Regina care își devora amanții! Bărbații îi treceau prin pat, iar unii sfârșeau în mare. Scandalurile sexuale care au îngrozit Europa medievală

Frumoasă, puternică, capricioasă și înconjurată de bărbați pe care îi putea ridica într-o clipă până în vârful puterii, Ioana a II-a de Napoli a rămas în istorie învăluită într-o reputație teribilă.

Regina ar fi avut numeroși amanți, iar legendele napolitane au mers mult mai departe: unii dintre tinerii chemați în dormitorul suveranei n-ar mai fi ieșit niciodată vii din castel. După ce îi satisfăceau dorințele, povestește tradiția populară, bărbații deveniți incomozi ar fi fost aruncați printr-o trapă secretă spre subteranele fortăreței. Adevărul istoric și legenda s-au amestecat atât de bine în jurul Ioanei, încât, după aproape șase secole, este greu să le mai despărțim.

Născută în 1371, fiică a lui Carol al III-lea de Napoli și a Margaretei de Durazzo, Ioana a ajuns pe tron în 1414, după moartea fratelui său, Ladislau. Era văduvă și nu avea copii, dar avea deja reputația unei femei care nu se temea să-și trăiască iubirile. Chiar prestigioasa enciclopedie italiană Treccani o descrie, în biografia sa istorică, drept frumoasă și seducătoare și vorbește despre viața sentimentală foarte liberă pe care ar fi dus-o înainte de a deveni regină. Odată ajunsă pe tron, însă, amanții nu mai reprezentau doar o chestiune de alcov: favoriții suveranei puteau primi funcții, averi și o influență politică enormă.

Primul mare favorit a fost Pandolfello Piscopo, zis Alopo, un tânăr remarcat, potrivit surselor istorice, pentru frumusețea și eleganța sa.

Ioana l-a făcut mare cardinal, iar ascensiunea lui spectaculoasă a provocat furie la curte.

Numai că regina avea nevoie și de un soț care să-i consolideze poziția și s-a căsătorit cu Iacob de Bourbon-La Marche.

Noul soț nu s-a arătat deloc dispus să accepte amantul nevestei sale: Alopo a fost capturat, torturat, judecat sumar și decapitat în 1415!

Sursele istorice spun că Ioana a fost profund afectată de moartea lui și i-a reabilitat ulterior memoria.

Soțul care crezuse că o va putea controla avea însă să descopere cu cine se căsătorise

Iacob a încercat să-și însușească autoritatea regală și a ținut-o pe Ioana într-o formă de captivitate, dar nobilii napolitani s-au revoltat.

Regina și-a recâștigat puterea, iar mariajul s-a prăbușit. În viața ei a apărut apoi un alt bărbat extrem de important: Sergianni Caracciolo. Favorit, amant și consilier, acesta a acumulat o asemenea influență și o asemenea avere încât contemporanii ajunseseră să-l considere adevăratul stăpân din umbră al regatului.

Dar nici Sergianni nu avea să aibă un sfârșit liniștit. În 1432, după ani în care puterea lui devenise tot mai greu de tolerat, a fost ucis în Castel Capuano. Sursele istorice vorbesc despre o conspirație, iar unele relatări îi atribuie Ioanei acceptarea sau implicarea în eliminarea favoritului devenit prea puternic. Imaginea era însă devastatoare pentru posteritate: un amant al reginei fusese decapitat, un altul sfârșise asasinat, iar în jurul dormitorului suveranei începea să crească o legendă mult mai întunecată decât realitatea pe care o putem documenta.

Cea mai macabră poveste este legată de Castel Nuovo, celebrul Maschio Angioino din Napoli. Tradiția populară spune că Ioana ar fi trimis emisari să-i găsească tineri frumoși chiar și printre oamenii de rând, pe care apoi îi primea în alcov.

După ce regina se plictisea de ei, amanții ar fi fost aruncați printr-o trapă într-un puț aflat sub castel. Povestea a devenit cu timpul și mai fantastică: în subterane ar fi trăit un crocodil venit din Africa, care ar fi devorat nefericitele victime.

Sună ca scenariul unui film horror medieval și exact asta trebuie considerat: o legendă, nu o serie de crime dovedite. Povestea este însă atât de înrădăcinată în folclorul orașului încât este relatată și astăzi în prezentarea oficială a Castel Nuovo.

De ce a fost atât de ușor ca asemenea povești să se lipească de numele Ioanei?

Pentru că realitatea oferea deja suficient combustibil. Era o femeie care conducea singură într-o lume a bărbaților, își avea favoriții, le oferea putere și îi înlocuia atunci când alianțele se schimbau.

Viața ei intimă a fost folosită de adversari pentru a-i contesta autoritatea, iar secolele următoare au transformat o regină cu o viață sentimentală neconvențională într-o adevărată devoratoare de bărbați. Totuși, e bine să ținem cont! Alopo și Caracciolo sunt personaje reale, relațiile și ascensiunea lor sunt consemnate istoric; șirul de amanți anonimi uciși după nopțile petrecute cu regina aparține legendei.

Ioana a murit în 1435, fără copii, după mai bine de două decenii pe tron

A lăsat în urmă lupte pentru succesiune, intrigi politice și una dintre cele mai sulfuroase reputații feminine ale Evului Mediu!

Poate că n-a existat niciodată trapa prin care amanții erau trimiși la moarte și aproape sigur n-a existat monstrul flămând care îi aștepta în întuneric. Dar doi dintre bărbații care au dominat viața reginei au avut într-adevăr destine cumplite: unul a fost decapitat, celălalt asasinat. Restul l-a făcut legenda. Iar uneori, legenda este mult mai greu de ucis decât amanții unei regine.

Actrița italiană Carlotta Galmarini a jucat-o pe Ioana a II-a de Napoli (Giovanna II d’Angiò) în 2021, în scurtmetrajul biografic Vignola: Terra Regale, regizat de Rocco Alessio Corleto. În CV-ul profesional al actriței, rolul apare explicit drept „Giovanna II D'Angiò – protagonista”.

Foto: Profimedia & Instagram