 1951 și 1958, în perioada de glorie a acestei țării dinainte de revoluția islamică.
De o frumusețe aparte, Soraya a fost fiica lui Khalil Esfandiary-Bakhtiary, ambasadorul iranian în Germania de Vest din anii '50, și a soției sale germane, de origine rusă, Eva Karl. Mariajul ei cu ultimul șah al Iranului, început în 1951, a fost marcat de drama legată de lipsa unui moștenitor. Neputând să-i ofere copii, Soraya a refuzat să accepte o a doua soție pentru șah, iar acest lucru a dus la divorțul lor din anul 1958, în ciuda faptului că cei doi soți se iubeau foarte tare.
Regină hollywoodiană din Iran
Iranienii aveau să afle că Soraya este făcută din alt aluat decât femeile islamice, iar refuzul poligamiei s-a alăturat și altor acțiuni de-ale ei care au sfidat normele tradiționaliste învechite ale societății iraniene.
Într-adevăr, regina cu origini germane era extrem de modernă pentru acea vreme, apărea în public doar în rochii haute couture și într-un stil occidental complet diferit de al femeilor de rând. A doua soție a șahului își crease o imagine de „regină hollywoodiană”. În plus, purta pantaloni, fuma și bea alcool, lucruri de neconceput pentru tradiționaliștii islamici.
Raportat la contextul Iranului anilor ’50 și la așteptările de la o regină dintr-o societate musulmană conservatoare, Soraya a șocat. Aborda rochii îndrăznețe, uneori cu decolteu vizibil și fuste mini, și apărea deseori cu umerii și brațele goale.
În contextul islamic, ținutele afișate de ea în public reprezentau o sfidare clară a imaginii rezervate și modeste a femeilor din Orientul Mijlociu. Pentru iranienii conservatori, gambele vizibile, rochiile fără mâneci, croielile mulate sau decolteul discret erau deja foarte îndrăznețe.
După divorțul de șah, Soraya a revenit în Europa și a locuit pentru scurt timp și la München. A avut o relație cu actorul elvețian Maximilian Schell și una cu moștenitorul industrial germano-elvețian Gunter Sachs. Mai târziu, Soraya s-a mutat în Franța. A început o scurtă carieră de actriță de film, pentru care s-a recomandat doar cu prenumele. A jucat în filmul I tre volti (Cele trei fețe), în 1965, și a devenit partenera regizorului italian Franco Indovina (1932–1972).
După moartea lui Indovina într-un accident de avion și sinuciderea altor doi prieteni apropiați de-ai ei, Soraya a cedat și ea depresiei, luptă pe care a descris-o în memoriile sale din 1991, Le Palais des solitudes (Palatul Singurătății). Soraya a murit pe 25 octombrie 2001, din cauze nedezvăluite, în apartamentul ei din Paris, la vârsta de 69 de ani.
Foto: Getty Images, Profimedia
